ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul formulat de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, și a obligat pe apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a avansat din Fondurile Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. 981/98/2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.M.

și a fost obligat condamnatul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele: La data de 24 martie 2008 a fost înregistrat la Tribunalul Ialomița, referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 225/111/6/2007, prin care s-a înaintat cererea de revizuire formulată de petentul condamnat B.M., deținut în Penitenciarul Slobozia, privind sentința penală 10 din 21 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Ialomița, modificată prin decizia nr. 416 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 6698 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

In motivarea cererii de revizuire s-a susținut că, ulterior pronunțării hotărârii au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost cunoscute au fost ignorate, deși dacă erau verificate, se putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 394 lit. a), b), c), d), e) alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, după efectuarea actelor de cercetare, conform art. 399 C. proc. pen., a propus respingerea cererii. Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 140F din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr. 896/2003, inculpatul B.M.

a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă detenția preventivă de la 23 septembrie 2003 la 21 ianuarie 2004. A fost admisă acțiunea civilă a părții civile C.A.S. Ialomița și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 39.474.417/ei ROL despăgubiri civile. Prin decizia penală nr. 416 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul B.M., a desființat parțial sentința penală a Tribunalului Ialomița în sensul că, făcând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Decizia a rămas definitivă prin decizia nr. 6698 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins recursul declarat de inculpatul B.M. Pentru a pronunța astfel, Instanțele a reținut următoarele: în seara zilei de 17 februarie 2003, inculpatul B.M. a avut ca invitați în localul său din comuna Bucu pe martorii N.T.B., I.C. și M.A., lucrători din cadrul Ocolului Silvic Slobozia. În aceeași zi, în jurul orei 14, victima V.G. și-a dus mașina la reparat, la un atelier auto situat pe raza comunei Bucu. S-a deplasat apoi la domiciliul unui subordonat al său, martorul E.B., pentru a servi masa; Tot aici a venit și martorul M.I., cei trei consumând două jumătăți de litru de țuică în aproximativ 2 ore.

În jurul orei 18,30, victima V.G. a intrat în barul discotecă al inculpatului, aflat la parterul imobilului. Pentru că era frig, acesta a urcat la etaj, unde se afla inculpatul împreună cu invitații săi. La scurt timp, între cei prezenți s-a iscat un incident soldat cu îmbrâncirea lui V.G. de către inculpat; victima s-a împiedicat de un cablu electric și a căzut pe spate pe scara de acces. Inculpatul l-a ajutat să se ridice și l-a condus spre ieșire din local. După ce au ieșit în afara barului, inculpatul B.M. a lovit victima cu pumnul în față, a doborât-o la pământ, după care i-a aplicat una sau mai multe lovituri de picior în zona abdominală. Urmare loviturilor primite, V.G. a intrat în comă și a fost transportat la Spitalul Slobozia, ulterior fiind transferat la Spitalul de Urgență Floreasca din București.

Pe durata spitalizării, victima a suportat mai multe intervenții chirurgicale, iar la data de 8 mai 2003 a decedat. Raportul medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea lui V.G. s-a datorat stării toxico-septice survenite în evoluția unui traumatism abdominal cu ruptură de mezenter, peritoneu și ramuri vasculare arteriale și venoase. Leziunile traumatice, inclusiv cele abdominale cu rol tanato-generator s-au putut produce prin lovire cu intensitate mare cu corpuri dure, fiind exclusă producerea lor prin cădere. Instanța de apel, pe baza depozițiilor acelorași martori audiați la fond a reținut scuza provocării, conform art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că atitudinea și comportamentul necorespunzător al victimei au impus o reacție din partea inculpatului și astfel s-a produs fapta pentru care a fost condamnat.

În cererea de revizuire s-a precizat ca faptele și împrejurările necunoscute ori ignorate de instanță au fost următoarele: - în ziua producerii evenimentului, victima V.G. și-a dus autoturismul la un atelier de reparații aparținând numitului. Din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal, ori de condamnare. Cu privire la prima condiție a acestui caz de revizuire, în doctrină și jurisprudență s-a arătat că expresia "fapte sau împrejurări" semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter Informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.

Se cere, așadar, ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, deci faptele probatorii iar nu mijloacele de probă. Nu pot fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate. În cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, ale dosarelor de fond, apel și recurs, a reieșit că ceea ce consideră revizuientul fapte sau împrejurări noi reprezintă, de fapt, o reiterare a unor apărări cunoscute de instanțe. S-a putut observa că inculpatul B.M. a formulat diferite apărări pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești legate de victima (întâi a susținut că l-a împins pe V.G., apoi a afirmat că leziunile acestuia au putut fi produse prin manopere de resuscitare încercate de martorul M.A., iar în fata instanței a recunoscut că, în circumstanțele create, a fost nevoit să lovească victima cu palma și să-l împingă cu genunchiul).

