ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 28707/3/2006, a fost menținută starea de arest a inculpatului M.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 1481 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a stabilit că, la data de 3 august 2006, inculpatul și concubina sa M.V. prin amenințarea cu cuțitul și prin acte de violență au sustras de la partea vătămată D.A.

un telefon mobil marca Sagem și trei bijuterii din aur, în valoare de 4500 RON. Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării de libertate a apelantului deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea sa. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M.M. care a solicitat punerea în libertate susținând că măsura arestării preventive nu este legală. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, prin încheiere motivată dispune menținerea stării de arest. Din examinarea actelor dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a dispus la 3 august 2006 în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., constând în aceea că, împreună cu o altă persoană prin amenințarea și lovirea părții vătămate D.A., a deposedat-o pe aceasta de un telefon mobil și mai multe bijuterii.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 148 din 29 noiembrie 2006, având în vedere probele de vinovăție administrate, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare. Ținând seama de probatoriul cauzei și de soluția pronunțată de tribunal, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în urma modificărilor aduse acestui cod prin Legea nr. 456/2006, că menținerea acestei măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată în raport cu prevederile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F. și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Față de considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de recurent, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului recurent să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 28707/3/2006 (238/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2007.