ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 779 din 30 iunie 2008, în rejudecarea dispusă prin decizia penală nr. 4563 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.M.M., la 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe latură civilă, s-au admis acțiunile civile pornite de C.G. și de V.M., reprezentanta minorilor C.G.D.

și C.V. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.G. sumele de 3.000 lei daune materiale și 7.000 lei daune morale, părții civile V.M. 80 lei, prestație periodică lunară pentru fiecare minor, cu începere de la 17 aprilie 2005 până la majoratul fiecăruia. Totodată, inculpatul a mai fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București suma de 4759,39 lei despăgubiri civile, la aceasta adăugându-se dobânda legală. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În noaptea de 26 martie 2005, după ce consumaseră alcool și în alte locuri, inculpatul, fratele său și D.C. și M.G., în localul La pierdut din comuna Modelu, județul Călărași, au continuat să bea, în același local, la o masă învecinată aflându-se C.I.

și prietenul lui, A.M. La un moment dat, inculpatul și C.I. au convenit să practice „scanderberg”, sens în care s-au antrenat în joc, dar, părându-li-se că unul ar fi trișat, au început să se certe. Spre dimineață, C.I. și prietenul lui au părăsit localul, inculpatul urmându-i și atunci când i-a ajuns, a reînceput să se certe cu primul. Degenerând în violențe, inculpatul l-a trântit la pământ pe C.I. și aflat în această stare, l-a lovit, de mai multe ori, cu picioarele și cu pumnii. Încercarea lui A.M. de a-l tempera s-a soldat și cu lovirea lui, acest lucru determinându-l ca imediat să se îndrepte spre postul de poliție. Pentru că aici nu a găsit pe nimeni, A.M. s-a reîntors acolo unde-și lăsase prietenul și pe inculpat, l-a văzut pe acesta lângă corpul căzut al lui C.I.

și a constatat că victima era fără conștiență și prezenta sânge la gură. Sesizând prezența lui A.M., inculpatul l-a lovit din nou cu pumnul în zona capului, după care, s-a îndepărtat. Încercarea de a ridica victima nedând rezultate, A.M. a tras corpul prietenului lui pe marginea drumului și pe urmă s-a dus la locuința lui și l-a anunțat despre cele întâmplate, pe tatăl lui C.I. Acesta a venit cu o căruță și și-a transportat fiul acasă. Victima a fost spitalizată la 2 aprilie 2005, Spitalul Călărași transferând-o de urgență la Spitalul Clinic Floreasca București, la internare fiind stabilit diagnosticul traumatism cranio-cerebral, contuzie cerebrală medie, agresiune afirmată. Decesul lui C.I.

a survenit la 17 aprilie 2005. În cauză, în succesiune, s-au efectuat mai multe expertize medico-legale, la 30 aprilie 2008, Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, cu avizul E1/15134/2007 din 25 aprilie 2008 a comunicat avizul privind raportul medico-legal nr. A3/61/2005. Acest for medical a stabilit că moartea lui C.I. a fost violentă, ea a fost produsă urmare unui politraumatism cranian cu hemoragie meningee, contuzie cerebrală fractură craniană și abdominală cu hemoragie internă, politraumatism complicat în final cu bronhopneumonie, leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu și de corp dur, având legătură necondiționată cu decesul, neconstatându-se erori în acordarea asistenței medicale.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, care de atac motivată pe greșita încadrare juridică a faptei și pe netemeinicia pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 299 din 4 decembrie 2008, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința, a redus pedeapsa principală și pedeapsa complementară, la 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe latură civilă a redus la câte 43 lei prestație periodică pentru fiecare copil minor al victimei și a înlăturat dobânda pentru partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca București. Nemulțumit de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, în opinia sa fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 183 C. pen.

și pentru că a fost, în cauză, „o simplă bătaie”, a lovit numai cu pumnii, victima era dependentă de alcool. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recurentul a susținut că pedeapsa este prea aspră. Recursul nu este fondat. Din probatoriul administrat la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, în mod just s-a reținut că inculpatul, lovind victima, după ce a trântit-o la pământ, cu pumnii și picioarele, repetat, în zona capului, cu consecința traumatismului multiplu evidențiat de actul medico-legal, i-a provocat moartea, în plus a părăsit-o în drum și a respins orice încercare a martorului ocular A.M. de a înceta să lovească, deci a prevăzut rezultatul acțiunii lui și chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, mijloacele folosite, pumni, picioare încălțate, fiind apte să lezeze grav capul victimei.

Moartea s-a produs datorită consecințelor violențelor exercitate de inculpat, fapta sa fiind infracțiunea de omor calificat, încadrarea atrasă de comiterea ei într-un loc public. În ce privește pedeapsa, orientându-se la 16 ani închisoare, cuantum apropiat de minimul prevăzut de textul incriminator, instanța de apel a considerat, în integralitate, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fapta este deosebit de gravă, ea atingând viața persoanei și a fost comisă fără nicio provocare sau act ilicit al victimei, instanța acordând relevanță și persoanei inculpatului, fără antecedente penale și cooperant. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.M. împotriva deciziei penale nr. 299 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2006 la 24 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.