ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4116/2010

Asupra recursului penal de față;

Prin Sentința penală nr. 142 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul G.M.D., împotriva Ordonanței nr. 1022/P/2009 din 8 ianuarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimata B.Ș.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul apărător oficiu, în cuantum de 200 RON, să fie virat din fondurile Ministerul Justiției, către Baroul Dolj.

S-a reținut că prin Ordonanța nr. 1022/P/2009 din 8 ianuarie 2010, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen, art. 38 C. proc. pen., art. 45 alin. (1) rap. la art. 42 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.Ș. - judecător la Tribunalul Dolj, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 213 C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, în vederea efectuării de cercetări față de numiții B.D., B.E. și B.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 213 C. pen.

În motivarea rezoluției s-au reținut următoarele:

Petentul G.M.D. a formulat la data de 2 decembrie 2009 o plângere, prin care a sesizat faptul că numita B.Ș., judecător la Tribunalul Dolj, împreună cu fratele acesteia, B.D. și cu părinții săi, B.E. și B.M., profitând de faptul că aveau acces în locuința petentului, la decesul mamei petentului și-au însușit suma de 2.700 RON aflată în locuință, ajutorul de înmormântare în cuantum de 1.270 RON și diverse bunuri de îmbrăcăminte.

Din probatoriul administrat a reieșit că între familia petentului și cea a făptuitoarei există o legătură îndepărtată de rudenie. În acest context, mama petentului, G.I., solicitase numitei B.E. să o ajute periodic la diverse munci gospodărești, întrucât sus-numita era imobilizată la pat, iar G.M.D., deși locuia împreună cu mama sa în același apartament, nu se preocupa de îngrijirea acesteia.

După cum a rezultat din declarația numitului B.D., singura care obișnuia să vină în apartamentul petentului era făptuitoarea B.E. și doar la solicitarea numitei G.I., pentru a efectua diverse activități gospodărești și pentru a se ocupa de plata facturilor la utilitățile sus-numitei.

La data de 17 ianuarie 2007, numita G.I. a decedat, ajutorul de înmormântare fiind încasat de numitul B.D., după cum rezultă din adresa Casei Județene de Pensii Dolj, sus-numitul făptuitor motivând ridicarea ajutorului de înmormântare prin aceea că a suportat integral cheltuielile de înmormântare.

Fiind audiat, petentul în prezența procuristei l.E., a precizat că nu poate propune nicio probă prin care să se facă dovada aspectelor reclamate. În acest context, ținând seama și de faptul că de la data presupuselor fapte penale și până la formularea prezentei plângeri au trecut aproximativ trei ani, s-a reținut că niciuna din probele administrate nu confirmă că în acele împrejurări s-ar fi sustras bani sau obiecte de îmbrăcăminte din locuința petentului.

Pe cale de consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita B.Ș., întrucât faptele pentru care aceasta a fost cercetată nu există în materialitatea lor.

De remarcat este și faptul că aceleași aspecte au mai fost sesizate de petentul G.M.D. și în cursul anului 2008. Cu acea ocazie s-au efectuat verificări, fiind întocmit referatul nr. 263/VIII/1/2008 din 18 martie 2008 prin care s-a reținut că numita B.Ș. nu a săvârșit vreo faptă penală. Rezultatul verificărilor a fost comunicat petentului la aceeași dată.

Întrucât petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale și față de numiții B.D., B.E. și B.M., s-a disjuns materialul de urmărire penală și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, în vederea efectuării de cercetări față de aceștia.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin Ordonanța nr. 169/11/2/2010 din 16 februarie 2010, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins plângerea ca neîntemeiată.

În continuare, petentul s-a adresat cu plângere la instanță, conform art. 278

1

C. proc. pen., reiterând motivele invocate în plângerea inițială și solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu de către instanță, admiterea plângerii așa cum a fost formulată și trimiterea cauzei la procuror pentru suplimentarea probatoriului.

Examinând plângerea petentului, Curtea de Apel a constatat că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă, din următoarele considerente:

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală se constată că în mod just Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător B.Ș., din cadrul Tribunalului Dolj, întrucât actele premergătoare efectuate în cauză nu confirmă săvârșirea de către intimată a infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) și art. 213 C. pen.

În acest sens, verificările efectuate în cauză au confirmat împrejurarea că singura persoană care avea acces și o îngrijea pe mama petentului era mama intimatei, iar fratele acesteia a fost cel care a încasat ajutorul de înmormântare, deoarece a suportat integral cheltuielile de înmormântare.

De altfel, față de aceștia, prin aceeași ordonanță de la 8 ianuarie 2010, s-a dispus de procurorul de caz disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești, sub aspectul infracțiunilor sus-menționate.

Fiind audiat de procuror, petentul a declarat că nu poate propune probe în dovedirea susținerilor sale, iar aspectele sesizate de acesta au mai făcut obiectul verificărilor în anul 2008, iar din referatul nr. 263/VIII/1/2008 de la 18 martie 2008, rezultă că numita B.Ș. nu a fost implicată în cele reclamate de petent, soluția fiind comunicată acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul G.M.D., care deși legal citat nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu și-a motivat în scris calea de atac formulată.

Examinând din oficiu hotărârea recurată, în condițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă pe de o parte că aspectele invocate de către petiționar în plângerea penală formulată au mai format obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 263/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, întocmindu-se un referat la 18 martie 2008 prin care s-a propus închiderea lucrării și comunicarea rezultatului verificărilor petentului, fapt care s-a și întâmplat.

Pe de altă parte, din aceleași înscrisuri aflate la dosar rezultă că intimate B.Ș. nu a fost niciodată în apartamentul mamei petentului, ci doar la înmormântarea acesteia, astfel încât nu a avut nimic de-a face cu faptele ce i-au fost imputate de către petent. De altfel, din chiar declarația acestuia rezultă că nu poate proba afirmațiile sale, întrucât aspectele invocate nu sunt cunoscute și de alte persoane.

În consecință, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză și menținută de prima instanță prin sentința atacată, este legală și temeinică, sens în care în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul petentului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar G.M.D. împotriva Sentinței penale nr. 142 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2010.