ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția
ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat
apelul formulat de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 520/F din 18
iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, și a obligat pe
apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu s-a avansat din Fondurile Ministerului Justiției.
Pentru
a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin
sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în
dosarul nr. 981/98/2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire
formulată de condamnatul B.M. și a fost obligat condamnatul la 130 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat
oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a
se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele:
La data
de 24 martie 2008 a fost înregistrat la Tribunalul Ialomița, referatul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 225/111/6/2007, prin care s-a
înaintat cererea de revizuire formulată de petentul condamnat B.M., deținut în
Penitenciarul Slobozia, privind sentința penală 10 din 21 aprilie 2004
pronunțată de Tribunalul Ialomița, modificată prin decizia nr. 416 din 3 iunie 2004
a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 6698 din 13
decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
In
motivarea cererii de revizuire s-a susținut că, ulterior pronunțării hotărârii
au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de
instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost cunoscute au fost
ignorate, deși dacă erau verificate, se putea dovedi netemeinicia hotărârii de
condamnare.
Cererea
a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 394 lit. a), b), c), d), e) alin.
(2), (3) și (4) C. proc. pen.
Parchetul
de pe lângă Tribunalul Ialomița, după efectuarea actelor de cercetare, conform
art. 399 C. proc. pen., a propus respingerea cererii.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin sentința penală
nr. 140F din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr.
896/2003, inculpatul B.M. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și
8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen.
S-a făcut
aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus
din pedeapsă detenția preventivă de la 23 septembrie 2003 la 21 ianuarie 2004.
A fost
admisă acțiunea civilă a părții civile C.A.S. Ialomița și a fost obligat
inculpatul să plătească acesteia suma de 39.474.417/ei ROL despăgubiri civile.
Prin decizia
penală nr. 416 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul
declarat de inculpatul B.M., a desființat parțial sentința penală a
Tribunalului Ialomița în sensul că, făcând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a
condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, menținând celelalte
dispoziții ale sentinței apelate.
Decizia
a rămas definitivă prin decizia nr. 6698 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, care a respins recursul declarat de inculpatul B.M.
Pentru
a pronunța astfel, Instanțele a reținut următoarele: în seara zilei de 17
februarie 2003, inculpatul B.M. a avut ca invitați în localul său din comuna
Bucu pe martorii N.T.B., I.C. și M.A., lucrători din cadrul Ocolului Silvic
Slobozia.
În
aceeași zi, în jurul orei 14, victima V.G. și-a dus mașina la reparat, la un
atelier auto situat pe raza comunei Bucu.
S-a
deplasat apoi la domiciliul unui subordonat al său, martorul E.B., pentru a
servi masa;
Tot
aici a venit și martorul M.I., cei trei consumând două jumătăți de litru de
țuică în aproximativ 2 ore.
În
jurul orei 18,30, victima V.G. a intrat în barul discotecă al inculpatului,
aflat la parterul imobilului. Pentru că era frig, acesta a urcat la etaj, unde
se afla inculpatul împreună cu invitații săi. La scurt timp, între cei prezenți
s-a iscat un incident soldat cu îmbrâncirea lui V.G. de către inculpat; victima
s-a împiedicat de un cablu electric și a căzut pe spate pe scara de acces.
Inculpatul l-a ajutat să se ridice și l-a condus spre ieșire din local.
După ce
au ieșit în afara barului, inculpatul B.M. a lovit victima cu pumnul în față, a
doborât-o la pământ, după care i-a aplicat una sau mai multe lovituri de picior
în zona abdominală.
Urmare
loviturilor primite, V.G. a intrat în comă și a fost transportat la Spitalul
Slobozia, ulterior fiind transferat la Spitalul de Urgență Floreasca din
București.
Pe
durata spitalizării, victima a suportat mai multe intervenții chirurgicale, iar
la data de 8 mai 2003 a decedat.
Raportul
medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea lui V.G. s-a datorat stării
toxico-septice survenite în evoluția unui traumatism abdominal cu ruptură de
mezenter, peritoneu și ramuri vasculare arteriale și venoase.
Leziunile
traumatice, inclusiv cele abdominale cu rol tanato-generator s-au putut produce
prin lovire cu intensitate mare cu corpuri dure, fiind exclusă producerea lor
prin cădere.
Instanța
de apel, pe baza depozițiilor acelorași martori audiați la fond a reținut scuza
provocării, conform art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că atitudinea și
comportamentul necorespunzător al victimei au impus o reacție din partea
inculpatului și astfel s-a produs fapta pentru care a fost condamnat.
