ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 89 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins plângerea formulată de petenții Z.M.C. și Z.M.N. împotriva ordonanței din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, privind pe intimații B.T. și G.F. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați petenții la plata sumei de câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a reținut că prin ordonanța din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul B.T., sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 250 alin. (1) și (3), art. 246 și art. 205 C. pen.

și față de avocat G.F. din Baroul Dolj sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 250 alin. (1) și (3) și art. 205 C. pen. S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 250 C. pen., față de agenții de poliție C.D., D.E., M.F., din cadrul IPJ Dolj, Compartimentul executări silite și mandate de aducere. S-a reținut că la data de 13 aprilie 2009 numita S.M.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând cercetarea și tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.T.

și avocatului G.F. pentru infracțiunile de mai sus. În esență, s-a susținut de către petentă că executorul B.T. a efectuat executarea silită în dosarul de executare nr. 233/E/23008 fără să țină cont de contestația la executare ce se afla pe rolul instanței și, atât acesta cât și avocata G.F. au insultat-o, iar agenții de poliție „i-au rupt piciorul" și a încercat să o imobilizeze, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. Verificând plângerea, efectuând acte premergătoare, procurorul de caz stabilit că P.S.A. a formulat prin avocat G.F. cerere de executare silită la executorul judecătoresc B.T. prin care solicita punerea în executare a titlului executoriu nr. 220119/2003, formându-se dosarul executare nr. 233/E/2008 și s-a emis somație către debitorul P.D.

căruia i s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să lasă în deplină proprietate liniștită posesie creditoarei, suprafața de 180,33 mp teren și să grănițuiască proprietățile pe linia de hotar dată de punctele 4, 14, 22 din schița anexă la raportul de expertiză tehnică. Deoarece termenul a expirat și debitorul nu s-a conformat, s-a stabilit termen pentru executarea silită data de 5 decembrie 2008. La data de 27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un certificat din care rezultă că a fost suspendată provizoriu executarea silită de către Judecătoria Craiova până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare în dosarul nr. 23844/215/2008, motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat executarea silită, reluând-o la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului depus de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât și contestația la executare au fost respinse.

S-au emis adrese către debitor prin care i se comunica termen de executare silită data de 12 februarie 2009 ora 10 10 și către IPJ Dolj solicitându-se sprijinul forțelor de ordine pentru această dată. La data de 12 februarie 2009. S.M.N. a depus la dosarul de executare o procură specială și o adresă fără număr prin care aducea la cunoștință faptul că debitorul nu mai proprietarul imobilului ce face obiectul executării. Deoarece nu a depus înscrisuri din care să rezulte cu certitudine că debitorul nu mai este proprietarul imobilului, executarea a continuat. În timpul executării silite, atât persoana vătămată cât și fiul acesteia S.M.C. s-au opus violent, motiv pentru care forțele de ordine au intervenit și au încercat să-i imobilizeze pe cei doi și să-i ducă în mașina poliției.

Executarea silită s-a finalizat prin montarea gardului pe amplasamentul stabilit prin hotărâre judecătorească de către instanța de judecată. Din declarațiile avocatului G.F. și ale executorului judecătoresc B.T., a rezultat că în timpul executării silite nu au insultat-o pe S.M.N., iar actele de executare au fost efectuate în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și fără încălcarea atribuțiilor de serviciu. Împotriva ordonanței din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 335/P/2009, petenții au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea.

Prin ordonanța din 22 decembrie 2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenți, însușind motivarea dată ordonanței de către procurorul de caz. În baza art. 278 1 C. proc. pen., petenții au formulat plângere la instanța de judecată, cu motivarea că în momentul în care s-a efectuat executarea silită exista o hotărâre de suspendare a executării, care trebuia să fie menținută până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației la executare. S-a mai arătat că nu s-a motivat de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere. S-a arătat că intimata G.F.

