ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 546 din 4 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a), b) și c) în art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplic, art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., făcând aplicarea art. 71 C. pen., cu privire I-a dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 15 mai 2005 la 04 octombrie 2005. A luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 lit. d C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 30.000.000 lei (ROL). A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt; La data de 13 mai 2005, partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele părții vătămate) și C.A. (vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la un centru de colectare, obținând o sumă de aproximativ 19 milioane lei.
În jurul orei 17,30, partea vătămată și cei doi martori amintiți mai sus s-au deplasat la „T.C.” din zona Big Berceni unde l-au întâlnit pe martorul M.A. Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea unei datorii) martorul M.A. a invitat partea vătămată și pe cei doi care- l însoțeau, la locuința sa, unde M.A. i-a propus părții vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani pusă în joc l-a rugat pe inculpatul A.R. să-i împrumute bani, pentru a putea continua jocul. Inculpatul i-a împrumutat martorului M.A. mai multe sume de bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care Ie-a pierdut în favoarea părții vătămate M.D.
În această situație, inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute și, în momentul în care partea vătămată și cei doi martori care-l însoțeau inițial se pregăteau să părăsească imobilul (târziu după ora 23,30), în care locuia M.A., au apărut 6 persoane necunoscute, având fețele acoperite cu cagule, înarmate cu bastoane, cuțite, arme cu aer comprimat. Inculpatul A. R. l-a imobilizat pe M.D., iar persoanele mascate i-au aplicat mai multe lovituri peste cap și corp, deposedându-l de suma de 30 milioanei lei pe care o avea asupra sa. Martorul M.C. a fost lovit de persoanele neidentificate și cu un pistol cu aer comprimat a fost rănit în zona cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la spital cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune.
Plagă prin împușcare, latero-cervicală stângă cu retenție de corp străin metalic”. Martorul C.A. s-a ascuns în locuința lui M.A. și nu a suferit leziuni corporale. Cu ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005, a fost făcută o percheziție domiciliară la locuința inculpatului din str. Măria Lătăretu (unde locuia și fratele său A.F.), iar într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua patului s-au găsit două cagule din material textil, de culoare neagră, după șifonier s-a găsit o tomfă cu mâner, din material plastic, de culoare neagră, iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a găsit un box din fier de culoare argintie, despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că nu-i aparțin. Astfel, a concluzionat instanța de fond că fapta inculpatului A.R.
care, în seara zilei de 13 mai 2005, în jurul orelor 23,20, împreună cu persoane rămase neidentificate, prin acte de violența amenințare cu arme cu folosind o cagulă a deposedat pe partea vătămat M.D. de suma de 30.000.000 lei, întrunește elementele constitutiv ale infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul avut în vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv limitei de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea comisă, gradul ridicat de pericol social al faptei și împrejurările comiterii acestora, precum și atitudine inculpatului avută pe parcursul procesului penal.
Totuși, chiar dacă a negat comiterea faptei, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., vizând lipsa antecedentele penale. Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei instanța de fond a luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenții civile în cauză, astfel că a făcut aplicarea dispozițiile art. 118 lit. d) C. pen., dispunând confiscarea de la inculpat a sumei provenite din săvârșirea infracțiunii și care nu a servit I-a despăgubirea părții vătămate. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul A.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția l penală, a admis apelul declarat de inculpatul A.R., desființat în parte sentința și în fond: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 1 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 mai 2005 - 4 octombrie 2005. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a considerat că din materiali probator administrat în cauză nu rezultă participația acestuia la săvârșire infracțiunii. În aceste sens, instanța a avut în vedere declarațiile date de parte vătămată în fața notarului public, cât și declarațiile luate în cursul cercetai judecătorești.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte de Apel București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) Iit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., caz de casare prevăzută de art. 385 9 alin. pct. 18 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 1904 din 4 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București secția l penală. A casat decizia și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât judecătorii care au dispus punerea în libertate a inculpatului prin decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 și-au exprimat anterior părerea asupra vinovăției acestuia, motivare ce se regăsește și în decizia penală atacată. În fond, după casare, inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat penal de prima instanță. Instanța de fond a înlăturat declarația părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză fără a se conforma dispozițiilor art. 62 C. proc.