În
cererea de revizuire s-a precizat ca faptele și împrejurările necunoscute ori
ignorate de instanță au fost următoarele:
- în
ziua producerii evenimentului, victima V.G. și-a dus autoturismul la un atelier
de reparații aparținând numitului. Din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc.
pen., a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau
împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:
- trebuie
să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute
de instanță la soluționarea cauzei;
- faptele
sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal, ori de condamnare.
Cu
privire la prima condiție a acestui caz de revizuire, în doctrină și
jurisprudență s-a arătat că expresia "fapte sau împrejurări"
semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter Informativ
cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.
Se
cere, așadar, ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, deci faptele
probatorii iar nu mijloacele de probă.
Nu pot
fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de
probă propuse în completarea dovezilor administrate.
În
cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, ale dosarelor de fond, apel
și recurs, a reieșit că ceea ce consideră revizuientul fapte sau împrejurări
noi reprezintă, de fapt, o reiterare a unor apărări cunoscute de instanțe. S-a
putut observa că inculpatul B.M. a formulat diferite apărări pe parcursul
urmăririi penale și al cercetării judecătorești legate de victima (întâi a
susținut că l-a împins pe V.G., apoi a afirmat că leziunile acestuia au putut
fi produse prin manopere de resuscitare încercate de martorul M.A., iar în fata
instanței a recunoscut că, în circumstanțele create, a fost nevoit să lovească
victima cu palma și să-l împingă cu genunchiul). Paralel cu aceste apărări a
susținut aceleași aspecte invocate și în cererea de revizuire, respectiv
posibilul accident auto din aceeași zi sau cu puțin timp în urmă al victimei V.G.,
faptul că acesta consumase băuturi alcoolice și în altă parte, că se văitase de
stomac, ori că se afla în avansată stare de ebrietate.
Din
expunerea motivelor scrise de apel și recurs, din concluziile depuse prin
apărător, s-a observat că pentru aceleași susțineri invocate în prezent în cererea
de revizuire, apărarea inculpatului a solicitat instanțelor restituirea cauzei
la parchet pentru completarea M.A. Cum din declarația acestuia a reieșit că
autoturismul avea avarii la radiator, capotă și aripă(ceea ce înseamnă că s-a
lovit frontal), dacă victima se afla la volan aceasta a primit o lovitură
puternică în abdomen, ceea ce ar fi putut produce ruptura de mezenter, redusă
inițial, dar care în timp s-a amplificat; din foaia de observație clinică
întocmită la Spitalul de Urgență București a rezultat că în burta victimei a
fost găsit un flacon cu ser fiziologic "uitat" de cadrele medicale
care i-au acordat primele îngrijiri și l-au operat la Slobozia;
- în
timpul intervenției chirurgicale de la Slobozia i-au fost găsite cheaguri de
sânge, ceea ce denotă că victima avea o lovitură (sau mai multe) mai veche;
- nu au
fost sesizate disproporțiile vădite între afirmațiile făcute de INML
Minovici" prin adresa nr. 3/7271/2003 care concluzionează că "nu se
constată deficiente în acordarea asistenței medico-legale", când tot în
același act se recunoaște că în data de 7 martie 2003 asupra victimei s-a
efectuat o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de Urgență
București și s-a constatat "un defect parietal cu diametru de cea 15 cm
acoperit parțial de (ser fiziologic); Pentru dovedirea acestor aspecte a
solicitat:
- audierea
martorilor B.C.I., B.M. și M.H.;
- confruntarea
cu agenții de politie T.V. și T.C.
-
solicitarea unui aviz Comisiei Superioare Medico-Legale în legătură raportul de
expertiză al IML "Mina Minovici" nr. A/727 din 7 iulie 2003, respectiv
să răspundă dacă există disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile
INML care concluzionează că "nu se constată deficiente în acordarea
asistentei medico-legale", când, în același raport se recunoaște că, la
data de 7 martie 2003, s-a efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie
de către Spitalul Clinic de Urgentă București și s-a constatat un defect parietal
cu diametrul de cea 15 cm, acoperit parțial cu S.F.(ser fiziologic).
In
conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,
revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit
fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei, urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen., apărări ce au fost
înlăturate de instanțele de control judiciar.
Sa apreciat că ceea ce se solicită în cererea
de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor administrate (ex. propunerea
unor martori noi care ar cunoaște un fapt discutat în fata instanței de fond,
reaudierea unor martori, audierea ca martor a unui medic chirurg, în condițiile
în care la dosar sunt suficiente acte medicale și medico-legale).