Paralel cu aceste apărări a susținut aceleași aspecte invocate și în cererea de revizuire, respectiv posibilul accident auto din aceeași zi sau cu puțin timp în urmă al victimei V.G., faptul că acesta consumase băuturi alcoolice și în altă parte, că se văitase de stomac, ori că se afla în avansată stare de ebrietate. Din expunerea motivelor scrise de apel și recurs, din concluziile depuse prin apărător, s-a observat că pentru aceleași susțineri invocate în prezent în cererea de revizuire, apărarea inculpatului a solicitat instanțelor restituirea cauzei la parchet pentru completarea M.A.

Cum din declarația acestuia a reieșit că autoturismul avea avarii la radiator, capotă și aripă(ceea ce înseamnă că s-a lovit frontal), dacă victima se afla la volan aceasta a primit o lovitură puternică în abdomen, ceea ce ar fi putut produce ruptura de mezenter, redusă inițial, dar care în timp s-a amplificat; din foaia de observație clinică întocmită la Spitalul de Urgență București a rezultat că în burta victimei a fost găsit un flacon cu ser fiziologic "uitat" de cadrele medicale care i-au acordat primele îngrijiri și l-au operat la Slobozia; - în timpul intervenției chirurgicale de la Slobozia i-au fost găsite cheaguri de sânge, ceea ce denotă că victima avea o lovitură (sau mai multe) mai veche; - nu au fost sesizate disproporțiile vădite între afirmațiile făcute de INML Minovici" prin adresa nr. 3/7271/2003 care concluzionează că "nu se constată deficiente în acordarea asistenței medico-legale", când tot în același act se recunoaște că în data de 7 martie 2003 asupra victimei s-a efectuat o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de Urgență București și s-a constatat "un defect parietal cu diametru de cea 15 cm acoperit parțial de (ser fiziologic); Pentru dovedirea acestor aspecte a solicitat: - audierea martorilor B.C.I., B.M.

și M.H.; - confruntarea cu agenții de politie T.V. și T.C. - solicitarea unui aviz Comisiei Superioare Medico-Legale în legătură raportul de expertiză al IML "Mina Minovici" nr. A/727 din 7 iulie 2003, respectiv să răspundă dacă există disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile INML care concluzionează că "nu se constată deficiente în acordarea asistentei medico-legale", când, în același raport se recunoaște că, la data de 7 martie 2003, s-a efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de Urgentă București și s-a constatat un defect parietal cu diametrul de cea 15 cm, acoperit parțial cu S.F.(ser fiziologic). In conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen., apărări ce au fost înlăturate de instanțele de control judiciar. Sa apreciat că ceea ce se solicită în cererea de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor administrate (ex. propunerea unor martori noi care ar cunoaște un fapt discutat în fata instanței de fond, reaudierea unor martori, audierea ca martor a unui medic chirurg, în condițiile în care la dosar sunt suficiente acte medicale și medico-legale). Ori jurisprudența a fost consecventă în sensul că, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțele care au soluționat cauza.

Pentru aceleași considerente, în raport de dovezile ce au stat la baza soluției de condamnare, s-a apreciat că nici a doua condiție de revizuire menționată mai sus nu este îndeplinită, în sensul că împrejurările invocate de revizuient nu pot conduce la o soluție diametral opusă, respectiv de achitare. De asemenea, faptul că petentul a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de instanță, respectiv E.B., M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un motiv de revizuire, art. 394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Simpla plângere formulată de petent împotriva acestor martori nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Cât privește celelalte situații prev. de art. 394 alin. (1) lit. c), d), e) și alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., acestea nu se regăsesc în motivele invocate de către condamnat. În raport de prevederile art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M. a fost respinsă ca neîntemeiată de către Tribunalul Ialomița. Împotriva hotărârii Tribunalului a formulat apel condamnatul revizuent B.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea cererii de revizuire. În motivarea apelului , condamnatul a susținut că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală cu prilejul soluționării cererii sale de revizuire întrucât, deși a invocat existența tuturor cazurilor de revizuire enumerate în art. 394 C. proc.

pen., arătând că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost cunoscut au fost ignorate și a învederat că a formulat plângere penală împotriva martorilor E.B., M.A. și a agentului de politie T.C. pentru mărturie mincinoasă . Analizând apelul condamnatului în raport cu motivul invocat și din conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate ele de fapt și de drept, Curtea a constatat următoarele: Tribunalul a constatat, în mod corect, că motivele invocate de condamnat și reiterate în apel, nu se circumscriu nici unui caz de revizuire,cele menționate în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc.

pen. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi făcută când: - s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; ori un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere ar fi declarat fals) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Revizuentul condamnat a susținut, în esență, că nu au fost audiați toți martorii și a fost condamnat pe baza unor probe neclare, însă acestea nu constituie împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de Tribunal cu prilejul soluționării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 896/2003 al Tribunalului Ialomița.