pen., în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și coroborării ansamblului probator astfel cum prevăd dispozițiile art. 63 C. proc. pen. Un al doilea motiv de apel vizează redozarea pedepsei ca urmare a acordării circumstanțelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., de către prima instanță și aplicarea art. 81 C. pen., sau art. 86 1 C. pen., față de împrejurarea că inculpatul este pentru prima oară în conflict cu legea penală. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată următoarele: Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect prima instanță a constatat că inculpatul A.R.
este autorul infracțiunii de tâlhărire prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., săvârșită în noaptea de 13 mai 2005 asupra părții vătămate M.D. În cursul urmăririi penale partea vătămată M.D. a arătat că inculpatul a încercat să-l convingă să nu părăsească imobilul, iar în momentul în care a încercat să plece având asupra sa banii personali, cât și cei câștigați la barbut, inculpatul l-a prins în brațe și l-a împiedicat să plece. La foarte scurt timp au apărut 6 persoane mascate, care l-au lovit și l-au imobilizat la pământ, iar inculpatul i-a luat din buzunar toți banii, ulterior toți cei 7 părăsind imobilul. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor M.C.
și C.A., audiați în faza de urmărire penală, care au relatat în mod similar desfășurarea evenimentelor, în plus arătând că inculpatul a părăsit de mai multe ori camera pentru a vorbi la telefon, fără însă a auzi discuțiile purtate de acesta. De asemenea, martorul M.A. l-a auzit pe inculpat purtând o convorbire telefonică referitoare la recuperarea banilor pierduți la jocul de noroc. Conform procesului verbal de percheziție la domiciliul inculpatului și al fraților acestuia au fost găsite 2 cagule și o tomfă, asemănătoare cu cele folosite la săvârșirea infracțiunii. Declarațiile martorilor și ale părții vătămate date în cursul cercetă judecătorești sunt vădit nesincere întrucât nu se coroborează între ele și nici cu celelalte mijloace de probă, încercându-se în acest mod exonerare inculpatului de răspundere penală pentru fapta reținută în sarcina sa.
În faza de judecată partea vătămată M.D. a susținut că declarația sa în cursul urmăririi penale, i-a fost sugerată de către organele de cercetare penală, aspect contrazis de relatările făcute în plângere prin care indică pe inculpat ca fiind autorul faptei. Și declarațiile celorlalți doi martori M.C. și M.A., aș cum mai sus s-a arătat, date în cursul cercetării judecătorești, sunt contrazis de întregul material probator administrat în cauză, din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Cel de-al doilea motiv de apel invocat de către inculpat, respect coborârea pedepsei mai sub minimul special prevăzut de lege ca urmare aplicării art. 74 lit. a) C. pen., de către instanța de fond, este de asemene neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.
Față de gradul de pericol social al faptei săvârșite, Curtea apreciază că scopul pedepsei potrivit art. 52 C. pen., poate fi atins numai în cuantum stabilit de instanța de fond. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a suspendării execută pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 1 literele a), b) și c) C. pen. La aplicarea acestor dispoziții se are în vedere și împrejurarea că de data săvârșirii faptei, 13 mai 2005 și până la data pronunțării prezentei decizii 20 noiembrie 2007 inculpatul nu a mai intrat în conflict cu legea penală ceea ce denotă că scopul preventiv și educativ poate fi atins și fără privare de libertate.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpat, va desființa în parte sentința penală rejudecând în fond: Va face aplicarea art. 86 1 - art. 86 2 C. pen., cât și a prevederilor art. 86 3 C. pen. Va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. În conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., va suspenda executare pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Așa fiind, prin decizia penală nr. 377 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R.
împotriva sentinței penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, în dosarul nr. 29005/3/2005. A desființat în parte sentința penală și rejudecând în fond: În baza art. 86 1 C. pen., art. 86 2 C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani. În conformitate cu art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul a trebuit să se spună, următoarelor măsurilor de supraveghere a) să se prezinte la datele fixate la serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.R. criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând casarea ei, fără a indica în scris motivele de recurs. La termenul de judecată de astăzi 18 februarie 2008 prezent, personal, recurentul inculpat A.R. a arătat Înaltei Curți că înțelege să-și retragă recursul declarat. În consecință, declarației de retragere a recursului formulat de inculpatul A.R.
urmează ca în baza art. 385 4 alin. (2) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., să ia act de aceasta. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Ia act de declarația de retragere a recursului formulat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 377 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.