Ori jurisprudența a fost consecventă în
sensul că, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o
prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțele
care au soluționat cauza.
Pentru aceleași considerente, în raport de
dovezile ce au stat la baza soluției de condamnare, s-a apreciat că nici a doua
condiție de revizuire menționată mai sus nu este îndeplinită, în sensul că
împrejurările invocate de revizuient nu pot conduce la o soluție diametral
opusă, respectiv de achitare.
De asemenea, faptul că petentul a formulat plângere
pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de
instanță, respectiv E.B., M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un
motiv de revizuire, art. 394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care
au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se
cere.
Simpla plângere formulată de petent împotriva
acestor martori nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de mărturie
mincinoasă.
Cât privește celelalte situații prev. de art. 394
alin. (1) lit. c), d), e) și alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., acestea nu se
regăsesc în motivele invocate de către condamnat.
În raport de prevederile art. 403 alin. (3) C.
proc. pen., cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M. a fost respinsă
ca neîntemeiată de către Tribunalul Ialomița.
Împotriva hotărârii Tribunalului a
formulat apel condamnatul revizuent B.M., criticând soluția pentru nelegalitate
și netemeinicie și solicitând admiterea cererii de revizuire.
În motivarea apelului , condamnatul a
susținut că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală cu prilejul soluționării
cererii sale de revizuire întrucât, deși a invocat existența tuturor cazurilor
de revizuire enumerate în art. 394 C. proc. pen., arătând că ulterior
pronunțării hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări ce
nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost
cunoscut au fost ignorate și a învederat că a formulat plângere penală
împotriva martorilor E.B., M.A. și a agentului de politie T.C. pentru mărturie
mincinoasă .
Analizând apelul condamnatului în raport
cu motivul invocat și
din conform art. 371
alin. (2) C. proc. pen., sub toate ele de
fapt și de drept, Curtea a
constatat următoarele:
Tribunalul
a constatat, în mod corect, că motivele invocate de
condamnat
și reiterate în apel, nu se circumscriu nici unui caz de revizuire,cele
menționate în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.
pen., revizuirea poate fi făcută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări
ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
-
un
martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de
mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se
cere; ori un înscris
care a servit ca temei al hotărârii a cărei
revizuire se cere ar fi
declarat fals) un
membru al completului de judecată, procurorul ori
persoana care a
efectuat acte de cercetare penală a comis o
infracțiune
în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești
definitive nu se pot concilia.
Revizuentul condamnat a susținut, în
esență, că nu au fost audiați toți martorii și a fost condamnat pe baza unor
probe
neclare, însă acestea nu constituie
împrejurări noi, ce nu au fost
cunoscute de Tribunal cu prilejul
soluționării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 896/2003 al Tribunalului
Ialomița.
Așa cum
corect s-a reținut de către Tribunal, ceea ce se solicită
în
cererea de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor
administrate, respectiv ascultarea unor martori noi care ar cunoaște un fapt
discutat în fața instanței de fond, reaudierea unor martori, audierea ca martor
a unul medic chirurg, în condițiile în care la dosar sunt suficiente acte
medicale șl medico-legale.
Modul în care, în cauza a cărei
revizuire se cere, s-a apreciat
cu privire
la probele administrate și la încadrarea juridică a faptelor, nu mai poate face
obiectul controlului judiciar, în calea de atac a
revizuirii.
Prin urmare, susținerile Inculpatului
puteau fi valorificate doar cu prilejul judecării în fond a cauzei respective
sau în căile ordinare de atac.
Așa cum corect a reținut Instanța de
fond, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o
prelungire a probațiunii pentru fapte șl împrejurări cunoscute de către
instanțele care au soluționat cauza.
Cu privire la împrejurarea că
revizuientul a formulat plângeri
pentru
săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către E.B.
, M.A. și a agentului de poliție T.C., existența
acestui
caz de revizuire presupune săvârșirea infracțiunii de
mărturie mincinoasă
în cauza
a cărei revizuire se cere de către
persoana care a avut calitatea de
martor.
În
conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.
situațiile care constituie cazurile de revizuire
prevăzute în
art. 394 lit. b), c) și d) se
dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin
acestea s-a dispus asupra fondului
cauzei.
De
asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol,
când
organele arătate în
alin. (1) nu pot sau nu au putut examina fondul
cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire.
Din interpretarea textelor anterior
menționate a reieșit că
săvârșirea
infracțiunii de mărturie mincinoasă se poate constata doar
într-un cadru procesual adecvat și anume în cadrul
unui proces penal
finalizat prin
adoptarea unei soluții care să stabilească fără echivoc
existența faptei de mărturie mincinoasă și
comiterea ei de către
martor (chiar fără vinovăție).
