ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1075/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 12 iunie 2009,Tribunalul Constanța, secția penală, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul S.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.M.

(fiul lui G. și al M., născut în comuna Aliman, jud. Constanța, cetățean român, studii 12 clase, domiciliat în sat Dunăreni, str. N., comuna Aliman) la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe. În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. - art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta și a stabilit ca, în final, să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b C. pen., după executarea pedepsei principale. Prin aceeași sentință prima instanță, în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) C. pen. De asemenea, Tribunalul Constanța a luat act că partea vătămată S.F. a renunțat la pretențiile civile și a respins pretențiile civile formulate de partea civilă G.C.B., ca neîntemeiate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - art. 999 C. civ. l-a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 4000 RON reprezentând daune morale către partea civilă S.I. și a respins restul pretențiilor civile. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpatul S.M. să plătească părții civile Spitalul Municipal Medgidia suma de 8235,35 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea celor trei părți vătămate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., prima instanță l-a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 1200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 08 august 2008, pe rolul Tribunalului Constanta s-a înregistrat cauza nr. 6428/118/2008, privind pe inculpatul S.M., față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 2926/P/2007, trimiterea în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și loviri și alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin actul de inculpare s-a reținut că, la data de 24 decembrie 2007, pe terasa barului SC S.B.

SRL din centrul comunei Aliman, urmare unui conflict spontan, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a agresat-o pe partea vătămata S.I., (pe care a înjunghiat-o cu un cuțit în fosa iliacă stângă, în regiunea abdominală, provocând leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața - prin peritonită acută, precum și pe părțile vătămate S.F. și G.C.B., prima fiind lovită de inculpat cu același cuțit în hemiscrotul stâng, provocându-i leziuni pentru care au fost necesare 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, iar cea de-a doua, în zona coapsei stângi, producând leziuni vindecabile în 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

S-a reținut că la întocmirea actului de inculpare și trimiterea în judecată a inculpatului au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare a organelor de poliție, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe anexă, proces-verbal de ridicare a hainelor cu care a fost îmbrăcat partea vătămată, raport de constatare tehnico-științifică, rapoartele de constatare medico-legală, copia foii de observație privind perioada în care partea vătămată a fost internată, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, declarația inculpatului. S-a mai constatat că, în faza cercetării judecătorești, au fost audiate părțile vătămate S.I. și S.F., iar partea vătămată G.C.B.

nu a mai putut fi audiat, (întrucât nu s-a mai prezentat nici în urma emiterii mandatului de aducere), inculpatul S.M. și martorii din lucrări, precum și martorul în circumstanțiere propus de inculpat M.N., iar Spitalul Municipal Medgidia s-a constituit parte civilă cu suma de 8235,35 RON, reprezentând cheltuielile ocazionate de internarea părților vătămate. Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că la data de 24 decembrie 2007, în jurul orei 16:00, părțile vătămate S.I., S.F. și G.C.B., precum și inculpatul S.M. se aflau în barul SC S.B. SRL, situat în centrul comunei Aliman unde consumau băuturi alcoolice. Inculpatul se afla în compania martorilor E.T. și S.F., iar în acest timp între partea vătămată S.F.

și martorul A.M., pe de o parte, și martorul E.T., pe de altă parte, a existat un schimb de replici, pe fondul unor animozități mai vechi, reproșându-i acestuia din urmă că fiii lui au înhămat și au folosit fără drept caii. În acel moment a intervenit inculpatul pentru a calma situația, iar S.I. și S.F. au plecat cu căruța cu numitul Ș.V. spre casa din centrul satului V. Fiind sub influența băuturilor alcoolice și, întrucât S.I. pretindea că și-a uitat o sacoșă cu bunuri cumpărate pentru sărbătorile de iarnă, cei doi frați S. au hotărât să revină la bar, S.F. însoțindu-l pe fratele său, mai mult din dorința de a-l proteja, pentru a nu fi victima vreunei agresiuni, fată de situația conflictuală ivită anterior.

S-a mai relevat că partea vătămată G.C.B. a rămas în bar unde cânta și vorbea pe un ton mai ridicat, iar inculpatul S.M. i-a cerut să nu mai facă gălăgie și, întrucât partea vătămată S.F. a considerat gestul inculpatului ca fiind amenințător, a intervenit pentru prietenul său. Prima instanță a mai reținut că imediat a intervenit și partea vătămată S.I., care Ie-a cerut celor doi să iasă afară din bar și să-și dea mâna în semn de împăcare, apoi au revenit local. La scurt timp, între partea vătămată S.I. și martorii E.T., S.F. și P.M. a avut loc o altercație, ocazie cu care a intervenit și inculpatul S.M., care s-a apropiat de partea vătămată S.I. și a înjunghiat-o cu un cuțit în partea stângă a abdomenului.

