ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 644/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Călărași, prin

sentința penală nr. 779 din 30 iunie 2008, în rejudecarea dispusă prin decizia

penală nr. 4563 din 4 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.M.M., la 20 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe latură civilă, s-au admis

acțiunile civile pornite de C.G. și de V.M., reprezentanta minorilor C.G.D. și

C.V.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.G. sumele de 3.000 lei daune materiale și 7.000 lei

daune morale, părții civile V.M. 80 lei, prestație periodică lunară pentru

fiecare minor, cu începere de la 17 aprilie 2005 până la majoratul fiecăruia.

Totodată, inculpatul a mai

fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență Floreasca

București suma de 4759,39 lei despăgubiri civile, la aceasta adăugându-se

dobânda legală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 26 martie

2005, după ce consumaseră alcool și în alte locuri, inculpatul, fratele său și

D.C. și M.G., în localul La pierdut din comuna Modelu, județul Călărași, au

continuat să bea, în același local, la o masă învecinată aflându-se C.I. și

prietenul lui, A.M.

La un moment dat, inculpatul

și C.I. au convenit să practice „scanderberg”, sens în care s-au antrenat în

joc, dar, părându-li-se că unul ar fi trișat, au început să se certe.

Spre dimineață, C.I. și

prietenul lui au părăsit localul, inculpatul urmându-i și atunci când i-a

ajuns, a reînceput să se certe cu primul.

Degenerând în violențe,

inculpatul l-a trântit la pământ pe C.I. și aflat în această stare, l-a lovit,

de mai multe ori, cu picioarele și cu pumnii. Încercarea lui A.M. de a-l

tempera s-a soldat și cu lovirea lui, acest lucru determinându-l ca imediat să

se îndrepte spre postul de poliție.

Pentru că aici nu a găsit pe

nimeni, A.M. s-a reîntors acolo unde-și lăsase prietenul și pe inculpat, l-a

văzut pe acesta lângă corpul căzut al lui C.I. și a constatat că victima era

fără conștiență și prezenta sânge la gură.

Sesizând prezența lui A.M.,

inculpatul l-a lovit din nou cu pumnul în zona capului, după care, s-a

îndepărtat.

Încercarea de a ridica

victima nedând rezultate, A.M. a tras corpul prietenului lui pe marginea

drumului și pe urmă s-a dus la locuința lui și l-a anunțat despre cele întâmplate,

pe tatăl lui C.I. Acesta a venit cu o căruță și și-a transportat fiul acasă.

Victima a fost spitalizată

la 2 aprilie 2005, Spitalul Călărași transferând-o de urgență la Spitalul

Clinic Floreasca București, la internare fiind stabilit diagnosticul traumatism

cranio-cerebral, contuzie cerebrală medie, agresiune afirmată. Decesul lui C.I.

a survenit la 17 aprilie 2005.

În cauză, în succesiune,

s-au efectuat mai multe expertize medico-legale, la 30 aprilie 2008, Comisia

Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București, cu

avizul E1/15134/2007 din 25 aprilie 2008 a comunicat avizul privind raportul

medico-legal nr. A3/61/2005. Acest for medical a stabilit că moartea lui C.I. a

fost violentă, ea a fost produsă urmare unui politraumatism cranian cu

hemoragie meningee, contuzie cerebrală fractură craniană și abdominală cu

hemoragie internă, politraumatism complicat în final cu bronhopneumonie,

leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu și de corp dur, având legătură

necondiționată cu decesul, neconstatându-se erori în acordarea asistenței

medicale.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, care de atac motivată pe greșita încadrare juridică

a faptei și pe netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 299 din 4 decembrie 2008, a admis apelul

inculpatului, a desființat sentința, a redus pedeapsa principală și pedeapsa

complementară, la 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar pe latură civilă a

redus la câte 43 lei prestație periodică pentru fiecare copil minor al victimei

și a înlăturat dobânda pentru partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

Floreasca București.

Nemulțumit de hotărârea

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, în opinia

sa fapta comisă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 183 C. pen. și pentru că a fost, în cauză, „o simplă bătaie”, a lovit

numai cu pumnii, victima era dependentă de alcool. În ce privește cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., recurentul a

susținut că pedeapsa este prea aspră.

Recursul nu este fondat.

Din probatoriul administrat

la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, în mod just s-a reținut că

inculpatul, lovind victima, după ce a trântit-o la pământ, cu pumnii și

picioarele, repetat, în zona capului, cu consecința traumatismului multiplu

evidențiat de actul medico-legal, i-a provocat moartea, în plus a părăsit-o în

drum și a respins orice încercare a martorului ocular A.M. de a înceta să

lovească, deci a prevăzut rezultatul acțiunii lui și chiar dacă nu l-a dorit,

l-a acceptat, mijloacele folosite, pumni, picioare încălțate, fiind apte să

lezeze grav capul victimei. Moartea s-a produs datorită consecințelor

violențelor exercitate de inculpat, fapta sa fiind infracțiunea de omor

calificat, încadrarea atrasă de comiterea ei într-un loc public.

În ce privește pedeapsa,

orientându-se la 16 ani închisoare, cuantum apropiat de minimul prevăzut de

textul incriminator, instanța de apel a considerat, în integralitate,

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fapta este deosebit

de gravă, ea atingând viața persoanei și a fost comisă fără nicio provocare sau

act ilicit al victimei, instanța acordând relevanță și persoanei inculpatului,

fără antecedente penale și cooperant.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192

C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.M.M. împotriva deciziei penale nr. 299 din 4 decembrie

2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 noiembrie 2006 la 24

februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2009.