ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5716/2006

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 69 din 13 aprilie 2006 a Tribunalului Călărași, inculpatul M.L.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art.

71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 1 ianuarie 2006, la zi.

În baza art. 14 C. pen., raportat la art. 998 și 999 C. civ., a fost admisă cererea formulată de

partea civilă F.V., inculpatul fiind obligat la plata către aceasta a

sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.

Totodată, inculpatul a

fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 3.375.000

lei către Spitalul de urgență Prof. dr. Bagdasar.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit sau a

contravalorii acestuia de 50.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 450 lei (RON).

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt

următoarele:

Inculpatul M.L. este fiul

martorei F.A., concubina victimei B.I.

Pe data de 31 decembrie

2005, inculpatul, la invitația victimei, a petrecut seara Anului Nou

împreună cu aceștia, până în jurul orei 23,00. La plecare,

inculpatul a vrut să ia o combină muzicală care-i

aparținea, dar victima s-a opus, părțile certându-se din acest

motiv.

Inculpatul a luat din bucătărie

un cuțit cu lama de 12 cm, aplicând victimei o lovitură deasupra

sprâncenei drepte, ce a interesat globul ocular; victima a decedat în scurt

timp, datorită hemoragiei și dilacerării cerebrale.

Inculpatul și-a lovit

și mama, provocându-i plăgi tăiate în zona feței și a

gâtului, leziuni care au necesitat 10-15 zile de îngrijiri medicale, dar care

nu au pus în primejdie viața victimei.

Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.,

instanța de judecată nu a fost sesizată, deoarece partea

vătămată și-a retras plângerea prealabilă în timpul

urmăririi penale.

Situația de fapt

și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului

probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la fața

locului, planșă fotografică, acte medico - legale,

declarațiile martorilor F.A., C.G.D., C.M., I.T., declarațiile

inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești au declarat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul Călărași, partea civilă F.V. și

inculpatul.

Parchetul și partea

civilă au solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Parchetul a mai solicitat înlăturarea

obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către

unitatea medicală deoarece cheltuielile de spitalizare au fost determinate

de internarea A.F., faptă în legătură cu care inculpatul nu a

fost trimis în judecată, precum și trimiterea spre rejudecare a

acțiunii civile a părților civile F.V. și B.R.I.,

dispunându-se, totodată, restituirea bunurilor ridicate.

Inculpatul M.L. și-a

retras apelul declarat.

Curtea de Apel

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 564 din

1 august 2006, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Călărași și partea civilă F.V., a

desființat în parte sentința penală și, rejudecând, a

dispus condamnarea inculpatului în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

Obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor de spitalizare către spitalul clinic de

urgență Prof. dr. D. Bagdasar-Arseni a fost înlăturată.

S-a dispus trimiterea spre

rejudecare a acțiunii civile.

În temeiul

dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. pen., s-a dispus restituirea

către inculpat a brichetei ridicate prin procesul verbal din 1 ianuarie

2006, iar către martora F.A. a cercelului din aur.

S-au menținut celelalte

dispoziții.

S-a luat act de retragerea

apelului declarat de inculpat.

În baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Perioada reținerii

și arestării preventive a fost dedusă din durata pedepsei

aplicate de la 1 ianuarie 2006, la zi.

Instanța de control

judiciar a apreciat că în cauză se poate reține ca

circumstanță atenuantă doar sinceritatea inculpatului, astfel

că, aplicând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., l-a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare, cuantum în

măsură să asigure reintegrarea socială a inculpatului

și realizarea scopului preventiv al sancțiunii penale.

În termen legal, împotriva

acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii atacate și menținerea pedepsei

dispuse de instanța de fond.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este

nefondat.

Instanța de apel a

făcut o apreciere judiciară a criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiența cuvenită atât

datelor referitoare la pericolul social concret al infracțiunii

săvârșite, cât și celor referitoare la împrejurările

comiterii faptei și la persoana inculpatului.

Curtea constată că

instanța de apel a avut în vedere toate circumstanțele favorabile

inculpatului, făcând referire atât la conduita procesuală a acestuia,

cât și la starea sa de sănătate, pregătirea

școlară, lipsa antecedentelor penale.

Stabilirea pedepsei la

cuantumul de 9 ani închisoare se dovedește necesară și

justificată prin prisma realizării scopului preventiv educativ al

sancțiunii penale, astfel că Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că reducerea acestui cuantum nu are temei.

Pentru aceste considerente

și constatând din oficiu, că nu există alte motive de casare,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să

respingă recursul inculpatului ca nefondat.

Durata reținerii

și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la

1 ianuarie 2006, la zi.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat onorariul

apărătorului din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 191 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale nr. 564 din 1

august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 1 ianuarie 2006 la 4 octombrie 2006.

Obligă recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300

lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum

de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 octombrie 2006.