Victima înjunghiată s-a ridicat de jos și a reușit să fugă spre stația microbuz, până când a căzut, iar pe terasa barului a apărut fratele său, S.F., care, la rândul sau a fost înjunghiat de către inculpat în zona testiculului stâng, apoi, la fel a fugit pe șosea în aceeași direcție. După acest incident, inculpatul a revenit în bar, unde s-a apropiat de tejghea și l-a lovit pe G.C.B., prima dată vârful cuțitului oprindu-se în telefonul mobil din buzunarul acestuia, iar a doua oară a fost înțepat în coapsă. S-a mai reținut că martora D.P. a țipat la inculpat, acesta s-a îndepărtat, iar partea vătămată s-a ascuns sub bar, în spatele martorei, însă după ce inculpatul a părăsit barul, partea vătămată a fugit până la microbuzul ce se deplasa spre satul Vlahii.

Toate cele trei părți vătămate s-au deplasat cu microbuzul spre satul Vlahii, însă G.C. și S.F., considerând ca rănile sunt superficiale au coborât, iar S.I. și-a continuat drumul până când a fost preluat atât el, cât și ceilalți doi, de o ambulanță, care i-a transportat la Spitalul Orășenesc Cernavodă. S-a mai reținut de către prima instanță că după comiterea faptelor, inculpatul s-a deplasat spre satul Dunăreni cu căruța martorului S.F. și ajuns la domiciliu, i-a relatat martorului S.F. că „i-am făcut pe ăia a lui T.", făcând referire la porecla familiei S. S-a mai relevat că, în urma examinării și reexaminării medico-legale prin raportul de constatare medico-legală din 21 ianuarie 2008, completat la data de 06 martie 2008, al Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a concluzionat că partea vătămată S.I.

a prezentat la data de 24 decembrie 2007 un traumatism abdominal - plagă penetrantă abdominală de 5 cm în fosa iliacă stânga, cu hernie de mare epiplon, perforație de ansă jejunală și hematom parieto-colic stâng, că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, pentru care au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, prin peritonită acută. Prin raportul de constatare medico-legală din data de 21 ianuarie 2008, completat la data de 06 martie 2008 al Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a concluzionat că partea vătămată S.F. a prezentat un traumatism scrotal, ce a putut fi produs prin lovire cu corp tăietor-înțepător, necesitând 12 - 14 zile de îngrijiri medicale și care nu i-a pus în primejdie viața.

Prin raportul de constatare medico-legală din data 21 ianuarie 2008 completat la data de 06 martie 2008, al Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a concluzionat că partea vătămată G.C.B. a prezentat o leziune traumatică - traumatism la coapsă stângă, ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, pentru care avut nevoie de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, care nu i-a pus în primejdie viața. S-a reținut că, la data de 25 decembrie 2007, părțile vătămate S.F. și G.C. au formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului S.M., menținându-și aceeași poziție procesuală și în fata instanței. S-a constatat că faptele inculpatului S.M.

au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cauză, reținându-se că inculpatul a recunoscut constant săvârșirea faptelor, cu precizarea ca în fața instanței acesta și-a nuanțat declarația, în sensul că părțile vătămate s-au manifestat violent în bar, iar el Ie-a atacat cu cuțitul tocmai în acest moment tensionat și nu atunci când situația se calmase. S-a mai menționat că părțile vătămate au descris aceeași situație de fapt, fără să precizeze însă, nimic despre comportamentul lor, amintind doar de altercația avută cu martorul E.T., de la care s-a declanșat situația conflictuală. S-a mai relevat că situația de fapt reținută a fost confirmată de rapoartele de constatare medico-legală, în sensul că cele trei părți vătămate au fost lovite cu un corp tăietor-înțepător, posibil un cuțit, cu mențiunea ca părții vătămate S.I.

i-a fost pusă viața în primejdie. De asemenea, s-a mai reținut că în procesul-verbal de cercetare la fața locului s-au descris urmele de pete brun-roșcate, ce porneau de pe terasa barului și continuau pe șosea, urme care s-au dovedit a fi pete de sânge uman. Despre caracteristicile obiectului vulnerant, partea vătămată G.C.B. I-a descris ca fiind un cuțit, cu o lamă de 11 - 15 cm, iar martorul ocular F.M. a arătat că inculpatul avea un briceag de culoare maro cu o lamă de 12 cm.

