ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 89 din

23 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, s-a respins plângerea formulată de petenții Z.M.C. și Z.M.N. împotriva

ordonanței din 9 iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

în dosarul nr. 335/P/2009, privind pe intimații B.T. și G.F.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. au fost obligați petenții la plata sumei de câte 30 lei fiecare,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut că prin ordonanța din 9

iulie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

335/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul B.T.,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 250 alin. (1) și (3),

art. 246 și art. 205 C. pen. și față de avocat G.F. din Baroul Dolj sub

aspectul infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 25 raportat la art. 250 alin.

(1) și (3) și art. 205 C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute

de art. 250 C. pen., față de agenții de poliție C.D., D.E., M.F., din cadrul

IPJ Dolj, Compartimentul executări silite și mandate de aducere.

S-a reținut că la data de 13 aprilie

2009 numita S.M.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, solicitând cercetarea și tragerea la răspundere penală a executorului

judecătoresc B.T. și avocatului G.F. pentru infracțiunile de mai sus.

În esență, s-a susținut de către

petentă că executorul B.T. a efectuat executarea silită în dosarul de executare

nr. 233/E/23008 fără să țină cont de contestația la executare ce se afla pe

rolul instanței și, atât acesta cât și avocata G.F. au insultat-o, iar agenții

de poliție „i-au rupt piciorul" și a încercat să o imobilizeze,

provocându-i leziuni pentru a căror vindecare necesitat 12-14 zile de îngrijiri

medicale.

Verificând plângerea, efectuând acte

premergătoare, procurorul de caz stabilit că P.S.A. a formulat prin avocat G.F.

cerere de executare silită la executorul judecătoresc B.T. prin care solicita

punerea în executare a titlului executoriu nr. 220119/2003, formându-se dosarul

executare nr. 233/E/2008 și s-a emis somație către debitorul P.D. căruia i s-a

pus în vedere ca în termen de 10 zile să lasă în deplină proprietate liniștită

posesie creditoarei, suprafața de 180,33 mp teren și să grănițuiască

proprietățile pe linia de hotar dată de punctele 4, 14, 22 din schița anexă la

raportul de expertiză tehnică.

Deoarece termenul a expirat și

debitorul nu s-a conformat, s-a stabilit termen pentru executarea silită data

de 5 decembrie 2008.

La data de 27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un certificat din care rezultă că a fost suspendată

provizoriu executarea silită de către Judecătoria Craiova până la soluționarea

cererii de suspendare formulată în cadrul contestației la executare în dosarul

nr. 23844/215/2008, motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat

executarea silită, reluând-o la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului

depus de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât

și contestația la executare au fost respinse.

S-au emis adrese către debitor prin

care i se comunica termen de executare silită data de 12 februarie 2009 ora 10

10

și către IPJ Dolj solicitându-se sprijinul forțelor de ordine pentru această

dată. La data de 12 februarie 2009. S.M.N. a depus la dosarul de executare o

procură specială și o adresă fără număr prin care aducea la cunoștință faptul

că debitorul nu mai proprietarul imobilului ce face obiectul executării.

Deoarece nu a depus înscrisuri din

care să rezulte cu certitudine că debitorul nu mai este proprietarul

imobilului, executarea a continuat.

În timpul executării silite, atât

persoana vătămată cât și fiul acesteia S.M.C. s-au opus violent, motiv pentru

care forțele de ordine au intervenit și au încercat să-i imobilizeze pe cei doi

și să-i ducă în mașina poliției.

Executarea silită s-a finalizat prin

montarea gardului pe amplasamentul stabilit prin hotărâre judecătorească de

către instanța de judecată.

Din declarațiile avocatului G.F. și

ale executorului judecătoresc B.T., a rezultat că în timpul executării silite

nu au insultat-o pe S.M.N., iar actele de executare au fost efectuate în

conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și fără încălcarea atribuțiilor

de serviciu.

Împotriva ordonanței din 9 iulie

2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

335/P/2009, petenții au formulat plângere la procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esență, aceleași împrejurări

pe care s-a sprijinit plângerea.

Prin ordonanța din 22 decembrie

2009, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenți, însușind

motivarea dată ordonanței de către procurorul de caz.

În baza art. 278

1

C.

proc. pen., petenții au formulat plângere la instanța de judecată, cu motivarea

că în momentul în care s-a efectuat executarea silită exista o hotărâre de

suspendare a executării, care trebuia să fie menținută până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a contestației la executare. S-a mai arătat că nu s-a

motivat de ce nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor

pentru care s-a formulat plângere. S-a arătat că intimata G.F. 1-a instigat pe

executorul judecătoresc să continue executarea silită și s-au formulat critici

cu privire la modul în care s-a efectuat executarea silită, s-a arătat că nu

s-au audiat petentul S.M.C. și nici martorii prezenți la incident.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța constată că în mod corect s-a reținut de procuror că actele

premergătoare efectuate în cauză nu confirmă săvârșirea de către intimați a

infracțiunilor sesizate.

