ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2547/2008

Asupra recursului de față; În baza actelor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 292/ F din 26 martie 2008 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul T.M.C., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din durata pedepsei reținerea și arestarea preventivă, la zi.

Inculpatul a fost obligat la 26.983,79 RON despăgubiri civile către Spitalul de Urgență Slobozia. La fel a fost obligat inculpatul la 3000 lei RON despăgubiri civile către partea civilă B.A. În sfârșit, inculpatul a fost obligat la 1200 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul T.M.C. a fost cioban la numitul Z.N., în comuna Cocora, județul Ialomița, acesta, era prieten cu V.M., care, la rândul său, era cioban la fiul lui Z.N., Z.V. Inculpatul și prietenul său, V.M. au mers împreună în seara zilei de 15 februarie 2007 la barul „S.”, aflat în centrul comunei Cocora, județul Ialomița, unde au consumat bere. În același local, era prezentă și victima B.C., în vârstă de 56 ani, care era cunoscut și diagnosticat ca schizofrenic.

Fără nici un motiv, acesta i-a înjurat pe cei doi ciobani, după care a aruncat pe ei conținutul paharului din care bea votcă, a intenționat să arunce spre ei cu paharul gol, dar a fost deposedat de acest obiect, de către V.M. și P.T., fratele angajatei de la bar, P.M. Pentru evitarea unui scandal P.T. i-a dat din bar, atât pe inculpat, cât și pe V.M. și B.C. Și în afara barului, victima a continuat să-i înjure, motiv pentru care V.M. i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnii în față, urmare acestor lovituri, victima a căzut în șanț, care era pavat cu dale din beton, în această poziție, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în zona abdominală, după care victima a fost abandonată în șanț, la o distanță de aproximativ 15 m. de bar.

În jurul orei 23,00, patru paznici l-au găsit pe B.C. căzut într-un șanț, în apropierea locuinței numitului P.I. Deoarece nu era prima dată când victima, datorită băuturii, era găsită în șanț, cei patru i-au cerut să se ridice și să meargă acasă, strada pe care se aflau, fiind strada unde, acesta își avea domiciliul. Conform schiței întocmite la fața locului, de la locul unde a fost găsit de paznici, sunt aproximativ 30 m. A doua zi, în jurul orei 6,00 dimineața, victima a fost găsită de N.I., căzută în dreptul curții sale, în spațiul dintre gard și unul din stâlpii de la rețeaua electrică, aproape inconștient, motiv pentru care, aceasta a anunțat autoritățile. Victima a fost transportată și internată la Spitalul Slobozia, unde, la data de 27 martie 2007, a decedat.

Potrivit raportului de autopsie medico-legală nr. 432 din 16 aprilie 2007 întocmit de S.M.L. Slobozia, moartea numitului B.C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței multiple de organ, consecutivă unei peritonite generalizate, survenită în evoluția unui traumatism toraco-abdominal cu dilacerare splinică și pancreatită la o persoană cu multiple Tare organice cronice. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și comprimarea între corpuri dure. Între leziunile traumatice suferite în 15 februarie 2007 și deces exista legătura de cauzalitate directă condiționată. În completarea concluziilor, la data de 20 aprilie 2007, I.M.L. a precizat că tensiunile traumatice i-au permis sus-numitului să se deplaseze pe jos, pe o distanță de 500 m, imediat post-traumatic, dar și supraviețuirea de mai multe ore până la internare, fără suport medical.

În cursul urmăririi penale, atât inculpatul cât și V.M. au arătat ordinea și modalitatea în care au luat lovit victima, respectiv, cel care a lovit primul a fost V.M., care i-a aplicat două lovituri cu pumnul în față, cu căderea acestuia în șanț, iar apoi, în această poziție, cel care a lovit victima a fost inculpatul, care i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în zona abdominală, producându-i leziuni, la organele interne. Situația de fapt, reținută în sarcina inculpatului este dovedită cu declarațiile martorilor V.M., D.C., Z.N., Z.V., P.T., P.M., P.V. și din unele declarații ale inculpatului. Deși nu există o declarație a victimei care să se fi plâns că a fost bătută de inculpat, în dosar există declarația martorului M.Șt., cel care a audiat victima, din declarația căruia rezultă că aceasta a declarat că a fost lovită cu picioarele în abdomen de cel care era cioban la Zapciu Nicolae, deci de inculpat.

Pe baza probelor menționate, prima instanță a reținut comiterea infracțiunii de omor, de către inculpat, aplicându-i pedepsele: principală, complementară și accesorie, în limitele prevăzute de lege. La dozarea și proporționalizarea acestora s-au avut în vedere, criteriile, prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., inclusiv, valorile sociale, lezate, prin urmările cele mai grave ale faptei de violență comise. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța l-a obligat pe inculpat la 26.958,79 RON, către Spitalul Județean de Urgență Slobozia, reprezentând cheltuielile făcute cu spitalizarea victimei și la 3000 RON către partea civilă B.A., sora victimei, reprezentând cheltuielile de înmormântare și o serie de parastase victimei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.M.C. susținând încadrarea greșită a faptei în infracțiunea de omor calificat, în loc de lovituri cauzatoare de moarte. În subsidiar, inculpatul a susținut și că pedeapsa aplicată este greșit individualizată în sensul că este prea mare și că greșit, nu i s-au constatat în favoare, circumstanțe atenuante deși a avut o atitudine sinceră și nu are antecedente penale. Examinând apelul declarat de inculpat, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 155/ A din 10 iunie 2008, a admis, considerând motivul de apel invocat în subsidiar, întemeiat, și a desființat, în parte, sentința și, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată, de la 18 ani închisoare, la 12 ani, închisoare, cu constatarea existenței în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, prevăzută de art. 74 și 76 C. pen.

Instanța a reținut că solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei nu este întemeiată, în cauză, decesul victimei datorându-se intenției indirecte și nu culpei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost menținută și starea de arest a inculpatului, deducându-se, în continuare, arestarea preventivă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele invocate și în apel. În ședința publică de azi 20 august 2008, inculpatul, prin apărător, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. și a solicitat, în principal, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză și, rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice atât a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu consecința stabilirii pedepsei, conform limitelor stabilite de lege, pentru această infracțiune. În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat să se reducă pedeapsa, dându-se maximă eficiență, circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Recursul este nefondat.

Așa cum s-a motivat și în apel, violențele exercitate de inculpat asupra victimei, chiar dacă nu au urmărit uciderea victimei, au fost comise cu intenție indirectă, inculpatul prevăzând că lovind victima cu intensitate, într-o zonă vitală a corpului, aceasta poate deceda și, acceptând, această gravă consecință, încât nu se poate susține, în mod temeinic că fapta ar constitui infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., infracțiune, la care forma de vinovăție, este constituită de praeterintenție, adică, de o intenție depășită, în care decesul este rezultatul culpei și nu al intenției. Rezultă, așa-dar, că primul motiv de recurs, formulat în principal, nu poate fi primit, fiind neîntemeiat.

Dar, examinarea cauzei, în raport și de motivul invocat de inculpat, în subsidiar, arată că nici acest din urmă motiv nu este întemeiat, în speță, instanța de apel, făcând, o corectă individualizare a pedepsei. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 10 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și al respinge ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive.

Văzând și regulamentarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 10 iunie 2008, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 martie 2007 la 20 august 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2008.