Din procesul-verbal de ridicare a obiectelor de vestimentație a reieșit că hainele aparținând părților vătămate prezentau tăieturi în zonele corespondente urmelor agresiunii, aceste aspecte fiind evidențiate și de planșele foto, toate aceste mijloace de probă s-a constatat că s-au coroborat cu declarația dată în faza de urmărire penală a martorei D.P., barman în acel local, care a perceput în mod direct parte din incidentul, ce a avut loc în interiorul barului - aceea care vizează lovirea părții vătămate G.C.B. - și declarațiile martorului F.M., ce se afla în mod întâmplător în bar și care a perceput momentul când E.T. l-a lovit pe S.I., apoi inculpatul a scos un cuțit și l-a lovit la rândul lui pe acesta, precum și pe partea vătămată S.F.

vătămată S.F., declarațiile martorilor P.M., A.M., S.F. și S.N., care au relatat despre un comportament violent al părților vătămate la adresa lui E.T. și a altor consumatori. Prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate în dosar că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă, având în vedere obiectul vulnerant folosit de inculpat, zona ce a fost vizată, aceasta fiind una vitală, intensitatea loviturii, precum și urmările produse și a apreciat că toate aceste elemente sunt de natură să conducă la ideea că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, astfel încât, a respins ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală - gravă.

De asemenea, instanța a apreciat că nu se impunea reținerea stării de provocare, dat fiind faptul că inculpatul a acționat într-un moment când conflictul se aplanase, comportamentul violent fiind determinat de starea de ebrietate în care se afla. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând: greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.; omisiunea instanței de fond de a reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că, din probele dosarului rezultă că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă la omor sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea părților vătămate, acționând în legitimă apărare; greșita individualizare a pedepsei, în raport de datele ce caracterizau persoana inculpatului, căci avea condamnări anterioare, instanța putea și trebuia să constate că s-a împlinit termenul de reabilitare, reținând incidența reabilitării de drept.

Apelantul inculpat, prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice dată faptei din cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului ca o consecință a reținerii în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și a constatării că, fapta de tentativă la omor calificat a fost comisă în stare de legitimă apărare. La Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, cauza a fost înregistrată sub același nr. 6428/118/2008, iar instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, în raport de criticile formulate și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat că este nefondat apelul declarat de inculpatul S.M. Prin Decizia penală nr. 101/P din 11 noiembrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul S.M. împotriva Sentinței penale nr. 237 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 6428/118/2008, pentru următoarele considerente: Pe baza unei analize temeinice și coroborate a ansamblului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu dovezile produse, dând faptelor încadrarea juridică corespunzătoare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de prim control judiciar a constatat că a rezultat, mai presus de orice dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., tentativă la omor calificat, constând în acea că, la data de 24 decembrie 2007, în loc public a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă a regiunii abdominale părții vătămate S.I., cauzându-i acesteia leziuni pentru care i-au fost necesare 25 de zile de îngrijirii medicale și care i-au pus în primejdie viața. Constatând că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a reținut că, în mod legal și temeinic instanța de fond a pronunțat hotărârea de condamnare a acestuia.

Instanța de apel a mai apreciat că, față de obiectul tăietor, înțepător folosit de inculpat, zona vitală vizată, intensitatea loviturii și urmările produse, în mod corect prima instanță a considerat că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, nefiind justificată schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a mai relevat de către instanța de prim control judiciar că nu poate fi primită nici critica privind omisiunea instanței de fond de a reține în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. - scuza provocării, câtă vreme a constatat că probele dosarului au dovedit că, săvârșirea infracțiunii nu a fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de provocare din partea persoanei vătămate, produsă printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

De altfel, a mai reținut că partea vătămată S.I., după revenirea în localul de alimentație publică a încercat să aplaneze conflictul dintre partea vătămată G.C.B. și inculpatul S.M., cerându-le celor doi să iasă afară din bar și să-și dea mâna în semn de împăcare, iar la scurt timp, inculpatul S.M. a intervenit în altercația care a avut loc între partea vătămată S.I. și martorii E.T., S.F. și P.M. și, apropiindu-se de partea vătămată, a înjunghiat-o cu un cuțit în partea stângă a abdomenului, cauzându-i o plagă penetrantă de 5 cm în fosa iliacă stângă cu hernie de mare epiplon, perforație de ansă jejunală și hematom parieto-colic stâng, punându-i viața în primejdie, prin peritonită acută.

De asemenea, instanța de apel a constatat că nu au fost întrunite nici condițiile prevăzute de art. 44 C. pen., întrucât din probatoriul administrat, nu a rezultat că fapta a fost săvârșită de inculpat pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care a pus în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc, ci a invocat-o urmărind exonerarea sa de răspundere penală. Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de prim control judiciar a constatat că prima instanță a procedat la o corectă interpretare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

cu referire și la art. 52 C. pen., apreciind că regimul sancționator aplicat inculpatului a fost corect determinat, atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și a modalității de executare, având în vedere gradul de pericol social al faptei comisă, constând în lovirea părții vătămate, în loc public, cu un obiect tăietor înțepător pe fondul unor discuții contradictorii și a consumului de alcool, provocându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie și conchizând în sensul că, nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei, astfel cum, neîntemeiat a solicitat apelantul inculpat. Împotriva deciziei penale mai sus menționată, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență, recurentul inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat dispozițiile art. 385 9 punctele 17 și 14 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în baza art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei din cea reținută în actul de inculpare în cea prevăzută de art. 182 C. pen. astfel cum a fost menționată în actul de inculpare, susținând că inculpatul a dorit să-i aplice o corecție victimelor în subsidiar, urmare reaprecierii circumstanțelor reale ale săvârșirii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicată acestuia, sub limita anterior stabilită.

