ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 666/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 ianuarie

2007 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 28707/3/2006, a fost menținută

starea de arest a inculpatului M.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin

sentința penală nr. 1481 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului

București, secția I penală, inculpatul a fost condamnat, la

pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a) și b) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a stabilit

că, la data de 3 august 2006, inculpatul și concubina sa M.V. prin

amenințarea cu cuțitul și prin acte de violență au

sustras de la partea vătămată D.A. un telefon mobil marca Sagem

și trei bijuterii din aur, în valoare de 4500 RON.

Instanța de control

judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de

condamnare a apreciat că se impune continuarea privării de libertate

a apelantului deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la

arestarea sa.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs inculpatul M.M. care a solicitat punerea în libertate

susținând că măsura arestării preventive nu este

legală.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în care

inculpatul este arestat instanța sesizată este datoare să verifice

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării

preventive, iar potrivit art. 160

b

alin. (3) din același cod,

când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța, prin încheiere

motivată dispune menținerea stării de arest.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că arestarea inculpatului s-a dispus la 3

august 2006 în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., constând în aceea

că, împreună cu o altă persoană prin amenințarea

și lovirea părții vătămate D.A., a deposedat-o pe

aceasta de un telefon mobil și mai multe bijuterii.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 148 din 29 noiembrie 2006,

având în vedere probele de vinovăție administrate, a dispus

condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani închisoare.

Ținând seama de

probatoriul cauzei și de soluția pronunțată de tribunal,

Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive, care se regăsesc în

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în urma modificărilor

aduse acestui cod prin Legea nr. 456/2006, că menținerea acestei

măsuri de către instanța de apel este pe deplin justificată

în raport cu prevederile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 din C.A.D.O.L.F.

și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Față de

considerentele arătate, constatând nefondate criticile formulate de

recurent, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de inculpat

cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului recurent să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

M.M. împotriva încheierii din 24 ianuarie 2007 a Curții de Apel București,

secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 28707/3/2006

(238/2007).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 5 februarie 2007.