ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4209/2010

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 168 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca tardivă plângerea formulată de petenta C.A. împotriva Rezoluției nr. 1952/P/2007 din 3 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția atacată s-a dispus, printre alte măsuri, scoaterea de sub urmărire penale a învinuitei R.R.F. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 193 C. pen.

și art. 217 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune astfel s-a reținut, în fapt, că la data de 10 iulie 2006, numita C.A. a formulat plângere penală împotriva învinuitei R.R.F. pentru faptul că la data de 18 mai 2006 a lovit-o și amenințat-o, distrugându-i totodată ochelarii. La data de 4 iunie 2007, R.R.F. a formulat plângere penală împotriva lui C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, constând în faptul că i-a sustras un telefon mobil și o brățară din aur. De asemenea, numita R.R.F. a susținut că în seara zilei de 8 noiembrie 2006 C.A. i-a sustras pardesiul. Examinând probele administrate în cauză, referitor la fapta din 18 mai 2006 s-a constatat că nu poate fi reținută în sarcina inculpatului R.R.F., infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume legitima apărare prev. de art. 44 alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor invocate, este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc. Prin urmare, pentru a se constata existența legitimei apărări, trebuie să fie întrunite următoarele condiții: un atac material, direct, imediat și injust, un pericol grav creat prin acest atac pentru persoana sau drepturile celui atacat ori ale altuia sau pentru interesul obștesc și existența necesității de a înlătura atacul. Legitima apărare implică ideea de reacție necesară contra unei agresiuni nejuste.

În speță, fapta învinuitei R.R.F. de a riposta în momentul în care C.A. a agresat-o și a tras-o de păr, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. pen. Astfel, acțiunea numitei C.A. a avut un caracter material (prin mijloace fizice), a fost directă (pericolul pe care îl produce, amenință în mod nemijlocit pe făptuitor), imediată, injustă (nu a fost exercitată în baza unui drept) și a fost creat un pericol grav. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. s-a constatat că nu poate fi reținută în sarcina învinuitei R.R.F., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, sub aspectul laturii subiective iar în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., se constată că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, prev. de art. 122 alin. (1) lit. „e" C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, la data de 24 martie 2010 petenta a formulat plângere la Procurorul General al Curții de Apel București, plângere care i-a fost respinsă prin rezoluția din 26 martie 2010, ca fiind neîntemeiată. Soluționând cauza penală de față, Curtea, a invocat excepția tardivității plângerii, la instanța de judecată. Astfel, rezoluția atacată de petentă, emisă la data de 3 martie 2010 i-a fost comunicată și a fost primită de aceasta la data de 9 martie 2010 iar după ce petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, aceasta a sesizat instanța de judecată la data de 23 aprilie 2010. În aceste împrejurări s-a constatat că plângerea petentei la instanța de judecată a fost formulată peste termenul de 40 zile prevăzut de art. 278 1 (2) C. proc.

pen. considerente față de care s-a respins plângerea ca tardiv formulată. Împotriva sentinței penale menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petiționara C.A., criticând-o sub aspectul greșitei respingeri ca tardive a plângerii. În motivarea recursurilor se arată că rezoluția procurorului ierarhic superior a fost comunicată petiționarei C.A. la data de 8 aprilie 2010, iar plângerea a fost adresată instanței la data de 23 aprilie 2010, în termenul prevăzut de disp. art. 278 1 C. proc. pen., motiv pentru care se solicită casarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare. Recurenta C.A. a solicitat și obligarea intimatei R.R.F. la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 600 RON.

Recursurile sunt întemeiate. Potrivit art. 278 1 alin. (1) și (2) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Rezoluția nr. 1952/P/2007 din 3 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost comunicată petiționarei C.A. la data de 9 martie 2010, iar la data de 24 martie 2010 aceasta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, care prin Rezoluția nr. 511/II-2/2010 din 26 martie 2010 a respins-o ca neîntemeiată.

Rezoluția de respingere a plângerii a fost comunicată petiționarei la data de 8 aprilie 2010, iar plângerea formulată de aceasta, potrivit art. 278 1 C. proc. pen. a fost înregistrată la instanță la data de 23 aprilie 2010, în termenul de 20 de zile prevăzut de disp. art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. În consecință, constatându-se că plângerea a fost formulată în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa sentința penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Referitor la cheltuielile judiciare solicitate de petiționară, acestea urmează a fi avute în vedere de prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de petiționara C.A. împotriva Sentinței penale nr. 168 F din 4 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță - Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2010. Procesat de GGC - NN