ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4907/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 8

august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

37902/3/2005, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

apelantului inculpat G.S. arestată în baza MAP nr. 328/ UP din 18 august 5 emis

de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5206/2005.

Onorariu apărătorului din oficiu, în

sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

A fost încuviințată cererea

formulată de apărătorul din oficiu al apelantului inculpat G.S. privind

acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.

S-a amânat judecata și a fost

acordat termen pentru soluționarea apelului, la data de 22 septembrie 2006,

pentru când se vor cita apelanta inculpată G.S. la locul de detenție și

intimatul parte civilă R.S. la adresa corectă.

Pentru a se dispune astfel, instanța

de apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că prin

rechizitoriul nr. 3362/P/2005 din 08 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a

inculpaților G.S. și C.C.F.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și

c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 9 mai 2005, l-au vizitat la

domiciliu pe partea vătămată R.S. și, după ce l-au adormit, i-au sustras suma

de 4500 RON, 130 dolari S.U.A. și un telefon mobil marca Nokia.

Cu privire la inculpata C.C.F.C.,

curtea de apel a constatat că aceasta a fost pusă în libertate, la data de 07

noiembrie 2005, prin decizia penală nr. 1816/2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3514/2005, fiind

respins recursul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul București

împotriva încheierii de ședință din 31 octombrie 2005 dată de Tribunalul

București, secția I penală, în dosarul nr. 5530/2005 (37902/3/2005).

Din ansamblul materialului probator

administrat la urmărirea penală și în faza de cercetare judecătorească,

instanța de apel a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive a inculpatei G.S. continuă să existe și în această fază

procesuală, având în vedere regimul sancționator stabilit de lege pentru infracțiunea

imputată, pericolul concret ridicat pe care lăsarea lui în libertate l-ar

prezenta pentru ordinea publică, pericol ce a rezultat din natura și gravitatea

infracțiunii, din modalitatea de săvârșire, frecvența și amploarea acestui

fenomen infracțional, precum și din datele referitoare la persoana

inculpatului, constatând că sunt îndeplinite și condițiile impuse de art. 143 C.

proc. pen., în sensul existenței probelor de natură să contureze participația

sa la săvârșirea faptei penale.

În consecință, curtea de apel a

apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune, în

continuare, privarea de libertate a inculpatei, astfel că s-a menținut măsura

arestării preventive dispusă față de aceasta, conform art. 300

2

C.

proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Asupra apelului, având în vedere

lipsa de procedură constatată cu intimatul parte civilă R.S., în vederea

îndeplinirii procedurii de citare conform art. 291 C. proc. pen., și pentru a

da posibilitatea apărătorului din oficiu al apelantei inculpate G.S. să

pregătească apărarea a fost acordat un nou termen.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpata G.S., fără a arăta în

scris motivele.

Apărătorul recurentei inculpate, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii de ședință atacată, iar pe fond revocarea măsurii arestării

preventive.

Concluziile procurorului, precum și

poziția recurentei inculpate, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu

în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpata G.S. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei declarat

împotriva încheierii de ședință de la 08 august 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Prin sentința penală nr. 783 din 26

iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

5530/2005 (37.902/3/2005), în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) – art. 76 lit. b) C.

pen., fost condamnată inculpata G.S., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 17 august 2005 la zi și în baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive.

Prin aceeași sentință a fost

condamnată și inculpata C.C.F.C.

Totodată în cauză s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ.,

art. 1003 C. civ., art. 191 C. proc. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că inculpata G.S. l-a cunoscut în cursul

lunii aprilie 2005 pe cetățeanul străin R.S., întreținând cu acesta raporturi

sexuale în schimbul unor sume de bani. După mai multe întâlniri, cei doi au

început să-și petreacă o parte din timp împreună frecventând baruri, cazinouri

și restaurante, ocazie cu care inculpata a observat că partea vătămată dispune

de importante sume de bani. Cu ocazia întâlnirii celor doi, inculpata G.S. i-a

făcut cunoștință și cu inculpata C.C.F.C.

Văzând că partea vătămată

cheltuiește importante sume de bani fără a acorda importanță, inculpate G.S.

i-a relatat acest aspect inculpatei C.C.F.C. și numitului A. hotărând toți trei

să-i fure banii părții vătămate.

Pentru a pune în aplicare rezoluția

infracțională, inculpatele împreună cu A. au stabilit ca acesta să le procure

somnifere, iar ele să i le administreze într-o băutură părții vătămate și după

ce acesta adormea să fure din casă bunuri de valoare și bani.

În seara zilei de 09 mai 2005, în

jurul orelor 22,00, având asupra lor somniferele date de A. cele două inculpate

s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, după ce în prealabil au anunțat-o

telefonic că o vor vizita.

Ajunse în apartamentul părții

vătămate, aceasta le-a oferit de băut sucuri neacidulate și băuturi alcoolice,

dar pentru a vedea dacă are în casă bani, inculpata G.S. i-a solicitat părții

vătămate că ar dori să consume câte o doză de red-bull (energizant).

Inculpata G.S. s-a deplasat la un

chioșc din apropierea imobilului și a cumpărat 3 doze de red-bull, timp în care

coinculpata C.C.F.C. a rămas împreună cu partea vătămată. După ce inculpata G.S.

a revenit în apartamentul părții vătămate 3 cutii de red-bull. În paharul

părții vătămate s-a turnat numai red-bull în timp ce în paharele inculpatelor

s-a turnat cola.

Profitând de neatenția părții

vătămate inculpata C.C.F.C. a pus somniferul în paharul acesteia. După ce

partea vătămată a consumat conținutul paharului, în jurul orelor 24,00, a

adormit în sufragerie timp în care inculpata G.S. a mers în dormitorul unde

știa că este portofelul acestuia, i-a luat toți banii din portofel, respectiv

suma de 36.000.000 lei și 40 dolari S.U.A., iar din sufragerie i-a luat

telefonul mobil marca Nokia. Imediat inculpatele au părăsit apartamentul și

luând un taxi s-au deplasat în zona Matei Basarab la apartamentul închiriat unde

erau așteptate de numitul A.

Sumele de bani au fost împărțite în

mod egal între cei trei, iar telefonul mobil a fost vândut de inculpata G.S.

împreună cu numitul A. pentru suma de 8.000.000 lei, banii fiind împărțiți de

cei doi în mod egal.

Efectuându-se cercetarea la fața

locului de pe paharele aflate în sufragerie s-au ridicat urme papilare care în

urma efectuării unor expertize dactiloscopice s-a concluzionat că urmele

ridicate de pe paharele cu cola aparțin celor două inculpate. De asemenea, din paharul

părții vătămate au fost ridicate probe de substanță și în urma constatării

tehnico-științifice s-a concluzionat că în compoziția lichidului este prezent

midazolamul care este o substanță tranchilizantă și face parte din clasa

bezodiazepinelor având efect hipnotic (induce somnul).

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri inculpatele G.S. și C.C.F.C., apeluri ce au fost înregistrate

pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. 37902/3/2005 la

data de 26 iulie 2006.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată, art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect și temeinic motivat, instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă

temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 143, 148 lit. h), art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar

dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpata G.S. fiind

condamnată, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru o infracțiune de o

gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpata G.S. a fost făcută în concordanță și

cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 08 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005 prin care s-a menținut arestarea

preventivă a apelantei inculpate G.S. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08

august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

37902/3/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.S. împotriva încheierii din 08 august 2006 a Curții de

Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 37902/3/2005.

Obligă pe recurenta inculpată să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

august 2006.