ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4907/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 8 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat G.S. arestată în baza MAP nr. 328/ UP din 18 august 5 emis de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5206/2005. Onorariu apărătorului din oficiu, în sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. A fost încuviințată cererea formulată de apărătorul din oficiu al apelantului inculpat G.S. privind acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

S-a amânat judecata și a fost acordat termen pentru soluționarea apelului, la data de 22 septembrie 2006, pentru când se vor cita apelanta inculpată G.S. la locul de detenție și intimatul parte civilă R.S. la adresa corectă. Pentru a se dispune astfel, instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că prin rechizitoriul nr. 3362/P/2005 din 08 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților G.S. și C.C.F.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 9 mai 2005, l-au vizitat la domiciliu pe partea vătămată R.S.

și, după ce l-au adormit, i-au sustras suma de 4500 RON, 130 dolari S.U.A. și un telefon mobil marca Nokia. Cu privire la inculpata C.C.F.C., curtea de apel a constatat că aceasta a fost pusă în libertate, la data de 07 noiembrie 2005, prin decizia penală nr. 1816/2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3514/2005, fiind respins recursul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 31 octombrie 2005 dată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5530/2005 (37902/3/2005). Din ansamblul materialului probator administrat la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească, instanța de apel a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei G.S.

continuă să existe și în această fază procesuală, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea imputată, pericolul concret ridicat pe care lăsarea lui în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, pericol ce a rezultat din natura și gravitatea infracțiunii, din modalitatea de săvârșire, frecvența și amploarea acestui fenomen infracțional, precum și din datele referitoare la persoana inculpatului, constatând că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 143 C. proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze participația sa la săvârșirea faptei penale. În consecință, curtea de apel a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, astfel că s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de aceasta, conform art. 300 2 C. proc.

pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen. Asupra apelului, având în vedere lipsa de procedură constatată cu intimatul parte civilă R.S., în vederea îndeplinirii procedurii de citare conform art. 291 C. proc. pen., și pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu al apelantei inculpate G.S. să pregătească apărarea a fost acordat un nou termen. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpata G.S., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentei inculpate, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive. Concluziile procurorului, precum și poziția recurentei inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpata G.S. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei declarat împotriva încheierii de ședință de la 08 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 783 din 26 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 5530/2005 (37.902/3/2005), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. b) C. pen., fost condamnată inculpata G.S., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 17 august 2005 la zi și în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive. Prin aceeași sentință a fost condamnată și inculpata C.C.F.C. Totodată în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., art. 1003 C. civ., art. 191 C. proc. pen. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpata G.S. l-a cunoscut în cursul lunii aprilie 2005 pe cetățeanul străin R.S., întreținând cu acesta raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani. După mai multe întâlniri, cei doi au început să-și petreacă o parte din timp împreună frecventând baruri, cazinouri și restaurante, ocazie cu care inculpata a observat că partea vătămată dispune de importante sume de bani.

Cu ocazia întâlnirii celor doi, inculpata G.S. i-a făcut cunoștință și cu inculpata C.C.F.C. Văzând că partea vătămată cheltuiește importante sume de bani fără a acorda importanță, inculpate G.S. i-a relatat acest aspect inculpatei C.C.F.C. și numitului A. hotărând toți trei să-i fure banii părții vătămate. Pentru a pune în aplicare rezoluția infracțională, inculpatele împreună cu A. au stabilit ca acesta să le procure somnifere, iar ele să i le administreze într-o băutură părții vătămate și după ce acesta adormea să fure din casă bunuri de valoare și bani. În seara zilei de 09 mai 2005, în jurul orelor 22,00, având asupra lor somniferele date de A. cele două inculpate s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, după ce în prealabil au anunțat-o telefonic că o vor vizita.

Ajunse în apartamentul părții vătămate, aceasta le-a oferit de băut sucuri neacidulate și băuturi alcoolice, dar pentru a vedea dacă are în casă bani, inculpata G.S. i-a solicitat părții vătămate că ar dori să consume câte o doză de red-bull (energizant). Inculpata G.S. s-a deplasat la un chioșc din apropierea imobilului și a cumpărat 3 doze de red-bull, timp în care coinculpata C.C.F.C. a rămas împreună cu partea vătămată. După ce inculpata G.S. a revenit în apartamentul părții vătămate 3 cutii de red-bull. În paharul părții vătămate s-a turnat numai red-bull în timp ce în paharele inculpatelor s-a turnat cola. Profitând de neatenția părții vătămate inculpata C.C.F.C. a pus somniferul în paharul acesteia.

După ce partea vătămată a consumat conținutul paharului, în jurul orelor 24,00, a adormit în sufragerie timp în care inculpata G.S. a mers în dormitorul unde știa că este portofelul acestuia, i-a luat toți banii din portofel, respectiv suma de 36.000.000 lei și 40 dolari S.U.A., iar din sufragerie i-a luat telefonul mobil marca Nokia. Imediat inculpatele au părăsit apartamentul și luând un taxi s-au deplasat în zona Matei Basarab la apartamentul închiriat unde erau așteptate de numitul A. Sumele de bani au fost împărțite în mod egal între cei trei, iar telefonul mobil a fost vândut de inculpata G.S. împreună cu numitul A. pentru suma de 8.000.000 lei, banii fiind împărțiți de cei doi în mod egal.

Efectuându-se cercetarea la fața locului de pe paharele aflate în sufragerie s-au ridicat urme papilare care în urma efectuării unor expertize dactiloscopice s-a concluzionat că urmele ridicate de pe paharele cu cola aparțin celor două inculpate. De asemenea, din paharul părții vătămate au fost ridicate probe de substanță și în urma constatării tehnico-științifice s-a concluzionat că în compoziția lichidului este prezent midazolamul care este o substanță tranchilizantă și face parte din clasa bezodiazepinelor având efect hipnotic (induce somnul). Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpatele G.S. și C.C.F.C., apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. 37902/3/2005 la data de 26 iulie 2006. În conformitate cu art. 300 2 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată, art. 160 b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect și temeinic motivat, instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143, 148 lit. h), art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpata G.S. fiind condamnată, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpata G.S.

a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 08 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005 prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantei inculpate G.S. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005. Obligă pe recurenta inculpată să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.