ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5716/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Călărași, inculpatul M.L. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 1 ianuarie 2006, la zi. În baza art. 14 C. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., a fost admisă cererea formulată de partea civilă F.V., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 3.375.000 lei către Spitalul de urgență Prof. dr. Bagdasar. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit sau a contravalorii acestuia de 50.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei (RON). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele: Inculpatul M.L. este fiul martorei F.A., concubina victimei B.I. Pe data de 31 decembrie 2005, inculpatul, la invitația victimei, a petrecut seara Anului Nou împreună cu aceștia, până în jurul orei 23,00. La plecare, inculpatul a vrut să ia o combină muzicală care-i aparținea, dar victima s-a opus, părțile certându-se din acest motiv.

Inculpatul a luat din bucătărie un cuțit cu lama de 12 cm, aplicând victimei o lovitură deasupra sprâncenei drepte, ce a interesat globul ocular; victima a decedat în scurt timp, datorită hemoragiei și dilacerării cerebrale. Inculpatul și-a lovit și mama, provocându-i plăgi tăiate în zona feței și a gâtului, leziuni care au necesitat 10-15 zile de îngrijiri medicale, dar care nu au pus în primejdie viața victimei. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., instanța de judecată nu a fost sesizată, deoarece partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă în timpul urmăririi penale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografică, acte medico - legale, declarațiile martorilor F.A., C.G.D., C.M., I.T., declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, partea civilă F.V. și inculpatul. Parchetul și partea civilă au solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului. Parchetul a mai solicitat înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către unitatea medicală deoarece cheltuielile de spitalizare au fost determinate de internarea A.F., faptă în legătură cu care inculpatul nu a fost trimis în judecată, precum și trimiterea spre rejudecare a acțiunii civile a părților civile F.V. și B.R.I., dispunându-se, totodată, restituirea bunurilor ridicate. Inculpatul M.L. și-a retras apelul declarat.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 564 din 1 august 2006, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și partea civilă F.V., a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către spitalul clinic de urgență Prof. dr. D. Bagdasar-Arseni a fost înlăturată. S-a dispus trimiterea spre rejudecare a acțiunii civile.

În temeiul dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a brichetei ridicate prin procesul verbal din 1 ianuarie 2006, iar către martora F.A. a cercelului din aur. S-au menținut celelalte dispoziții. S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpat. În baza art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. Perioada reținerii și arestării preventive a fost dedusă din durata pedepsei aplicate de la 1 ianuarie 2006, la zi. Instanța de control judiciar a apreciat că în cauză se poate reține ca circumstanță atenuantă doar sinceritatea inculpatului, astfel că, aplicând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare, cuantum în măsură să asigure reintegrarea socială a inculpatului și realizarea scopului preventiv al sancțiunii penale.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și menținerea pedepsei dispuse de instanța de fond. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat. Instanța de apel a făcut o apreciere judiciară a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită atât datelor referitoare la pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, cât și celor referitoare la împrejurările comiterii faptei și la persoana inculpatului. Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere toate circumstanțele favorabile inculpatului, făcând referire atât la conduita procesuală a acestuia, cât și la starea sa de sănătate, pregătirea școlară, lipsa antecedentelor penale.

Stabilirea pedepsei la cuantumul de 9 ani închisoare se dovedește necesară și justificată prin prisma realizării scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție constată că reducerea acestui cuantum nu are temei. Pentru aceste considerente și constatând din oficiu, că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 1 ianuarie 2006, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat onorariul apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 191 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale nr. 564 din 1 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 1 ianuarie 2006 la 4 octombrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2006.