ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5201/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5201/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 352 din 24

martie 2006, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.A., la o pedeapsă de

6 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c)

și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost condamnat inculpatul B.E.M., la o pedeapsă de 10 ani închisoare,

în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 C. proc. pen., s-au admis acțiunile formulate de părțile

civile M.C., M.A.F., S.A., D.I., B.A., P.A.M. și a fost obligat inculpatul B.E.M.

la:

- 350 RON către partea civilă M.C.,

domiciliată, cu titlu de despăgubiri materiale;

- 500 RON către partea civilă M.A.F.,

despăgubiri morale;

- 1000 RON către partea civilă S.A.,

cu titlu de despăgubiri materiale;

- 1500 RON către partea civilă D.I.,

cu titlu de despăgubiri materiale și 1000 RON, despăgubiri morale;

- 500 RON către partea civilă B.A.,

despăgubiri materiale;

- 150 RON către partea civilă P.A.M.,

cu titlu despăgubiri materiale.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă G.C. și au fost obligați inculpații B.E.M. și S.A., în

solidar, la 1500 RON către partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.

S-a confiscat de la inculpatul B.E.M.

suma de 35 RON, obținută din săvârșirea infracțiunii și care nu au servit la

despăgubirea părții vătămate M.A.I.

În urma probelor administrate s-a

reținut următoarea situație de fapt:

a observat-o pe stradă pe partea vătămată P.A.M., a urmărit-o, intrând cu ea în

bloc și în lift, a oprit liftul între etaje, i-a pus cuțitul la gât, spunându-i

să nu țipe și să-i dea bunurile de valoare pe care le avea asupra sa. Speriată,

partea vătămată, și-a scos din urechi două perechi de cercei și le-a dat

inculpatului.

După ce a intrat în posesia

bunurilor, inculpatul a coborât la parter, spunându-i părții vătămate să nu

spună nimănui ce i s-a întâmplat.

În aceeași zi, inculpatul a dus

cerceii și i-a amanetat, obținând suma de 750.000 lei. Pentru încheierea

contractului de amanet a apelat la un trecător.

aflându-se pe strada Dumbrava Nouă, a observat-o pe partea vătămată S.A. care

vorbea la telefon. Hotărând să-i sustragă telefonul, inculpatul a urmat-o în

scara blocului și apoi în lift.

Aici inculpatul a lovit-o cu pumnul

în zona feței, trăgând-o în lift și continuând să o lovească; i-a pus cuțitul

la gât și i-a cerut să-i dea tot ce are de valoare asupra sa, amenințând-o că o

omoară. De frică, partea vătămată i-a întins telefonul și i-a spus că nu mai

are alte lucruri de valoare. Inculpatul a vândut telefonul în schimbul sumei de

2.500.000 – 3.000.000 lei unei persoane necunoscute.

se deplasa pe str. Nedeleanu Ion și observând-o pe minora M.A.I. că intră în

bloc a urmat-o, urcând cu ea în lift. A lovit-o și a amenințat-o după care i-a

luat telefonul mobil pe care în aceeași zi l-a vândut în Piața Rahova cu

300.000 – 350.000 lei.

Lucrătorii de poliție au identificat

cumpărătorul telefonului în persoana numitului M.Șt. care l-a rândul lui l-a

vândut cu 900.000 lei lui M.N.

Bunul a fost ridicat de lucrătorii

de poliție de la cel de-al doilea cumpărător și restituit, pe bază de dovadă,

părții vătămate.

se deplasa în zona Pieței Rahovei, însoțit fiind de numitul G., iar la un

moment dat, observând-o pe partea vătămată M.A.F. au intrat după ea în bloc,

apoi în lift. În timp ce G. a oprit liftul între etaje, inculpatul i-a pus

părții vătămate cuțitul la gât, cerându-i să-i predea bunurile de valoare.

Speriată, partea vătămată i-a dat

inculpatului cerceii de aur din urechi și suma de 200.000 lei pe care o avea în

buzunar. După ce a intrat în posesia bunurilor, inculpatul a controlat partea

vătămată în buzunare pentru a vedea dacă mai are și altceva, dar nu a mai

găsit.

