ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3250/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3250/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin

sentința penală nr. 449 din 10 octombrie 2007, Tribunalul Dolj a condamnat pe

inculpatul S.L.Ș., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă

complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.

174, art. 175 lit. i) C. pen.

Pe

perioada prev. de art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile

prev. de art. 64 C. pen.

În baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive, de la 20 aprilie 2006, ora 16,00, la 21 aprilie 2006,

ora 16,00, și respectiv, de la 01 septembrie 2006, la 26 octombrie 2006.

Î

n baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., cu

aplicarea art. 998, art. 999 C. civ.

, inculpatul a fost obligat,

- la 1.674,88 lei despăgubiri civile către

partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu dobânda legală

aferentă până la data plății efective a debitului;

- la 20.000 lei despăgubiri civile patrimoniale

și 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.M., cu

dobânda legală aferentă, până la efectuarea plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de

14 aprilie 2006, orele 22,00, în incinta unui magazin

situat

în comuna Daneți, județul Dolj, unde se comercializau inclusiv băuturi

alcoolice, se aflau atât inculpatul S.L.Ș. cât și fratele acestuia - S.D.N.

În magazinul respectiv, la un moment dat, s-au

strâns și martorii R.A. și M.M., dar și victima M.C., toți trei locuind în

comuna Daneti.

Victima M.C. a

comandat o navetă de bere și, separat, trei

sticle de

bere, câte una pentru fiecare, pentru a fi consumată în magazin.

La scurt timp, în local a intrat martorul D.G.,

zis „M.R.", cu intenția de a schimba o bancnotă de 1.000.000 lei, pentru

a-și plăti o datorie. Între victima M.C. și martorul D.G. s-a iscat o discuție,

în urma căreia victima a aruncat afară din magazin, de două ori, căciula

aparținând martorului.

În discuția

aceasta, a intervenit S.D.N., fratele mai mare al

inculpatului

S.L.Ș., care i-a reproșat victimei comportarea nepotrivită față de martorul D.G.

După reproșul

adus, victima M.C. l-a determinat pe S.D.N.

să iasă afară

din magazin și, pe fondul unor discuții în contradictoriu, s-au îmbrâncit

reciproc, M.C. aplicându-i, în aceste împrejurări, o lovitură în zona feței,

și, totodată, încercând să-l lovească și cu o sticlă de bere, care i-a scăpat

din mână, urmare opoziției manifestate de S.D.N.

Pe fondul acestui

incident, cei doi, respectiv M.C. și S.D.N.

, s-au

rostogolit până au ajuns în marginea cealaltă a drumului, în zona opusă

magazinului. Aici, victima M.C. l-a doborât la pământ pe S.D.N. și, în timp ce

se afla deasupra acestuia, l-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu

mâna dreaptă a continuat să-l lovească în zona corpului.

În aceste

împrejurări, S.D.N. a solicitat ajutorul fratelui său,

inculpatul

S.L.Ș., care se apropia de cei doi, iar cu un corp contondent avut în mână, a

aplicat lui M.C. o lovitură puternică în cap, în zona tempo-parietal dreapta,

în urma căreia acesta a căzut la pământ, intrând în comă.

În aceeași noapte, de 14/15 aprilie 2006,

victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Craiova, Secția

Neurochirurgie, unde a fost operată și, cu toate îngrijirile medicale acordate,

aceasta a decedat la data de 18 aprilie 2006.

Atât în faza urmăririi penale cât și la

cercetarea judecătorească,

inculpatul

S.L.Ș. a declarat că el nu a lovit victima, iar că

loviturile cu

caracter tanato-generator, au fost aplicate de către fratele său, S.D.N., față

de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Situația de fapt reținută de prima instanță,

existența faptei, cât și vinovăția inculpatului, au fost demonstrate de un

probatoriu constând în declarațiile date de parcursul procesului de martorii R.A.,

R.G., M.M. și D.M., acestea coroborate cu celelalte acte și lucrări ale

dosarului.

În drept, prima instanță a stabilit că fapta

inculpatului de a lovi victima, în zona capului, de la mică distanță, cu

intensitate, folosind un obiect apt de a ucide, spalier din beton, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art.

175 lit. i) C. pen., faptă săvârșită în loc public și cu intenție indirectă.

La stabilirea

pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a avut în

vedere

criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret

al faptei săvârșite, decurs din urmărire produse, moartea unei persoane,

împrejurările în care infracțiunea s-a consumat, limitele de pedeapsă arătate

în partea specială a codului, dar și unele elemente ce privesc pe făptuitor,

necunoscut cu antecedente penale.

