ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5909/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 28

septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 9000/3/2006, s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului G.D.

Onorariu avocatului din oficiu în

cuantum de 40 RON a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

A fost acordat termen la data de 19

octombrie 2006.

S-a corectat citativul încheierii în

sensul precizării calității procesuale corecte a inculpatului, aceea de apelant

intimat.

S-a completat citativul cu intimatul

parte vătămată Șt.A.

Apelantul intimat inculpat va fi

citat la locul de deținere.

Intimatul parte vătămată va fi citat

la adresa indicată în rechizitoriu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut asupra stării de arest preventiv a apelantului

intimat inculpat G.D. că analizând actele și lucrările dosarului a constatat că

nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat

inițial arestarea preventivă a inculpatului și, chiar dacă pronunțarea unei

hotărâri de condamnare la 4 ani închisoare, în primă instanță, respectiv a

sentinței penale nr. 874 din 03 august 2006, nu afectează, potrivit legii,

prezumția de nevinovăție, privarea de libertate a inculpatului este justificată

și în prezent, în raport cu gravitatea acuzației ce i se aduce, săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie și violare de domiciliu, prevăzute și pedepsite de art.

211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., și art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen., și de

circumstanțele reale în care se presupune că a comis faptele.

Pentru aceste considerente, în baza art.

300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

pct. 3 C. proc.

pen., a dispus menținerea arestării preventive a inculpatului G.D.

Față de faptul că inculpatul, prin

apelul său a solicitat achitarea a fost acordat termen pentru a fi citată

partea vătămată.

Împotriva acestei încheieri de

ședință prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul G.D., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul recurentului inculpat în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și

judecarea dosarului cu inculpatul în stare de libertate, deoarece nu mai

subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Examinând recursul declarat de

inculpatul G.D. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006,

Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de

ședință de la 28 septembrie 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta.

Prin sentința penală nr. 874 din 3

august 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 9000/3/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de

inculpatul G.D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice dată prin

rechizitoriu din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., în art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) și art. 180 alin. (1) C.

pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 74 și art.

76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D. la o pedeapsă de 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

71, art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de un an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.

(1) și (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată, durata reținerii preventive de la 19 februarie  2006 la

zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

S-a constatat că partea vătămată Șt.A.

nu s-a constituit parte civilă, bunul sustras fiind recuperat.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli către stat.

În considerentele sentinței, s-a

reținut, în fapt, că în noaptea de 18 februarie 2006, în jurul orei 3,00,

inculpatul G.D. împreună cu M.V. s-au deplasat în Căminul Studențesc L., unde

la etajul 1 au jucat biliard și au consumat băuturi alcoolice, după care au

urcat la etajul 9 pentru a căuta o fată pe nume de M., sens în care au bătut la

ușile camerelor de la acest palier, inclusiv la cea ocupată de partea vătămată,

manifestându-se totodată, la acea oră în mod zgomotos.

În aceste împrejurări, partea

vătămată a deschis ușa și a intrat în dialog cu cei doi tineri, cărora le-a

spus că nu cunoaște o persoană cu un asemenea nume, după care s-a retras în

cameră. Întrucât inculpatul și însoțitorul său insistau la ușile vecine, partea

vătămată a ieșit din cameră și le-a cerut să părăsească incinta căminului, iar

în caz contrat va anunța poliția, după care, a revenit în cameră și a închis

ușa cu sistemul prevăzut pentru închidere.

La un interval scurt după această

discuție, inculpatul a revenit la ușa părții vătămate, a lovit cu piciorul în

aceasta în două rânduri, astfel încât, încuietoarea a cedat și a pătruns în

camera unde l-a agresat pe partea vătămată, lovindu-l cu palmele peste fața.

Aceasta a reușit să scape și de teamă a fugit la un alt coleg de palier,

martorul S.Șt.R.

După plecare părții vătămate,

inculpatul a deconectat și a luat unitatea centrală a computerului ce l-a găsit

în cameră, părăsind împreună cu M.V. locuința părții vătămate. Înainte de a

reuși să plece din incinta căminului, cei doi au fost depistați de organele de

poliție, asupra inculpatului găsindu-se unitatea sustrasă de la computerul

părții vătămate, ce a fost ulterior restituită acestuia.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul G.D.,

ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 9000/3/2006.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată, în conținutul art. 160

b

alin. (1) – (3) C. proc. pen., modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006

se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu

de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și

punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării

preventive, chiar în condițiile modificării dispozițiilor art. 148 C. proc.

pen., prin Legea nr. 356/2006.

Astfel, din analiza cauzei a

rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului G.D. au fost

reținute ca temeiuri în drept, dispozițiile art. 143, 148 lit. b) și h) C.

proc. pen., în condițiile art. 149

1

din același cod, potrivit

mandatului de arestare preventivă nr. 59/ U emis la 19 februarie 2006.

Eliminarea cazului prevăzut de art. 148

lit. b) C. proc. pen., referitor la infracțiunea flagrantă, prin Legea nr. 356/2006,

ce a fost reținut și în sarcina inculpatului G.D. nu poate conduce automat la

revocarea măsurii arestării preventive, atâta timp cât sunt îndeplinite și

subzistă în continuare condițiile cumulative ale art. 148 lit. f) [(anterior art.

148 lit. h)] din același cod, respectiv cuantumul pedepsei închisorii pentru

infracțiunea de tâlhărie fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin

modalitatea efectivă de săvârșire, creându-se o stare de insecuritate.

De altfel, legiuitorul în conținutul

art. 148 alin. (1) C. proc. pen., nu condiționează luarea măsurii arestării

preventive de îndeplinirea tuturor cazurilor stipulate la lit. a) – f), ci doar

de existența vreunuia dintre acestea, așa încât incidența cazului prevăzut de art.

148 lit. f) față de inculpatul G.D., în raport cu materialul probator

administrat, precum și cu hotărârea de condamnare la o pedeapsă de 4 ani

închisoare, chiar dacă nu este definitivă, impun în continuare menținerea

măsurii arestării preventive a acestuia.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului G.D. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală,

prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului apelant-intimat G.D.

este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 28

septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 9000/3/2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 28 septembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 9000/3/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

octombrie 2006.