ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4498/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 209 din 30 iunie

2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca tardivă,

plângerea formulată de petentul P.I., împotriva Rezoluției nr. 1541/P/2008 din

data de 26 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că, prin rezoluția atacată, la data de 26

octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate

cu dispozițiile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a

dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul Z.A.L. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Rezoluția a fost

comunicată petentului la 4 noiembrie 2009, iar petentul a formulat plângere la

18 ianuarie 2010 cu depășirea termenului de 20 zile de la comunicare, cu

încălcarea dispozițiilor art. 278 alin. (3) C. proc. pen.

Deși soluționarea

plângerii de către procuror a antamat fondul și a fost comunicată

petiționarului la 11 februarie 2010 petentul a formulat plângere la instanță la

7 aprilie 2010, cu depășirea termenului de 20 de zile.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, formulând critici de

fond ce vizează faptele și intimații împotriva cărora s-a formulat plângerea.

Recursul este

nefondat.

Întrucât instanța de

fond a respins, ca tardivă, plângerea petiționarului nu se poate proceda la o

analiză pe fond a motivelor de recurs. Instanța de recurs va trebui să

analizeze din oficiu soluția instanței de fond privind respingerea ca tardivă a

plângerii petiționarului, excepție dirimantă care a împiedicat prima instanță

ca la rândul ei să antameze fondul cauzei.

Astfel, plângerea

petiționarului a fost soluționată prin Rezoluția nr. 1541/P/2008 din 26

octombrie 2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin

neînceperea urmăririi penale conform art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. Plângerea împotriva acestei rezoluții a fost comunicată

petiționarului la 11 februarie 2010, iar plângerea sa împotriva acestei

rezoluții a fost înregistrată la Curtea de Apel București la 7 aprilie 2010.

Prin urmare,

împotriva rezoluției procurorului comunicată la data de 11 februarie 2010, petentul

a formulat plângere la instanță la 7 aprilie 2010, fiind încălcate dispozițiile

art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, persoana

vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate

prin rezoluția dată de procuror, pot face plângere la instanță în termen de 20

de zile de la data comunicării modului de rezolvare potrivit art. 277 și 278,

la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Exercitarea unui

drept procesual trebuie făcut înlăuntrul termenului prevăzut de lege, respectiv

art. 185 C. proc. pen., iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din

exercițiul dreptului.

Având în vedere că

petentul nu a exercitat dreptul de a formula plângere împotriva rezoluției

procurorului înlăuntrul termenului legal de 20 de zile de la comunicarea

rezoluției, respingerea ca tardivă a plângerii, potrivit art. 278 alin. (8)

lit. a) teza I C. proc. pen. pronunțată de instanța de fond este temeinică și

legală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 C.

proc. pen., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 209 din

30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 decembrie 2010.