ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1080/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2770/111/2006, a

fost menținută starea de arest a inculpatului F.L.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, prin sentința

penală nr. 27/ P din

18 ianuarie 2008 a Tribunalului Bihor, secția penală, inculpatul F.L. a fost

condamnat, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin.

(1) – art. 64 lit. a) teza

II

și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) raportat la art. 74 și 76 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și prin revocarea liberării condiționate a restului de 627 de zile neexecutat

din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1349 din 9

septembrie 2002 a Judecătoriei Oradea, modificată prin sentința penală nr. 1272

din 9 iulie 2003 a Judecătoriei Oradea.

În fapt s-a stabilit că inculpatul, la data de 15 aprilie 2006, în

jurul orelor 23,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate i-a

sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil și suma de 35 lei din portofel,

după ce în prealabil au imobilizat-o și izbit-o de peretele casei din

apropiere.

Instanța de control judiciar sesizată cu

apelul inculpatului împotriva

hotărârii de condamnare a

apreciat că se impune continuarea privării stării de libertate, deoarece nu au

dispărut temeiurile avute în vedere la arestarea acestuia și nu au intervenit

elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F.L., care,

prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Conform dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, iar

potrivit art. 160 alin. (3) din același cod, când constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că arestarea

inculpatului F.L. s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie

prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data la data de 15 aprilie 2006, în

jurul orelor 23,00, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate i-a

sustras părții vătămate B.B. un telefon mobil și suma de 35 lei din portofel,

după ce în prealabil au imobilizat-o și izbit-o de peretele casei din apropiere

Tribunalul Bihor, secția penală, prin

sentința sus-menționată, având

în vedere probele de vinovăție

administrate a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă privativă

de libertate de 3 ani închisoare.

Ținând seama de actele dosarului, Curtea constată că în mod corect că

în mod corect s-a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa

prevăzută pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia este mai mare de 4

ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică și că acestea impun în continuare privarea de libertate

a inculpatului F.L.

Față de considerentele arătate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul F.L.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la plata sumei de 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva

încheierii din 14 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2770/111/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 24 martie 2008

.