ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4498/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 209 din 30 iunie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul P.I., împotriva Rezoluției nr. 1541/P/2008 din data de 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, prin rezoluția atacată, la data de 26 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul Z.A.L.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. Rezoluția a fost comunicată petentului la 4 noiembrie 2009, iar petentul a formulat plângere la 18 ianuarie 2010 cu depășirea termenului de 20 zile de la comunicare, cu încălcarea dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen. Deși soluționarea plângerii de către procuror a antamat fondul și a fost comunicată petiționarului la 11 februarie 2010 petentul a formulat plângere la instanță la 7 aprilie 2010, cu depășirea termenului de 20 de zile. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, formulând critici de fond ce vizează faptele și intimații împotriva cărora s-a formulat plângerea.

Recursul este nefondat. Întrucât instanța de fond a respins, ca tardivă, plângerea petiționarului nu se poate proceda la o analiză pe fond a motivelor de recurs. Instanța de recurs va trebui să analizeze din oficiu soluția instanței de fond privind respingerea ca tardivă a plângerii petiționarului, excepție dirimantă care a împiedicat prima instanță ca la rândul ei să antameze fondul cauzei. Astfel, plângerea petiționarului a fost soluționată prin Rezoluția nr. 1541/P/2008 din 26 octombrie 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost comunicată petiționarului la 11 februarie 2010, iar plângerea sa împotriva acestei rezoluții a fost înregistrată la Curtea de Apel București la 7 aprilie 2010. Prin urmare, împotriva rezoluției procurorului comunicată la data de 11 februarie 2010, petentul a formulat plângere la instanță la 7 aprilie 2010, fiind încălcate dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin rezoluția dată de procuror, pot face plângere la instanță în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Exercitarea unui drept procesual trebuie făcut înlăuntrul termenului prevăzut de lege, respectiv art. 185 C. proc. pen., iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului. Având în vedere că petentul nu a exercitat dreptul de a formula plângere împotriva rezoluției procurorului înlăuntrul termenului legal de 20 de zile de la comunicarea rezoluției, respingerea ca tardivă a plângerii, potrivit art. 278 alin. (8) lit. a) teza I C. proc. pen. pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen., recursul urmează să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 209 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2010.