ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3250/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 449 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul S.L.Ș., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Pe perioada prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive, de la 20 aprilie 2006, ora 16,00, la 21 aprilie 2006, ora 16,00, și respectiv, de la 01 septembrie 2006, la 26 octombrie 2006. Î n baza art. 14 rap.

la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, art. 999 C. civ. , inculpatul a fost obligat, - la 1.674,88 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu dobânda legală aferentă până la data plății efective a debitului; - la 20.000 lei despăgubiri civile patrimoniale și 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.M., cu dobânda legală aferentă, până la efectuarea plății. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În seara zilei de 14 aprilie 2006, orele 22,00, în incinta unui magazin situat în comuna Daneți, județul Dolj, unde se comercializau inclusiv băuturi alcoolice, se aflau atât inculpatul S.L.Ș.

cât și fratele acestuia - S.D.N. În magazinul respectiv, la un moment dat, s-au strâns și martorii R.A. și M.M., dar și victima M.C., toți trei locuind în comuna Daneti. Victima M.C. a comandat o navetă de bere și, separat, trei sticle de bere, câte una pentru fiecare, pentru a fi consumată în magazin. La scurt timp, în local a intrat martorul D.G., zis „M.R.", cu intenția de a schimba o bancnotă de 1.000.000 lei, pentru a-și plăti o datorie. Între victima M.C. și martorul D.G. s-a iscat o discuție, în urma căreia victima a aruncat afară din magazin, de două ori, căciula aparținând martorului. În discuția aceasta, a intervenit S.D.N., fratele mai mare al inculpatului S.L.Ș., care i-a reproșat victimei comportarea nepotrivită față de martorul D.G.

După reproșul adus, victima M.C. l-a determinat pe S.D.N. să iasă afară din magazin și, pe fondul unor discuții în contradictoriu, s-au îmbrâncit reciproc, M.C. aplicându-i, în aceste împrejurări, o lovitură în zona feței, și, totodată, încercând să-l lovească și cu o sticlă de bere, care i-a scăpat din mână, urmare opoziției manifestate de S.D.N. Pe fondul acestui incident, cei doi, respectiv M.C. și S.D.N. , s-au rostogolit până au ajuns în marginea cealaltă a drumului, în zona opusă magazinului. Aici, victima M.C. l-a doborât la pământ pe S.D.N. și, în timp ce se afla deasupra acestuia, l-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească în zona corpului.

În aceste împrejurări, S.D.N. a solicitat ajutorul fratelui său, inculpatul S.L.Ș., care se apropia de cei doi, iar cu un corp contondent avut în mână, a aplicat lui M.C. o lovitură puternică în cap, în zona tempo-parietal dreapta, în urma căreia acesta a căzut la pământ, intrând în comă. În aceeași noapte, de 14/15 aprilie 2006, victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Craiova, Secția Neurochirurgie, unde a fost operată și, cu toate îngrijirile medicale acordate, aceasta a decedat la data de 18 aprilie 2006. Atât în faza urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească, inculpatul S.L.Ș. a declarat că el nu a lovit victima, iar că loviturile cu caracter tanato-generator, au fost aplicate de către fratele său, S.D.N., față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile date de parcursul procesului de martorii R.A., R.G., M.M. și D.M., acestea coroborate cu celelalte acte și lucrări ale dosarului. În drept, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului de a lovi victima, în zona capului, de la mică distanță, cu intensitate, folosind un obiect apt de a ucide, spalier din beton, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., faptă săvârșită în loc public și cu intenție indirectă.

La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, decurs din urmărire produse, moartea unei persoane, împrejurările în care infracțiunea s-a consumat, limitele de pedeapsă arătate în partea specială a codului, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor, necunoscut cu antecedente penale. B. Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inițial, sub următoarele aspecte: 1. că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de primul procuror, cum stabilește art. 264 alin. (39 C. proc.

pen., neregularitate ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și, implicit, soluția de restituire pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 332 alin. (2) C. proc. pen.; 2. că nu inculpatul S.S.L. este autorul infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., ansamblul probatoriului conducând către concluzia că fratele acestuia - S.D.N., este cel care a aplicat victimei M.C., loviturile tanato-generatoare; 3. că în favoarea inculpatului trebuia reținută legitima apărare prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei, sau, eventual, circumstanțele prev. de art. 73 lit. a) și b) C. pen., împrejurări în care s-a susținut, cu trimitere la probatoriul testimonial, a fost săvârșită fapta; 4. că pedeapsa principală aplicată este prea severă, impunându-se o redozare a acesteia.

În fața instanței de apel, cu ocazia dezbaterilor judiciare, apelul inculpatului a fost susținut numai sub aspectul de nelegalitate și netemeinicie vizând greșita sa condamnare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., apărătorul inculpatului susținând că S.D.N. (fratele inculpatului) este cel care a aplicat victimei loviturile vătămătoare ce au condus la deces (apărare însușită de către inculpat), împrejurări în raport cu care a fost invocată o soluție corespunzătoare de achitare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 64 din 08 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, s ecția penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.S.L.

împotriva sentinței penale nr. 449 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 633/63/2006, ce a fost desființată parțial cu privire la pedepsele complementară și accesorie, în sensul că, după executarea pedepsei principale de 15 ani închisoare, aplicată pentru art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., inculpatului S.L.Ș. îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum și drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.

C. împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele de apel susținute prin apărătorul ales, respectiv greșita sa condamnare deși nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa, deoarece a acționat fără vinovăție, încercând doar să-și apere fratele; în subsidiar, a susținut că a săvârșit fapta în legitimă apărare, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen. Examinând recursul declarat de inculpatul prin prisma cazului de casare invocat, cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Susținerile inculpatului în sensul comiterii unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, cu consecința greșitei sale condamnări sunt nefondate, activitatea infracțională a acestuia stabilindu-se pe baza declarațiilor martorilor R.A., R.G., M.M.

și D.M., date pe parcursul procesului, din care rezultă, fără echivoc că, în seara zilei de 14 aprilie 2006, între victima M.C. și S.D.N., fratele inculpatului, s-a consumat o altercație fizică, cei doi îmbrâncindu-se reciproc, ocazie cu care victima i-a aplicat o lovitură în zona feței, intenționând, totodată, să-l lovească și cu sticlă de bere, care i-a scăpat însă din mână, urmare a opoziției manifestată de S.D.N. Conflictul a continuat în stradă unde victima I-a doborât la pământ pe S.D.N., și în timp ce se afla deasupra acestuia, I-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu mâna dreaptă a continuat să-l lovească peste corp, împrejurare în care inculpatul S.L.Ș. a sărit în ajutorul fratelui său și a aplicat victimei o lovitură puternică în cap, din față spate - spate lateral stânga-dreapta, cu un corp dur, în urma căreia a căzut la pământ, intrând în comă iar ulterior, la data de 28 aprilie 2006, a decedat.

Ipoteza lovirii victimei de către fratele inculpatului, numitul S.D.N., a fost exclusă după cercetarea în cauză a acestuia în calitate de învinuit (dispunându-se prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de ari. 174, art. 175 lit. i) C. pen.), urmare evaluării declarațiilor martorilor asistenți la conflict (martorul R.A., care a declarat aspecte deosebit de importante pentru lămurirea cauzei, fiind testat chiar la poligraf), coroborate cu concluziile actului medico-legal, avizat și a experimentului judiciar efectuat în cauză. Cum cercetarea judecătorească nu a relevat aspecte noi, de natură să ducă la stabilirea altei situații de fapt, Înalta Curte apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc.

pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului. Totodată, invocarea considerentelor deciziei prin care inculpatul a fost pus în libertate, în ideea existenței unor dubii privind vinovăția inculpatului, nu poate conduce la o altă soluție decât cea dată în cauză, întrucât decizia penală nr. 1006 a fost pronunțată la 26 octombrie 2006, cu mult înainte ca cercetarea judecătorească să fie finalizată prin sentința penală nr. 449 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, iar în raport de obiectul său - recurs la menținerea stării de arest, nu poate avea autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului în sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la atitudinea agresivă a părții vătămate care îl lovea pe fratele său, nu poate fi primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal al faptei. Potrivit art. 44 C. pen., „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Este de asemenea în legitimă apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul". Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește atacul, acesta nu a prezentat un pericol grav pentru persoana fratelui inculpatului. Astfel, fratele inculpatului și victima erau antrenați într-o luptă corp la corp, victima nu avea asupra sa vreo armă sau alt obiect vulnerant, ci lovea cu pumnul, la fel cum se apăra și fratele inculpatului, astfel că intervenția inculpatului, care a lovit cu intensitate victima în cap, cu un corp dur , nu era justificată.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susține nici că inculpatul a depășit limitele unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44 alin. (3) C. pen. Pe de altă parte, nefiind întrunite condițiile legitimei apărări, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73 alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune aceleași condiții de existență, cu deosebirea că, în acest caz, apărarea nu este proporțională cu atacul, fiind mult mai puternică.

Înalta Curte constată însă că sunt incidente dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală, fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Or, așa cura s-a arătat deja, victima a avut o atitudine provocatoare față de fratele inculpatului, a inițiat declanșarea conflictului fizic și l-a întreținut, lovindu-se reciproc cu acesta, inclusiv după ce îl pusese la pământ, ceea ce a produs o puternică tulburare inculpatului, care totodată a răspuns și chemării fratelui său, de a-i sări în ajutor.

Pe cale de consecință, constatând că este aplicabilă circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., Înalta Curte va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că va reduce cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, luând în considerare atât împrejurările de fapt ale cauzei dar și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, situația familială dar și atitudinea procesuală, date în raport de care va stabili o pedeapsă orientată spre jumătatea dintre cuantumul minim prevăzut de legea specială (15 ani) și cel până la care se poate reduce pedeapsa ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante (5 ani).

Totodată, reținându-se circumstanța atenuantă legală a provocării și luând în considerare culpa victimei, se va reduce corespunzător și cuantumul despăgubirilor civile (daune materiale și daune morale), conform dispozitivului prezentei decizii. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul formulat de inculpat, va casa în parte decizia recurată și sentința penală pronunțată de Tribunalul Dolj, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și soluționarea laturii civile și, rejudecând, va face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen. și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ș., de la 15 ani închisoare la 9 ani închisoare, precum și cuantumul despăgubirilor civile de la 20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale și de la 10.000 lei la 7500 lei, cu titlu de daune morale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de inculpatul S.L.Ș. împotriva deciziei penale nr. 64 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează în parte decizia recurată și sentința penală nr. 449 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale și soluționarea laturii civile . Rejudecând, face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ș., de la 15 ani închisoare la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. În latura civilă, reduce cuantumul despăgubirilor civile de la 20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale și de la 10.000 lei la 7500 lei, cu titlu de daune morale.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.