ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 568/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 546
din 4 mai 2006 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334 C.
proc. pen., schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din art. 211 alin. (2) lit.
b) și c) și alin. (2) lit. a), b) și c) în art. 211 alin. (2) lit. a), b), c)
și alin. (2
1
) lit. a), b) și c) baza art. 211 alin. (2) lit. a), b)
și c) și alin. (2
1
) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplic, art. 74 lit.
a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la pedeapsa de
4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)
și b) C. pen., făcând aplicarea art. 71 C. pen., cu privire I-a dispozițiile art.
64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a
dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 15
mai 2005 la 04 octombrie 2005.
A luat act că partea
vătămată M.D. nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d C.
pen., a confiscat de la inculpat suma de 30.000.000 lei (ROL).
A fost obligat inculpatul la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt;
La data de 13 mai 2005,
partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele părții vătămate) și C.A.
(vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la un centru
de colectare, obținând o sumă de aproximativ 19 milioane lei.
În jurul orei 17,30, partea
vătămată și cei doi martori amintiți mai sus s-au deplasat la „T.C.” din zona
Big Berceni unde l-au întâlnit pe
martorul
M.A. Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea
unei datorii)
martorul M.A. a invitat partea vătămată și pe cei doi care-
l însoțeau, la locuința sa, unde M.A. i-a
propus
părții vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani
pusă în joc l-a rugat pe inculpatul A.R. să-i împrumute bani, pentru a putea
continua jocul. Inculpatul i-a împrumutat martorului M.A. mai multe sume de
bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care Ie-a pierdut în favoarea părții
vătămate M.D.
În această situație,
inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute și, în momentul în care partea
vătămată și cei doi martori care-l însoțeau inițial se pregăteau să părăsească
imobilul (târziu după ora 23,30), în care locuia M.A., au apărut 6 persoane
necunoscute, având fețele acoperite cu
cagule,
înarmate cu bastoane, cuțite, arme cu aer comprimat. Inculpatul A.
R. l-a
imobilizat pe M.D., iar persoanele mascate i-au aplicat mai
multe lovituri peste cap și corp, deposedându-l
de suma de 30 milioanei lei pe
care o avea asupra sa. Martorul M.C. a
fost lovit de persoanele neidentificate și cu un pistol cu aer comprimat a fost
rănit în zona cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la
spital cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune.
Plagă prin împușcare, latero-cervicală stângă cu retenție de corp străin
metalic”. Martorul C.A. s-a ascuns în locuința lui M.A. și nu a suferit leziuni
corporale.
Cu
ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005, a fost făcută o percheziție
domiciliară la locuința
inculpatului din str. Măria Lătăretu (unde locuia și fratele său A.F.), iar
într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua patului s-au găsit două cagule din
material textil, de culoare neagră, după șifonier s-a găsit o tomfă cu mâner,
din material plastic, de culoare neagră, iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a
găsit un box din fier de
culoare argintie,
despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că
nu-i aparțin.
Astfel, a concluzionat
instanța de fond că fapta inculpatului A.R. care, în seara zilei de 13 mai 2005,
în jurul orelor 23,20, împreună cu persoane rămase neidentificate, prin acte de
violența amenințare cu arme cu folosind o cagulă a deposedat pe partea vătămat
M.D. de suma de 30.000.000 lei, întrunește elementele constitutiv ale
infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2
1
)
lit. a), b) și c) C. pen.
La individualizarea pedepsei
ce a fost aplicată inculpatului, Tribunalul avut în vedere criteriile generale prevăzută
de art. 72 C. pen., respectiv limitei de pedeapsă stabilite pentru infracțiunea
comisă, gradul ridicat de pericol social al faptei și împrejurările comiterii
acestora, precum și atitudine inculpatului avută pe parcursul procesului penal.
Totuși, chiar dacă a negat comiterea faptei, instanța de fond a reținut în
favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.,
vizând lipsa antecedentele penale.
