ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3561/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 174/F din 10 iunie

2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul

Z.M. împotriva Rezoluției din 27 aprilie 2010 dată în Dosarul nr.

625/II/2/2010, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Verificând rezoluția

atacată, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., curtea a motivat

că nu există indicii de săvârșire a infracțiunilor prev. de art. 248

1

C. pen., art. 249 C. pen. și art. 264 C. pen., întrucât soluțiile pronunțate de

procuror sunt supuse controlului judecătoresc ceea ce în speță s-a realizat iar

infirmarea acestora nu înseamnă, în lipsa unor dovezi certe și indubitabile, că

magistrații procurori au săvârșit în soluționarea cauzei, fapte de natură

penală, cu atât mai mult cu cât prin Sentința penală nr. 148 din 15 decembrie

2009 a Judecătoriei Bolintin Vale plângerea a fost trimisă la procuror pentru

completarea probatoriului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petiționarul Z.M. care reiterând susținerile din plângere și în

fața instanței de fond, a arătat că este convins că magistratele procuror

A.C.A. și T.E. sunt vinovate și prin necercetarea distrugerilor provocate de

S.D.M. l-au favorizat pe acesta.

Recursul este

nefondat.

Prin rezoluția din 19

august 2008 dată în Dosarul nr. 700/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bolintin Vale în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C.

pen. - magistratul procuror T.E. a confirmat propunerea de neîncepere a

urmăririi penale față de numitul S.M. pentru infracțiunea prev. de art. 220 C.

pen. În motivarea soluției a arătat că prin plângerile din 5 iunie 2008 și 16

iulie 2008, partea vătămată Z.V. a sesizat că numitul S.M. i-a ocupat în mod

abuziv suprafața de 5000 mp teren. Din actele premergătoare a rezultat că între

cei doi a existat o înțelegere, începând din anul 2003 prin care au făcut un

schimb de terenuri. Având în vedere declarația lui Z.V. care a arătat că a

făcut sesizarea deoarece S.M. nu s-a prezentat la notariat pentru perfectarea

actului prin care să fie consfințit schimbul de terenuri, procurorul a apreciat

că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de

posesie, prev. și ped. de art. 220 C. pen.

Plângerea formulată

împotriva soluției, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respins de

magistratul procuror C.A. - prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bolintin Vale, prin Rezoluția nr. 151/II/2/2008.

Nemulțumit și de

această soluție, petentul s-a adresat conform art. 278

1

C. proc.

pen. cu plângere la judecător.

Prin Sentința penală

nr. 148 din 15 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, a fost

admisă plângerea și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b), cauza a

fost trimisă, în vedere începerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bolintin Vale.

Prin hotărâre s-a

dispus administrarea unor probe, audierea cotitularului dreptului de

proprietate a terenului (P.S.), verificări asupra modului de folosire a

terenului de către S.M., situația judiciară a terenului, etc.

Rezultă din cele de

mai sus, așa cum a reținut și prima instanță că soluțiile adoptate de cei doi

procurori au fost supuse controlului judecătoresc de legalitate.

Infirmarea prin

hotărâre a acestor soluții nu este de natură să atragă răspunderea penală a

autorilor deoarece nu a fost stabilită o vină în soluționarea plângerilor,

instanța de judecată a cerut completarea cercetărilor indicând motivele pentru

care a fost adoptată soluția de trimitere.

Nemulțumirea

petiționarului care și prin motivele de recurs a arătat că are convingerea că

intimatele prin refuzul de a-i lua în considerare acuzațiile l-au favorizat pe

S.M., nu este completată de dovezi că intimatele cu rea-credință s-au gravă

neglijență au adoptat soluții care i-au cauzat un prejudiciu.

Așa fiind, în mod

corect, prima instanță a constatat și motivat că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este legală, menținută Rezoluția nr. 205/P/2010 din 2 martie

2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Recursul urmează a fi

respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul Z.M. împotriva Sentinței penale nr.

174/F din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN