ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 673 din 21 septembrie 2007 Tribunalul Ialomița în temeiul art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 și art. 76 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tentativa de omor.

În temeiul art. 81 C. pen., a suspendat executarea pedepsei pe o perioadă de 5 ani, termen de încercare prevăzut de art. 82 C. pen.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. și în baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un briceag, corp delict aflat la grefa instanței.

A obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON reprezentând despăgubiri pentru daune morale și la 500 RON cheltuieli judiciare, către partea civilă Z.Z.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 554/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul G.G. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

S-a reținut, în fapt, că în ziua de 26 iunie 2006, inculpatul s-a deplasat la un bar din comuna Stelnica, împrejurare în care s-a întâlnit cu mai multe persoane printre care și partea vătămată Z.Z., cu care avea o stare conflictuală mai veche.

Pentru a evita un scandal cu Z.Z., inculpatul a consumat două sticle cu bere și a părăsit localul, însă pe parcursul drumului și-a amintit că soția sa, îi solicitase să-i cumpere o sticlă cu bere și s-a întors din drum în direcția barului.

Inculpatul, pe drumul de întoarcere, s-a intersectat cu partea vătămată, Z.Z., și fără a-i adresa un cuvânt, acesta i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona capului, iar inculpatul a căzut. Fiindu-i teamă să nu fie lovit a doua oară, inculpatul G.G. a scos din sacoșă un briceag, pe care îl folosise la câmp, și i-a aplicat o lovitură părții vătămate în zona abdominală. Partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgență Slobozia, în perioada 26 iunie - 17 iulie 2006, cu diagnosticul plagă tăiată penterantă în hipocondrul drept cu lezarea marginii anterioare a lobului drept hepatic și a colonului tranvers la nivelul unghiului hepatic, hemoperitoneu și supurație la nivelul plăgii junghiate, suferind leziunii ce au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

În drept, fapta inculpatului așa cum a fost prezentată constituie obiectiv și subiectiv infracțiunea de tentativă de omor calificat săvârșită în condițiile provocării de către partea vătămată și față de dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere și pericolul social concret al faptei comise, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă, Z.Z., și a arătat că apelul nu vizează latura penală a cauzei ci doar latura civilă, solicitând majorarea sumei la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri civile, întrucât a cheltuit mai mult decât suma ce i-a fost acordată de către instanța de fond.

Prin decizia penală nr. 366/ A din 19 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul părții civile, Z.Z., împotriva sentinței penale nr. 673 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, a desființat în parte sentința și rejudecând a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei daune morale către partea civilă, a menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței, cu motivarea că suma de 2.000 lei acordată de instanța de fond este insuficientă raportat la activitatea infracțională a inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

Înalta Curte, analizând lucrările din dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs, nu prevăd cazul de casare pentru motivul invocat de către recurentul inculpat.

De asemenea, cuantumul daunelor morale în valoare de 2.000 lei acordate de instanța de fond sunt insuficiente față de suferințele fizice suportate de partea vătămată, față de împrejurarea că aceasta a necesitat atât tratament cât și o intervenție chirurgicală, a suferit leziuni ce au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, cât și împrejurarea că i-a fost pusă în primejdie viața. De asemenea, și față de reacția disproporționată a inculpatului, care chiar dacă a fost provocat de partea vătămată, a acționat cu intenția de a suprima viața acesteia, fiind o acțiune deosebit de gravă și de natură să producă un prejudiciu moral.

Față de cererea părții vătămate de acordare a daunelor materiale, în mod corect a constatat Curtea de Apel că nu este fondată, întrucât, la dosarul instanței de fond, partea vătămată, la data de 06 aprilie 2007 s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale. De asemenea, și față de cererea părții vătămate privind cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea fondului, având în vedere că la dosarul instanței de fond, există doar o chitanță de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorului, sumă ce a fost acordată de instanța de fond prin sentința apelată.

Astfel, recursul inculpatului este nefondat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care nu pot fi luate în considerare din oficiu, și în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 366/ A din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 februarie 2008.