B. Împotriva sentinței primei instanțe a

formulat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

inițial, sub următoarele aspecte:

1.

că rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei

de primul procuror, cum stabilește art. 264 alin. (39 C. proc. pen., neregularitate

ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și, implicit,

soluția de restituire pentru refacerea urmăririi penale, potrivit art. 332

alin. (2) C. proc. pen.;

2.

că nu inculpatul S.S.L. este autorul

infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., ansamblul

probatoriului conducând către concluzia că fratele acestuia - S.D.N., este cel

care a aplicat victimei M.C., loviturile tanato-generatoare;

3.

că în favoarea inculpatului trebuia reținută

legitima apărare prev. de art. 44 alin. (3) C. pen., cauză care înlătură

caracterul penal al faptei, sau, eventual, circumstanțele prev. de art. 73 lit.

a) și b) C. pen., împrejurări în care s-a susținut, cu trimitere la probatoriul

testimonial, a fost săvârșită fapta;

4.

că pedeapsa principală aplicată este prea

severă, impunându-se o redozare a acesteia.

În fața instanței de apel, cu ocazia

dezbaterilor judiciare, apelul inculpatului a fost susținut numai sub aspectul

de nelegalitate și netemeinicie vizând greșita sa condamnare, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., apărătorul

inculpatului susținând că S.D.N. (fratele inculpatului) este cel care a aplicat

victimei loviturile vătămătoare ce au condus la deces (apărare însușită de

către inculpat), împrejurări în raport cu care a fost invocată o soluție

corespunzătoare de achitare, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 64 din 08 mai 2008 a

Curții de Apel Craiova, s

ecția penală, s-a

admis apelul declarat de inculpatul S.S.L.

împotriva sentinței penale

nr. 449 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.

633/63/2006, ce a fost desființată parțial cu privire la pedepsele

complementară și accesorie, în sensul că, după executarea pedepsei principale

de 15 ani închisoare, aplicată pentru art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.,

inculpatului S.L.Ș. îi vor fi interzise doar drepturile prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 4 ani, precum și

drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.,

în condițiile art. 71 C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare către partea civilă M.M.

C. împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul, criticând ambele hotărâri pentru nelegalitate, reiterând motivele

de apel susținute prin apărătorul ales, respectiv greșita sa condamnare deși nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa,

deoarece a acționat fără vinovăție, încercând doar să-și apere fratele; în

subsidiar, a susținut că a săvârșit fapta în legitimă apărare, solicitând

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 44 alin. (2) C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul prin

prisma cazului de casare invocat, cel prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele:

Susținerile inculpatului în sensul comiterii

unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, cu consecința greșitei sale

condamnări sunt nefondate, activitatea infracțională a acestuia stabilindu-se

pe baza declarațiilor martorilor R.A., R.G., M.M.

și D.M., date pe parcursul procesului, din care rezultă, fără echivoc

că,

în seara zilei de 14 aprilie 2006, între victima M.C. și S.D.N., fratele

inculpatului, s-a consumat o altercație fizică, cei doi îmbrâncindu-se

reciproc, ocazie cu care victima i-a aplicat o lovitură în zona feței,

intenționând, totodată, să-l lovească și cu sticlă de bere, care i-a scăpat

însă din mână, urmare a opoziției manifestată de S.D.N. Conflictul a continuat

în stradă unde victima I-a doborât la pământ pe S.D.N., și în timp ce se afla

deasupra acestuia, I-a imobilizat cu mâna stângă pe după gât, iar cu mâna

dreaptă a continuat să-l lovească peste corp, împrejurare în care inculpatul

S.L.Ș. a sărit în ajutorul fratelui său și a aplicat victimei o lovitură

puternică în cap, din față spate - spate lateral stânga-dreapta, cu un corp

dur, în urma căreia a căzut la pământ, intrând în comă iar ulterior, la data de

28 aprilie 2006, a decedat.

Ipoteza lovirii victimei de către fratele

inculpatului, numitul S.D.N., a fost exclusă după cercetarea în cauză a

acestuia în calitate de învinuit (dispunându-se prin rechizitoriu scoaterea de

sub urmărire penală pentru infracțiunea prev. de ari. 174, art. 175 lit. i) C.

pen.), urmare evaluării declarațiilor martorilor asistenți la conflict

(martorul R.A., care a declarat aspecte deosebit de importante pentru lămurirea

cauzei, fiind testat chiar la poligraf), coroborate cu concluziile actului

medico-legal, avizat și a experimentului judiciar efectuat în cauză. Cum

cercetarea judecătorească nu a relevat aspecte noi, de natură să ducă la

stabilirea altei situații de fapt, Înalta Curte apreciază că instanța de fond

și cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în

cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen.,

pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei,

încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatului.

Totodată, invocarea considerentelor deciziei

prin care inculpatul a fost pus în libertate, în ideea existenței unor dubii

privind vinovăția inculpatului, nu poate conduce la o altă soluție decât cea

dată în cauză,

întrucât decizia penală nr.