Recursul formulat de inculpat este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare, aceea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Deși inculpatul a recunoscut constant, atât în faza de urmărire, cât și pe parcursul cercetării judecătorești penale, fapta săvârșită, având o atitudine sinceră și cooperantă, ulterior inculpatul S.M.

și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și afirmând că, urmare unui conflict spontan și pe fondul consumului de alcool, a acționat violent cu scopul de a le aplica o corecție părților vătămate, neavând nici un moment intenția de a le pune viața în pericol și cu atât mai puțin de a le ucide. Înalta Curte constată că din probele administrate la dosar, inclusiv din rapoartele de expertiză medico-legală efectuate asupra părților vătămate, a rezultat starea de fapt corect reținută de prima instanță și apoi însușită de instanța de prim control judiciar, respectiv aceea că, în data de 24 decembrie 2007, în loc public, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în partea stângă a regiunii abdominale părții vătămate S.I., cauzându-i acesteia leziuni care i-au pus în primejdie viața și pentru care au fost necesare 25 de zile de îngrijirii medicale, iar părților vătămate S.F.

și G.C.B. Ie-a aplicat lovituri cu același cuțit, fără a le pune viața în pericol, primei producându-i un traumatism scrotal, ce s-a reținut a fi produs prin lovire cu corp tăietor-înțepător, necesitând 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, iar celei de-a doua o leziune traumatică la coapsa stângă, ce a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător, pentru care avut nevoie de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, fiind deci evidentă legătura de cauzalitate între loviturile aplicate și leziunile victimelor, ce au necesitat astfel un număr diferit de îngrijiri medicale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, atât prima instanță, cât și instanța de prim control judiciar au procedat corect atunci când a înlăturat, ca nefondată, solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice dată faptei din cea reținută în sarcina sa în cea prevăzută de art. 182 C. pen., întrucât, în mod corect și justificat, pe baza materialului probator administrat în cauză, s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., întrucât față de obiectul vulnerant folosit (cuțit), față de zona corpului vizată (zona abdominală, unde sunt organe vitale), față de intensitatea loviturilor aplicate, în mod evident inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate S.I., întrucât, chiar în condițiile în care, așa cum, inițial, a declarat, a dorit să-i aplice o corecție fizică acestuia, față de cele anterior menționate, dar și față de gravitatea leziunilor produse, a rezultat, fără dubiu, faptul că acesta putea și trebuia să prevadă posibilitatea producerii rezultatului letal al acțiunilor sale, chiar dacă nu l-a urmărit, cu atât mai mult cu cât, el însuși a recunoscut, că era sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a constatat, din coroborarea probelor administrate în dosar cu concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală, că loviturile aplicate de inculpat părții vătămate S.I. cu cuțitul, cu intensitate sporită, în zona cavității abdominale, au fost apte să lezeze organe vitale ale corpului victimei, fiind deci evident că inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii urmării fatale, ceea ce demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a suprima viața acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod justificat, ambele instanțe au procedat la o corectă încadrare juridică dată acestei fapte pentru care, alături de celelalte, a fost cercetat și dedus judecății inculpatul, reținând că acesta a acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege și stabilind că acesta a comis infracțiunea tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., astfel cum fusese menționată în actul de inculpare. În motivarea recursului său, inculpatul S.M. a invocat, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului pedepsei, sub limita anterior stabilită de prima instanță și apoi menținută de instanța de prim control judiciar.

Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului S.M.

cu executare în regim de privare de libertate, este aptă să atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen., ambele instanțe apreciind corect că pedeapsa stabilită este suficientă, raportat la modalitatea violentă în care inculpatul a acționat, lovind în mod repetat și cu intensitate pe cele trei părți vătămate cu cuțitul în zone diferite ale corpului, provocându-le, fie leziuni grave care le-au pus viața în pericol (părții vătămate S.I.), fie leziuni de gravitate medie, care au necesitat pentru vindecare un număr cuprins între 9 și 14 zile îngrijiri medicale - (părților vătămate G.C.B. și S.F.). În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunile deduse judecății prezintă un grad ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală - viața și sănătatea persoanei. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acesteia. Fată de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de S.M. împotriva Deciziei penale nr. 101/P din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva Deciziei penale nr. 101/P din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2010.