Trecând
la soluționarea laturii civile a cauzei instanța de fond a luat act
că partea vătămată M.D. nu a
formulat pretenții civile în cauză, astfel că a făcut aplicarea dispozițiile
art. 118 lit. d) C. pen., dispunând confiscarea de la inculpat a sumei
provenite din săvârșirea infracțiunii și care nu a servit I-a despăgubirea
părții vătămate.
Împotriva acestei soluții a
declarat apel inculpatul A.R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
solicitând, în principal achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei
aplicate.
Prin decizia penală nr. 510
din 29 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția l penală, a admis apelul
declarat de inculpatul A.R., desființat în parte sentința și în fond: în baza art.
11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 1
lit.
c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută
de
art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2
1
) lit. a), b) și c)
C. pen.
S-a constatat că inculpatul
a fost arestat preventiv în perioada 15 mai 2005 - 4 octombrie 2005.
Pentru a dispune astfel,
instanța de apel a considerat că din materiali probator administrat în cauză nu
rezultă participația acestuia la săvârșire infracțiunii.
În aceste sens, instanța a
avut în vedere declarațiile date de parte vătămată în fața notarului public,
cât și declarațiile luate în cursul cercetai judecătorești.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curte
de Apel București
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând greșita achitare a
inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) Iit. a), b) și
c) și alin. (2
1
) lit. a), b) și c) C. pen., caz de casare prevăzută de
art. 385
9
alin. pct. 18 C. proc. pen.
Prin
decizia penală nr. 1904 din 4 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție
a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
împotriva deciziei penale nr.
510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București secția l penală.
A casat decizia și a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București.
Pentru a decide astfel, Înalta
Curte de Casație și Justiție a constatat că în cauză sunt incidente
dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., întrucât judecătorii care au
dispus punerea în libertate a inculpatului prin decizia penală nr. 1599 din 4
octombrie 2005 și-au exprimat anterior părerea asupra vinovăției acestuia,
motivare ce se regăsește și în decizia penală atacată.
În fond, după casare,
inculpatul a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat
la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul infracțiunii de
tâlhărie pentru care a fost condamnat penal de prima instanță.
Instanța de fond a înlăturat
declarația părții vătămate și ale martorilor audiați în cauză fără a se
conforma dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea lămuririi cauzei sub
toate aspectele și coroborării ansamblului probator astfel cum prevăd dispozițiile
art. 63 C. proc. pen.
Un al doilea motiv de apel
vizează redozarea pedepsei ca urmare a acordării circumstanțelor atenuante prevăzută
de art. 74 lit. a) C. pen., de către prima instanță și aplicarea art. 81 C.
pen., sau art. 86
1
C. pen., față de împrejurarea că inculpatul este
pentru prima oară în conflict cu legea penală.
Examinând sentința atacată
prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de
drept conform art. 371 alin. (1) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și
lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect prima instanță a constatat că
inculpatul A.R. este autorul infracțiunii de tâlhărire prevăzută de art. 211 alin.
(2) lit. a), b) și c) și alin. (2
1
) lit. a), b) și c) C. pen., săvârșită
în noaptea de 13 mai 2005 asupra părții vătămate M.D.
În cursul urmăririi penale
partea vătămată M.D. a arătat că
inculpatul
a încercat să-l convingă să nu părăsească imobilul, iar în momentul
în
care a încercat să plece având asupra sa banii personali, cât și cei câștigați
la barbut, inculpatul l-a prins în brațe și l-a împiedicat să plece.
La
foarte scurt timp au apărut 6 persoane mascate, care l-au lovit și l-au
imobilizat la pământ, iar
inculpatul i-a luat din buzunar toți banii, ulterior toți cei 7 părăsind
imobilul.
Declarația părții vătămate
se coroborează cu declarațiile martorilor M.C. și C.A., audiați în faza de
urmărire penală, care au relatat în mod similar desfășurarea evenimentelor, în
plus arătând că inculpatul a părăsit de mai multe ori camera pentru a vorbi la
telefon, fără însă a auzi discuțiile purtate de acesta.