1006 a fost pronunțată la 26 octombrie 2006, cu

mult înainte ca

cercetarea judecătorească să fie finalizată prin sentința penală nr. 449 din 10

octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, iar în raport de obiectul său - recurs la

menținerea stării de arest, nu poate avea autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului în

sensul că ar fi săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, ca reacție la

atitudinea agresivă a părții vătămate care îl lovea pe fratele său, nu poate fi

primită, probele administrate în cauză neconducând la stabilirea unei situații

de fapt care să justifice reținerea acestei cauze ce înlătură caracterul penal

al faptei. Potrivit art.        44 C. pen., „Nu constituie infracțiune fapta

prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Este în

stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul public. Este de asemenea în legitimă

apărare și acela care din cauza tulburării sau temerii a depășit limitele unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a

produs atacul". Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond

precum și cea de apel, din probele dosarului rezultă că nu sunt întrunite

condițiile legitimei apărări întrucât, în ceea ce privește atacul,

acesta nu a prezentat un pericol grav pentru

persoana fratelui inculpatului.

Astfel, fratele inculpatului și victima

erau antrenați într-o luptă corp la corp, victima nu avea asupra sa vreo armă

sau alt obiect vulnerant, ci lovea cu pumnul, la fel cum se apăra și fratele

inculpatului, astfel că intervenția inculpatului, care a lovit cu intensitate

victima în cap, cu un corp dur , nu era justificată.

Totodată, în condițiile în care nu s-a dovedit

existenta unui stări de legitimă apărare, nu se poate susține nici că

inculpatul a depășit limitele

unei

apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care

s-ar fi produs atacul, nefiind aplicabile așadar nici dispozițiile art. 44

alin. (3) C. pen.

Pe de altă parte, nefiind întrunite condițiile

legitimei apărări, nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru reținerea

circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, prev. de art. 73

alin. (1) lit. a) C. pen., care presupune aceleași condiții de existență, cu

deosebirea că, în acest caz, apărarea nu este proporțională cu atacul, fiind

mult mai puternică.

Înalta Curte constată însă că sunt incidente

dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., circumstanță atenuantă legală,

fiind îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de lege și anume:

infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau

emoții, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din

partea victimei și provocarea să se fi produs printr-o violență ori printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Or, așa cura s-a arătat deja, victima a avut o atitudine provocatoare față de

fratele inculpatului, a inițiat declanșarea conflictului fizic și l-a

întreținut, lovindu-se reciproc cu acesta, inclusiv după ce îl pusese la pământ,

ceea ce a produs o puternică tulburare inculpatului, care totodată a răspuns și

chemării fratelui său, de a-i sări în ajutor.

Pe cale de consecință, constatând că este

aplicabilă circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b) C.

pen., Înalta Curte va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 76 alin.

(2) C. pen., astfel că va reduce cuantumul pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege, luând în considerare atât împrejurările de fapt ale cauzei

dar și circumstanțele personale ale inculpatului, vârsta acestuia, lipsa

antecedentelor penale, situația familială dar și atitudinea procesuală, date în

raport de care va stabili o pedeapsă orientată spre jumătatea dintre cuantumul

minim prevăzut de legea specială (15 ani) și cel până la care se poate reduce

pedeapsa ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante (5 ani).

Totodată,

reținându-se circumstanța atenuantă legală a provocării și

luând în considerare culpa victimei, se va reduce corespunzător și

cuantumul despăgubirilor civile (daune materiale și daune morale), conform

dispozitivului prezentei decizii.

Pentru toate aceste considerente, având în

vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din același cod, va

admite recursul formulat de inculpat, va casa în parte decizia recurată și

sentința penală pronunțată de Tribunalul Dolj, numai cu privire la

individualizarea pedepsei principale și soluționarea laturii civile și,

rejudecând, va face aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin.

(2) C. pen. și va reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ș., de la 15 ani

închisoare la 9 ani închisoare, precum și cuantumul despăgubirilor civile de la

20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale și de la 10.000 lei la

7500 lei, cu titlu de daune morale.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina

acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul S.L.Ș. împotriva

deciziei penale nr. 64 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Casează în parte decizia recurată și sentința

penală nr. 449 din 10 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la

individualizarea pedepsei principale și soluționarea laturii civile .

Rejudecând, face

aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și art.

76

alin. (2) C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.L.Ș., de la 15 ani

închisoare la 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

174, art. 175 lit. i) C. pen.

În latura civilă, reduce cuantumul

despăgubirilor civile de la 20.000 lei la 15.000 lei, cu titlu de daune materiale

și de la 10.000 lei la 7500 lei, cu titlu de daune morale.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor

atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie

2008.