1-a instigat pe executorul judecătoresc să continue executarea silită și s-au formulat critici cu privire la modul în care s-a efectuat executarea silită, s-a arătat că nu s-au audiat petentul S.M.C. și nici martorii prezenți la incident. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că în mod corect s-a reținut de procuror că actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă săvârșirea de către intimați a infracțiunilor sesizate. Astfel, din declarațiile intimaților G.F. și B.T., a rezultat că în timpul executării silite nu au insultat-o pe S.M.N. sau pe S.M.C., fapta de insultă neexistând în materialitatea ei. Mai mult decât atât, în declarația dată la procuror la 22 mai 2009 (fila nr. 24 din dosarul de urmărire penală) petenta S.M.N.

a arătat că nu solicită martori, astfel că susținerea din plângere în sensul că nu i-au fost audiați martorii solicitați este neîntemeiată. Cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 250 alin. (1) și (3) C. pen. pentru intimatul B.T. și respectiv art. 25 raportat la art. 250 alin. (1), (3) C. pen. pentru intimata G.F., se constată că nici existența acestora nu a fost confirmată de probatoriul administrat.

Astfel, este adevărat că la data de 27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un certificat din care rezultă că a fost suspendată provizoriu executarea silită de către Judecătoria Craiova până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare în dosarul nr. 23844/215/2008, motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat executarea silită, însă aceasta a fost reluată la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului depus de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât și contestația la executare au fost respinse.

Sentința pronunțată în dosarul nr. 23844/215/2008 la data de 04 februarie 2009, prin care s-a respins contestația la executare și cererea privind suspendarea executării silite este susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs, fiind așadar definitivă, iar suspendarea provizorie a executării se acordă numai până la acest moment, nu și până la momentul rămânerii irevocabile a acestei sentințe, astfel cum în mod neîntemeiat s-a susținut de petenți în plângerea adresată instanței.

Celelalte critici formulate de petenți prin concluziile scrise, vizând faptul că executarea silită nu s-a făcut corect, întrucât în hotărârea judecătorească privind grănițuirea nu s-a indicat clar traseul de urmat, nu fac obiectul cauzei, ci eventual al unei alte contestații la titlu la instanța civilă; totodată, susținerea că s-au distrus prin tăiere copaci, arbuști, viță de vie și anexe gospodărești, cu prilejul executării silite, nu este confirmată de probele administrate și de altfel, aceste aspecte au fost invocate numai prin concluziile scrise depuse la instanță, nefiind invocate prin plângerea penală inițială, nici în declarațiile de la urmărirea penală, și nici în plângerea adresată instanței.

Susținerea din aceleași concluzii scrise în sensul că s-a încălcat dreptul de proprietate al petentului S.M.C. face obiectul unei alte cauze, civile, aflate pe rolul instanțelor judecătorești civile între acesta și numitul P.D.S. Pentru aceste considerente, întrucât în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu au existat în materialitatea lor, văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată plângerea. II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul Z.M.C. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale a intimaților avocat G.F.

și executor judecătoresc B.T. sub aspectul infracțiunilor imputate. Din oficiu, la termenul de judecată de astăzi 08 septembrie 2010, Înalta Curte a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului, în raport de data comunicării respectiv 27 aprilie 2010. Astfel, Înalta Curte are în vedere că recurentul petiționar a lipsit la judecata cauzei în fond, iar hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 27 aprilie 2010, dată de la care potrivit dispozițiilor art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. se calculează termenul de 10 zile de exercitare al recursului în condițiile art. 385 3 alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen.

Or, întrucât în speță recursul de față a fost declarat la data de 18 mai 2010 coroborat cu aspectul că termenul de 10 zile sus indicat se epuiza la data de 8 mai 2010, într-o zi de sâmbătă și se proroga la data de 10 mai 2010 (prima zi lucrătoare ce urma) rezultă fără echivoc că recursul a fost promovat prin neconformare la dispozițiile legale imperative deja sus citate. Față de cele sus expuse rezultă că recursul declarat de petiționarul Z.M.C. se privește ca tardiv și urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul S.M.C. împotriva sentinței penale nr. 89 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 septembrie 2010.