ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1080/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2770/111/2006, a fost menținută starea de arest a inculpatului F.L. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 27/ P din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, secția penală, inculpatul F.L. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) – art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) raportat la art. 74 și 76 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și prin revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1349 din 9 septembrie 2002 a Judecătoriei Oradea, modificată prin sentința penală nr. 1272 din 9 iulie 2003 a Judecătoriei Oradea. În fapt s-a stabilit că inculpatul, la data de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate i-a sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil și suma de 35 lei din portofel, după ce în prealabil au imobilizat-o și izbit-o de peretele casei din apropiere. Instanța de control judiciar sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare a apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.L., care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Conform dispozițiilor art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea inculpatului F.L. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. , pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data la data de 15 aprilie 2006, în jurul orelor 23,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate i-a sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil și suma de 35 lei din portofel, după ce în prealabil au imobilizat-o și izbit-o de peretele casei din apropiere Tribunalul Bihor, secția penală, prin sentința sus-menționată, având în vedere probele de vinovăție administrate a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă privativă de libertate de 3 ani închisoare.

Ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect că în mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului F.L. Față de considerentele arătate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva încheierii din 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2770/111/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 24 martie 2008 .