ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6984/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 340 din 9 august 2006 a Tribunalului Ialomița, inculpatul A.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 20 februarie 2006, la zi.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale și a daunelor materiale în sumă de câte 10.000 lei (RON) către partea civilă A.I.N., precum și a despăgubirilor civile în sumă de 1475,21 lei (RON) către partea civilă C.A.S. Ialomița. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei (RON). Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după amiaza zilei de 19 februarie 2006, în barul din satul Smirna, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată A.I.N., pe care l-a lovit cu cuțitul în zona abdominală. Victima a suferit leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei pe care a motivat-o prin aceea că și-a amintit că partea vătămată îl bătuse în anul 1982. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, acte medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor Ș.S., Ș.M., F.T., B.M., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel inculpatul, solicitând reducerea pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 678 din 25 septembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând starea de arest și deducând prevenția la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul A.V. a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin primul motiv de recurs, s-a susținut greșita încadrare juridică dată faptei deduse judecății, inculpatul solicitând schimbarea acesteia din art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), art. 176 lit. c) C. pen., în cea prevăzută de art. 181 C. pen. În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul a lovit victima cu un obiect apt de a-i pune viața în primejdie, a aplicat lovitura într-o zonă vitală și cu intensitate, cauzându-i acestuia o plagă penetrantă în regiunea hipocondrului stâng. Inculpatul nu a fost provocat în nici un mod de victimă, iar acțiunea sa violentă a fost oprită numai prin intervenția energică a martorilor prezenți în local. În aceste condiții, Curtea constată că inculpatul, deși nu a urmărit moartea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acesteia, în condițiile săvârșirii agresiunii în împrejurările arătate mai sus. Inculpatul a mai săvârșit o infracțiune de omor pentru care a fost condamnat în anul 1975, astfel că, în mod corect, la încadrarea juridică a faptei s-au reținut dispozițiile art. 176 lit. c) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, instanța de judecată punând în evidență toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. La stabilirea cuantumului pedepsei au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, astfel încât toate argumentele invocate de acesta derivând din atitudinea procesuală avută, disponibilitatea manifestată pentru solicitările victimei pe latura civilă a cauzei, starea sa de sănătate psihică, au constituit deja motivația aplicării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare. Apreciind că această pedeapsă este necesară și suficientă pentru reeducarea și resocializarea inculpatului, Curtea constată că nu există temeiuri pentru reducerea cuantumului său.

În consecință, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. Durata reținerii și arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată, de la 20 februarie 2006, la zi. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 678 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2006 la 29 noiembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2006.