Cei doi au amanetat cerceii pe

numele altei persoane, căreia i-au dat o sumă de bani pentru acest serviciu.

Pentru numitul G. care a participat la săvârșirea faptei, în calitate de

complice, s-a disjuns cauza pentru a fi identificat.

observat pe partea vătămată B.A. care tocmai intra într-un bloc, a urmat-o

urcând în lift. Sub amenințarea cu cuțitul, inculpatul i-a smuls părții

vătămate cercelul din ureche, după care partea vătămată i l-a dat și pe

celălalt. În timp ce cobora din lift a observat și lanțul de gâtul părții

vătămate pe care l-a luat.

observat-o pe stradă pe partea vătămată D.I. și procedând de aceeași manieră a

însoțit-o în lift, unde sub amenințarea cu cuțitul, i-a luat acesteia lanțul de

la gât și celelalte bunuri, respectiv, inelul și cerceii.

folosind aceleași metode, a sustras prin amenințare de la partea vătămată M.C.

o pereche de cercei din aur și telefonul mobil. În aceeași zi, lucrătorii de

poliție au identificat telefonul la M.C.G. un coleg al inculpatului.

inculpații B.E.M. și S. s-au întâlnit în cartierul Rahova unde amândoi au

intrat în același bloc cu partea vătămată G.C. În lift, amenințând-o cu

cuțitul, inculpatul B.E.M. i-a luat părții vătămate de la gât un colier de aur

și două brățări de aur de la mână. Apoi inculpatul S. i-a cerut părții vătămate

telefonul mobil și a căutat-o în geantă. Nemaigăsind alte bunuri au părăsit

locul faptei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații care le-au criticat pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 481 din 15

iunie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

În motivarea soluției s-a reținut că

au fost respectate dispozițiile privind desemnarea instanței pentru cauze cu

minori, după cum și prevederile și criteriile de individualizare a pedepsei

cuprinse în art. 72 C. pen.

Starea de fapt și vinovăția

inculpaților sunt de necontestat și au rezultat din probele administrate.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri au declarat recurs ambii inculpați.

Prin motivele de recurs inculpatul S.A.

a susținut, în esență, următoarele:

- judecata în fața instanței de fond

a fost afectată de o nulitate absolută prin aceea că asistența juridică a

inculpatului a fost asigurată de un avocat stagiar; cu privire la acest aspect

a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la parchet;

- în subsidiar, a considerat că nu

s-a dat eficiența necesară circumstanțelor judiciare atenuante, solicitând reducerea

până la limita permisă de lege.

Recurentul inculpat B.E.M. a

susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra primei critici dezvoltată

în apel, invocând în acest sens, dispozițiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

În subsidiar, recurentul inculpat a

solicitat reducerea pedepsei la limita minimă legală, sau sub această limită,

prin reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., având în vedere

conduita procesuală sinceră și împrejurarea că a contribuit la recuperarea

prejudiciilor și prinderea altor infractori.

În raport de prevederile art. 385

9

pct. 6 și 14 C. proc. pen., se vor examina criticile formulate de inculpatul S.A.,

constatându-se însă, că recursul este nefondat.

Asistența juridică acordată acestui

inculpat de un avocat stagiar nu constituie o nulitate în sensul dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., și în consecință nu poate conduce la desființarea

hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la parchet pentru

refacerea urmăririi penale.

Este adevărat că potrivit art. 171 alin.

(2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie, printre altele, când

inculpatul este arestat în cauză sau în altă cauză, și tot astfel art. 197 alin.

(2) C. proc. pen., sancționează cu nulitatea absolută dispozițiile relative la

asistența juridică când aceasta este obligatorie.

În cauză, nu sunt incidente aceste

dispoziții imperative pentru că ele au fost respectate.

Astfel, în faza urmăririi penale și

a judecății în fața primei instanțe, inculpatul S.A. a fost asistat de avocat

ales în persoana domnului avocat T.G.

Din adresa nr. 5081 din 14 iunie 2006

a Baroului București a rezultat că acesta figurează în Baroul București

începând cu 1 februarie 2005, în calitate de avocat stagiar.

Ori, în această situație, se

constată că nu instanța a desemnat acest avocat pentru a asigura apărarea

inculpatului ci chiar inculpatul a făcut această alegere, caz în care nu și-ar

putea invoca propria culpă legat de calitatea asistenței juridice prestate de

avocatul ales.