De asemenea, martorul M.A.
l-a auzit pe inculpat purtând o convorbire telefonică referitoare la
recuperarea banilor pierduți la jocul de noroc.
Conform procesului verbal de
percheziție la domiciliul inculpatului și al fraților acestuia au fost găsite 2
cagule și o tomfă, asemănătoare cu cele folosite la săvârșirea infracțiunii.
Declarațiile martorilor și
ale părții vătămate date în cursul cercetă judecătorești sunt vădit nesincere
întrucât nu se coroborează între ele și nici cu celelalte mijloace de probă,
încercându-se în acest mod exonerare inculpatului de răspundere penală pentru
fapta reținută în sarcina sa.
În faza de judecată partea
vătămată M.D. a susținut că
declarația sa
în cursul urmăririi penale, i-a fost sugerată de către organele de
cercetare
penală, aspect contrazis de relatările făcute în plângere prin care indică pe
inculpat ca fiind autorul faptei.
Și declarațiile celorlalți
doi martori M.C. și M.A., aș
cum mai sus
s-a arătat, date în cursul cercetării judecătorești, sunt contrazis
de
întregul material probator administrat în cauză, din care rezultă în mod
indubitabil că inculpatul este autorul infracțiunii de tâlhărie, cum în mod
corect a reținut și instanța de fond.
Cel de-al doilea motiv de
apel invocat de către inculpat, respect coborârea pedepsei mai sub minimul
special prevăzut de lege ca urmare aplicării art. 74 lit. a) C. pen., de către
instanța de fond, este de asemene neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 72
C. pen.
Față de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, Curtea apreciază că
scopul pedepsei potrivit art.
52 C. pen., poate fi atins numai în cuantum stabilit de instanța de fond.
În ceea ce privește
modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că sunt îndeplinite
condițiile de aplicare a suspendării execută pedepsei sub supraveghere
prevăzute de art. 86
1
literele a), b) și c) C. pen.
La aplicarea acestor
dispoziții se are în vedere și împrejurarea că de data săvârșirii faptei, 13 mai
2005 și până la data pronunțării prezentei decizii 20 noiembrie 2007 inculpatul
nu a mai intrat în conflict cu legea penală ceea ce denotă că scopul preventiv
și educativ poate fi atins și fără privare de libertate.
Așa fiind, Curtea, în baza art.
385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite apelul declarat de
inculpat, va desființa în parte sentința penală rejudecând în fond:
Va face
aplicarea art. 86
1
- art. 86
2
C. pen., cât și a
prevederilor art. 86
3
C. pen.
Va
atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86
4
C. pen.
În conformitate cu art. 71 alin.
(5) C. pen., va suspenda executare pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art.
64 lit. a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei închisorii.
Va menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Așa fiind, prin decizia
penală nr. 377 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală,
s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva
sentinței penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București,
secția
l penală, în dosarul nr. 29005/3/2005.
A desființat în parte
sentința penală și rejudecând în fond:
În baza art. 86
1
C.
pen., art. 86
2
C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub
supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
În
conformitate cu art. 86
3
C. pen., pe durata termenului de încercare
condamnatul
a trebuit să se spună, următoarelor măsurilor de supraveghere
a) să
se prezinte la datele fixate la serviciul de protecție a victimelor și
reintegrare socială a
infractorilor;
b) să anunțe,
în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care
depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să
justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de
natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
A
atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86
4
C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C.
pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 – art. 64 lit.
a) și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
închisorii.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân
în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs inculpatul A.R. criticând-o ca nelegală și netemeinică solicitând
casarea ei, fără a indica în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată de
astăzi 18 februarie 2008 prezent, personal, recurentul inculpat A.R. a arătat
Înaltei Curți că înțelege să-și retragă recursul declarat.
În consecință, declarației de
retragere a recursului formulat de inculpatul A.R. urmează ca în baza art. 385
4
alin. (2) teza II C. proc. pen., combinat cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., să
ia act de aceasta.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de declarația de
retragere a recursului formulat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr.
377 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 februarie 2008.