Prin
urmare, nici la data formulării cererii de revizuire și nici
în cursul soluționării acesteia
condamnatul nu a fost în situația
de a putea dovedi existenta cazului de casare invocat.
Formularea unei plângeri privind
comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu poate conduce la constatarea
existenței cazului de revizuire prevăzut în art. 394 lit. b) C. pen., în cadrul
procedurii de revizuire dacă nu s-a făcut
dovada că procurorul sau
instanța de
judecată nu au putut examina fondul cauzei.
Or, în cauză apelantul a formulat
cererea de revizuire fără a
face dovada că
există cazul de revizuire invocat, așa cum dispozițiile
art. 395 alin. (1)
C. proc. pen. o impun. Motivele cererii sale
sunt
simple afirmații care nu pot conduce la constatarea existenței
cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1)
lit. b) C. proc. pen.
S-a mai reținut faptul că instanța de
fond a făcut aprecieri cu privire la chestiuni care au intrat în puterea
lucrului judecat ,cum ar fi analiza probatoriului în cauza supusă revizuirii,
ceea ce în mod evident excede cadrului procesual actual, hotărârea pronunțată
este temeinică și legală întrucât a soluționat corect cererea de revizuire, în
sensul respingerii acesteia.
În acord cu soluția apelată, Curtea a
constatat că nu este incident în cauză vreun alt caz de revizuire dintre cele enumerate
limitativ în art. 394 alin. (1) lit. a) –e) C. proc. pen.
Față de cele menționate, s-a apreciat că
sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița,
este temeinică și legală și în acest context apelul condamnatului este nefondat
urmând a fi respins.
Împotriva acestei decizii a formulat
recurs condamnatul revizuent B.M., solicitând admiterea cererii de revizuire
pentru aceleași motive invocate la fond și în apel, iar în ședința publică din
data de 10 decembrie a depus un set de înscrisuri în susținerea recursului.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, astfel cum s-a reținut de
cele două instanțe, prin motivele de revizuire încadrate de revizuent la art.
394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., condamnatul revizuent urmărește
prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute instanțelor ce
au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul procesual penal actual, acestea
nerespectând dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu se
poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci, eventual, modificarea
gradului de vinovăție.
În speța de față, recurentul revizuent
condamnat B.M., a solicitat o prelungire a probațiunii pentru fapte și
împrejurări cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza, respectiv
-audierea martorilor B.C.I., B.M. și M.H.;
- confruntarea cu agenții de poliție J.V.
și T.C.
- solicitarea unui aviz Comisiei
Superioare Medico-Legale în legătură raportul de expertiză al IML "Mina
Minovlcl" nr. A/727 din 7 iulie 2003;
Respectiv să răspundă dacă există
disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile INML care concluzionează
că "nu se constată deficiențe în acordarea asistentei medico-legale",
când, în același raport se recunoaște că, la data de 7 martie 2003, s-a
efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de
Urgentă București și s-a constatat un defect parietal cu diametrul de cea 15 cm,
acoperit parțial cu S.F. (ser fiziologic).
Aceste
solicitări ale recurentului revizuent condamnat nu pot fi
considerate "probe noi" în sensul cerut
de lege, ci mijloace de probă
propuse în completarea
dovezilor deja administrate.
De
asemenea, faptul că petentul a formulat plângere pentru
mărturie
mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de instanță, respectiv E.B.,
M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un motiv de revizuire, art.
394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care au săvârșit infracțiunea
de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.
Cât privește
celelalte situații prev. de art. 394 alin. (1) lit. c), d), e) și
alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen.,
acestea nu se regăsesc în motivele
invocate de către
condamnat.
Înalta
Curte, a apreciat că sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de
Tribunalul Ialomița, este temeinică și legală, asemenea
și
decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 a Curții de Apel
București, secția ll-a penală și pentru cauze cu
minori și de familie,
motiv pentru
care, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Așa fiind, se va respinge recursul
declarat de revizuentul condamnat, motivat de faptul că dispozițiile art. 394
alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., prevăd strict și limitativ cazurile
pentru care se poate cere revizuirea, iar
motivele invocate de către
revizuentul
condamnat nu se regăsesc în aceste dispoziții.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
revizuentul condamnat B.M., va fi obligat la
plata sumei
de 400 lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de revizuentul condamnat B.M., împotriva deciziei penale nr. 217 din 03 octombrie
2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Obligă recurentul revizuent condamnat la
plata sumei de 400
lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie
2008.