Astfel, din declarațiile intimaților

G.F. și B.T., a rezultat că în timpul executării silite nu au insultat-o pe S.M.N.

sau pe S.M.C., fapta de insultă neexistând în materialitatea ei.

Mai mult decât atât, în declarația

dată la procuror la 22 mai 2009 (fila nr. 24 din dosarul de urmărire penală)

petenta S.M.N. a arătat că nu solicită martori, astfel că susținerea din

plângere în sensul că nu i-au fost audiați martorii solicitați este

neîntemeiată.

Cu privire la infracțiunile de abuz

în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 250 alin. (1) și (3) C. pen.

pentru intimatul B.T. și respectiv art. 25 raportat la art. 250 alin. (1), (3) C.

pen. pentru intimata G.F., se constată că nici existența acestora nu a fost

confirmată de probatoriul administrat.

Astfel, este adevărat că la data de

27 noiembrie 2008, a debitorul a prezentat la dosarul de executare un

certificat din care rezultă că a fost suspendată provizoriu executarea silită

de către Judecătoria Craiova până la soluționarea cererii de suspendare

formulată în cadrul contestației la executare în dosarul nr. 23844/215/2008,

motiv pentru care executorul judecătoresc a suspendat executarea silită, însă

aceasta a fost reluată la data de 9 februarie 2009, urmare certificatului depus

de către creditoare din care rezultă că atât cererea de suspendarea cât și

contestația la executare au fost respinse.

Sentința pronunțată în dosarul nr.

23844/215/2008 la data de 04 februarie 2009, prin care s-a respins contestația

la executare și cererea privind suspendarea executării silite este susceptibilă

de a fi atacată numai cu recurs, fiind așadar definitivă, iar suspendarea

provizorie a executării se acordă numai până la acest moment, nu și până la

momentul rămânerii irevocabile a acestei sentințe, astfel cum în mod

neîntemeiat s-a susținut de petenți în plângerea adresată instanței.

Celelalte critici formulate de

petenți prin concluziile scrise, vizând faptul că executarea silită nu s-a

făcut corect, întrucât în hotărârea judecătorească privind grănițuirea nu s-a

indicat clar traseul de urmat, nu fac obiectul cauzei, ci eventual al unei alte

contestații la titlu la instanța civilă; totodată, susținerea că s-au distrus

prin tăiere copaci, arbuști, viță de vie și anexe gospodărești, cu prilejul

executării silite, nu este confirmată de probele administrate și de altfel,

aceste aspecte au fost invocate numai prin concluziile scrise depuse la

instanță, nefiind invocate prin plângerea penală inițială, nici în declarațiile

de la urmărirea penală, și nici în plângerea adresată instanței. Susținerea din

aceleași concluzii scrise în sensul că s-a încălcat dreptul de proprietate al

petentului S.M.C. face obiectul unei alte cauze, civile, aflate pe rolul

instanțelor judecătorești civile între acesta și numitul P.D.S.

Pentru aceste considerente, întrucât

în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., constatându-se că faptele reclamate nu

au existat în materialitatea lor, văzând și dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată plângerea.

II. Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul Z.M.C. criticând-o ca netemeinică,

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerea urmăririi penale a intimaților avocat G.F. și executor judecătoresc B.T.

sub aspectul infracțiunilor imputate.

Din oficiu, la termenul de judecată

de astăzi 08 septembrie 2010, Înalta Curte

a pus în discuție excepția tardivității declarării

recursului, în raport de data comunicării respectiv 27 aprilie 2010.

Astfel, Înalta Curte are în vedere

că recurentul petiționar a lipsit la judecata cauzei în fond, iar hotărârea

atacată i-a fost comunicată la data de 27 aprilie 2010, dată de la care

potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. se

calculează termenul de 10 zile de exercitare al recursului în condițiile art.

385

3

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 363 alin. (2) teza

ultimă C. proc. pen.

Or, întrucât în speță recursul de

față a fost declarat la data de 18 mai 2010 coroborat cu aspectul că termenul

de 10 zile sus indicat se epuiza la data de 8 mai 2010, într-o zi de sâmbătă și

se proroga la data de 10 mai 2010 (prima zi lucrătoare ce urma) rezultă fără

echivoc că recursul a fost promovat prin neconformare la dispozițiile legale

imperative deja sus citate.

Față de cele sus expuse rezultă că

recursul declarat de petiționarul Z.M.C. se privește ca tardiv și urmează a fi

respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza I C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul S.M.C.

împotriva sentinței penale nr. 89 din 23 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

08 septembrie 2010.