Dar, osebit de acest argument de

ordin moral se constată că avocatul ales are pregătirea de specialitate, este

înscris în Barou, iar împrejurarea că a acordat asistență inculpatului în fața

unei instanțe la care nu avea dreptul reprezintă o încălcare a legii de

organizare și funcționare a avocaturii, ce poate fi constatată și sancționată

ca o abatere disciplinară de cei în drept.

Așa fiind, asistența juridică

acordată inculpatului, în aceste condiții, nu poate echivala cu o lipsă a

acesteia, sancționată prin dispozițiile imperative ale art. 197 alin. (2) C.

proc. pen., cu nulitatea actelor astfel efectuate.

Cât privește pedeapsa aplicată

inculpatului S.A. se constată că instanțele au stabilit pedeapsa cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Apreciind lipsa antecedentelor

penale, împrejurarea că inculpatul are o ocupație și că a participat alături de

coinculpatul B.E.M. la o singură activitate infracțională a convins instanța în

a reține circumstanțe judiciare atenuante în favoarea acestuia și să coboare

pedeapsa sub limita minimă legală.

Dar, eficienta la care se referă

inculpatul, prin reducerea cuantumului până la limita permisă de lege, nu poate

fi admisă în condițiile în care inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția în

comiterea unei fapte grave de tâlhărie calificată, sancționată de lege cu o

pedeapsă cuprinsă între 7 și 20 ani închisoare.

Pentru aceste considerente se

apreciază că pedeapsa poate realiza cerințele art. 52 C. pen., numai în acest

cuantum și modalitate de executare și neexistând motive care să justifice o

altă coborâre sub limita minimă legală, critica se va respinge ca nefondată.

Criticile formulate de inculpatul B.E.M.

se vor analiza în raport de prevederile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 14 C. proc. pen.

Instanța de apel a discutat și motivat

în considerentele hotărârii criticile formulate de acest inculpat, inclusiv

cele referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen.

Referitor la încălcarea acestor

prevederi, s-a susținut că nu s-a motivat neaplicarea dispozițiilor art. 74 –

art. 76 C. pen., așa cum s-a cerut la fond de inculpatul B.E.M.

Critica este nefondată în raport de

considerentele hotărârilor care motivează aplicarea și menținerea pedepsei în

cuantum de 10 ani închisoare în raport de respectarea dispozițiilor art. 72 C.

pen., și de activitatea infracțională continuată dedusă judecății.

Aceleași considerente care privesc

pericolul social deosebit al infracțiunii comise nu justifică reținerea

dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., nici în această cale procesuală, după cum

nici o reducere a pedepsei la limita minimă legală.

Astfel, modalitatea de concepere și

executare a faptelor comise în baza unei rezoluțiuni unice denotă o

periculozitate sporită, cu atât mai mult cu cât, inculpatul își alegea

victimele în persoana unor femei tinere, lipsite de apărare, supuse

amenințărilor cu cuțitul sau violentărilor, blocate în lifturi unde nu puteau

fi auzite și sprijinite.

Desigur, în acest context, al unei

modalități de executare unice și deosebit de periculoase, lipsa antecedentelor

sau conduita procesuală sinceră nu pot fi împrejurări suficiente care să

justifice reducerea pedepsei la limita minimă sau reținerea dispozițiilor art. 74

– art. 76 C. pen.

În considerarea dispozițiilor art. 72

și 52 C. pen., se impune menținerea pedepsei aplicate în cuantum și modalitate

de executare, aspect sub care, critica este nefondată, după cum și recursul

declarat.

Așa fiind, pentru considerentele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de ambii inculpați se vor respinge, ca nefondate.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedepsele

aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive pentru fiecare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.A. și B.E.M. împotriva

deciziei penale nr. 481 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce

din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și al arestării preventive

de la 10 august 2005, la 12 septembrie 2006 pentru S.A., și timpul reținerii și

al arestării preventive de la 16 iunie 2005 la 12 septembrie 2006 pentru B.E.M.

Obligă

recurentul inculpat S.A. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentul inculpat B.E.M. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.