ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4209/2010

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 168 din 4 iunie 2010

a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, s-a respins, ca tardivă plângerea formulată de petenta C.A.

împotriva Rezoluției nr. 1952/P/2007 din 3 martie 2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus, printre

alte măsuri, scoaterea de sub urmărire penale a învinuitei R.R.F. sub aspectul

comiterii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și neînceperea

urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.

193 C. pen. și art. 217 alin. (1) C. pen.

Pentru a dispune

astfel s-a reținut, în fapt, că la data de 10 iulie 2006, numita C.A. a

formulat plângere penală împotriva învinuitei R.R.F. pentru faptul că la data

de 18 mai 2006 a lovit-o și amenințat-o, distrugându-i totodată ochelarii.

La data de 4 iunie

2007, R.R.F. a formulat plângere penală împotriva lui C.A. pentru săvârșirea

infracțiunii de furt, constând în faptul că i-a sustras un telefon mobil și o

brățară din aur.

De asemenea, numita

R.R.F. a susținut că în seara zilei de 8 noiembrie 2006 C.A. i-a sustras

pardesiul.

Examinând probele

administrate în cauză, referitor la fapta din 18 mai 2006 s-a constatat că nu

poate fi reținută în sarcina inculpatului R.R.F., infracțiunea prev. de art.

180 alin. (2) C. pen., întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal

al faptei și anume legitima apărare prev. de art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit

dispozițiilor invocate, este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta

pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat

împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în

pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Prin urmare, pentru a

se constata existența legitimei apărări, trebuie să fie întrunite următoarele

condiții: un atac material, direct, imediat și injust, un pericol grav creat

prin acest atac pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia sau

pentru interesul obștesc și existența necesității de a înlătura atacul.

Legitima apărare implică ideea de reacție necesară contra unei agresiuni

nejuste.

În speță, fapta

învinuitei R.R.F. de a riposta în momentul în care C.A. a agresat-o și a tras-o

de păr, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, acțiunea

numitei C.A. a avut un caracter material (prin mijloace fizice), a fost directă

(pericolul pe care îl produce, amenință în mod nemijlocit pe făptuitor),

imediată, injustă (nu a fost exercitată în baza unui drept) și a fost creat un

pericol grav.

Referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. s-a constatat că nu poate

fi reținută în sarcina învinuitei R.R.F., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acesteia, sub aspectul laturii subiective iar în ce privește

infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., se constată că s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale, prev. de art. 122 alin. (1) lit.

„e" C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, la data de 24 martie 2010 petenta a formulat plângere la Procurorul

General al Curții de Apel București, plângere care i-a fost respinsă prin

rezoluția din 26 martie 2010, ca fiind neîntemeiată.

Soluționând cauza

penală de față, Curtea, a invocat excepția tardivității plângerii, la instanța

de judecată.

Astfel, rezoluția

atacată de petentă, emisă la data de 3 martie 2010 i-a fost comunicată și a

fost primită de aceasta la data de 9 martie 2010 iar după ce petenta a formulat

plângere la procurorul ierarhic superior, aceasta a sesizat instanța de

judecată la data de 23 aprilie 2010.

În aceste împrejurări

s-a constatat că plângerea petentei la instanța de judecată a fost formulată

peste termenul de 40 zile prevăzut de art. 278

1

(2) C. proc. pen.

considerente față de care s-a respins plângerea ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței

penale menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și petiționara C.A., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri ca

tardive a plângerii.

În motivarea

recursurilor se arată că rezoluția procurorului ierarhic superior a fost

comunicată petiționarei C.A. la data de 8 aprilie 2010, iar plângerea a fost

adresată instanței la data de 23 aprilie 2010, în termenul prevăzut de disp.

art. 278

1

C. proc. pen., motiv pentru care se solicită casarea

sentinței penale recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Recurenta C.A. a

solicitat și obligarea intimatei R.R.F. la plata cheltuielilor judiciare în

cuantum de 600 RON.

Recursurile sunt

întemeiate.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) și (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art.

275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire

penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată,

precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot

face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror

a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

prima instanță.

În cazul în care

prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de

pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a

soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în

alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Rezoluția nr.

1952/P/2007 din 3 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a fost comunicată petiționarei C.A. la data de 9 martie 2010, iar la

data de 24 martie 2010 aceasta a formulat plângere la procurorul ierarhic

superior, care prin Rezoluția nr. 511/II-2/2010 din 26 martie 2010 a respins-o

ca neîntemeiată.

Rezoluția de

respingere a plângerii a fost comunicată petiționarei la data de 8 aprilie

2010, iar plângerea formulată de aceasta, potrivit art. 278

1

C.

proc. pen. a fost înregistrată la instanță la data de 23 aprilie 2010, în

termenul de 20 de zile prevăzut de disp. art. 278

1

alin. (1) C.

proc. pen.

În consecință,

constatându-se că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege,

Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa sentința penală recurată și va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Referitor la

cheltuielile judiciare solicitate de petiționară, acestea urmează a fi avute în

vedere de prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de petiționara

C.A. împotriva Sentinței penale nr. 168 F din 4 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința

penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță - Curtea de

Apel București.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN