ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6984/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 340

din 9 august 2006 a Tribunalului Ialomița, inculpatul A.V. a fost condamnat, la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 20 februarie

2006, la zi.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata daunelor

morale și a daunelor materiale în sumă de câte 10.000 lei (RON) către partea

civilă A.I.N., precum și a despăgubirilor civile în sumă de 1475,21 lei (RON)

către partea civilă C.A.S. Ialomița.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 500 lei (RON).

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după amiaza zilei de 19

februarie 2006, în barul din satul Smirna, inculpatul s-a întâlnit cu partea

vătămată A.I.N., pe care l-a lovit cu cuțitul în zona abdominală.

Victima a suferit leziuni

care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în

primejdie.

Inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei pe care a motivat-o prin aceea că și-a amintit că partea

vătămată îl bătuse în anul 1982.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa

fotografică, acte medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile

martorilor Ș.S., Ș.M., F.T., B.M., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, prin decizia penală nr. 678 din 25 septembrie 2006, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest și deducând

prevenția la zi.

Prin recursul declarat,

inculpatul A.V. a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin primul motiv de recurs,

s-a susținut greșita încadrare juridică dată faptei deduse judecății,

inculpatul solicitând schimbarea acesteia din art. 20 raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 181 C.

pen.

În subsidiar s-a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul a lovit victima

cu un obiect apt de a-i pune viața în primejdie, a aplicat lovitura într-o zonă

vitală și cu intensitate, cauzându-i acestuia o plagă penetrantă în regiunea

hipocondrului stâng.

Inculpatul nu a fost

provocat în nici un mod de victimă, iar acțiunea sa violentă a fost oprită

numai prin intervenția energică a martorilor prezenți în local.

În aceste condiții, Curtea

constată că inculpatul, deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat

posibilitatea producerii acesteia, în condițiile săvârșirii agresiunii în

împrejurările arătate mai sus.

Inculpatul a mai săvârșit o

infracțiune de omor pentru care a fost condamnat în anul 1975, astfel că, în

mod corect, la încadrarea juridică a faptei s-au reținut dispozițiile art. 176 lit.

c) C. pen.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost just individualizată, instanța de judecată punând în

evidență toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

La stabilirea cuantumului

pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului,

astfel încât toate argumentele invocate de acesta derivând din atitudinea

procesuală avută, disponibilitatea manifestată pentru solicitările victimei pe

latura civilă a cauzei, starea sa de sănătate psihică, au constituit deja

motivația aplicării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare.

Apreciind că această

pedeapsă este necesară și suficientă pentru reeducarea și resocializarea

inculpatului, Curtea constată că nu există temeiuri pentru reducerea

cuantumului său.

În consecință, Curtea urmează

să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.

Durata reținerii și

arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată, de la 20 februarie

2006, la zi.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din

oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C.

pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 678 din 25 septembrie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2006

la 29 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a

inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2006.