Așa cum corect s-a reținut de către Tribunal, ceea ce se solicită în cererea de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor administrate, respectiv ascultarea unor martori noi care ar cunoaște un fapt discutat în fața instanței de fond, reaudierea unor martori, audierea ca martor a unul medic chirurg, în condițiile în care la dosar sunt suficiente acte medicale șl medico-legale. Modul în care, în cauza a cărei revizuire se cere, s-a apreciat cu privire la probele administrate și la încadrarea juridică a faptelor, nu mai poate face obiectul controlului judiciar, în calea de atac a revizuirii. Prin urmare, susținerile Inculpatului puteau fi valorificate doar cu prilejul judecării în fond a cauzei respective sau în căile ordinare de atac.

Așa cum corect a reținut Instanța de fond, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte șl împrejurări cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza. Cu privire la împrejurarea că revizuientul a formulat plângeri pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către E.B. , M.A. și a agentului de poliție T.C., existența acestui caz de revizuire presupune săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere de către persoana care a avut calitatea de martor. În conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, când organele arătate în alin. (1) nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire. Din interpretarea textelor anterior menționate a reieșit că săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă se poate constata doar într-un cadru procesual adecvat și anume în cadrul unui proces penal finalizat prin adoptarea unei soluții care să stabilească fără echivoc existența faptei de mărturie mincinoasă și comiterea ei de către martor (chiar fără vinovăție). Prin urmare, nici la data formulării cererii de revizuire și nici în cursul soluționării acesteia condamnatul nu a fost în situația de a putea dovedi existenta cazului de casare invocat.

Formularea unei plângeri privind comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu poate conduce la constatarea existenței cazului de revizuire prevăzut în art. 394 lit. b) C. pen., în cadrul procedurii de revizuire dacă nu s-a făcut dovada că procurorul sau instanța de judecată nu au putut examina fondul cauzei. Or, în cauză apelantul a formulat cererea de revizuire fără a face dovada că există cazul de revizuire invocat, așa cum dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen. o impun. Motivele cererii sale sunt simple afirmații care nu pot conduce la constatarea existenței cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a mai reținut faptul că instanța de fond a făcut aprecieri cu privire la chestiuni care au intrat în puterea lucrului judecat ,cum ar fi analiza probatoriului în cauza supusă revizuirii, ceea ce în mod evident excede cadrului procesual actual, hotărârea pronunțată este temeinică și legală întrucât a soluționat corect cererea de revizuire, în sensul respingerii acesteia. În acord cu soluția apelată, Curtea a constatat că nu este incident în cauză vreun alt caz de revizuire dintre cele enumerate limitativ în art. 394 alin. (1) lit. a) –e) C. proc. pen. Față de cele menționate, s-a apreciat că sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, este temeinică și legală și în acest context apelul condamnatului este nefondat urmând a fi respins.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul revizuent B.M., solicitând admiterea cererii de revizuire pentru aceleași motive invocate la fond și în apel, iar în ședința publică din data de 10 decembrie a depus un set de înscrisuri în susținerea recursului. Recursul este nefondat. Într-adevăr, astfel cum s-a reținut de cele două instanțe, prin motivele de revizuire încadrate de revizuent la art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., condamnatul revizuent urmărește prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute instanțelor ce au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul procesual penal actual, acestea nerespectând dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen.

în sensul că nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci, eventual, modificarea gradului de vinovăție. În speța de față, recurentul revizuent condamnat B.M., a solicitat o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza, respectiv -audierea martorilor B.C.I., B.M. și M.H.; - confruntarea cu agenții de poliție J.V. și T.C.

- solicitarea unui aviz Comisiei Superioare Medico-Legale în legătură raportul de expertiză al IML "Mina Minovlcl" nr. A/727 din 7 iulie 2003; Respectiv să răspundă dacă există disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile INML care concluzionează că "nu se constată deficiențe în acordarea asistentei medico-legale", când, în același raport se recunoaște că, la data de 7 martie 2003, s-a efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de Urgentă București și s-a constatat un defect parietal cu diametrul de cea 15 cm, acoperit parțial cu S.F. (ser fiziologic). Aceste solicitări ale recurentului revizuent condamnat nu pot fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege, ci mijloace de probă propuse în completarea dovezilor deja administrate.

De asemenea, faptul că petentul a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de instanță, respectiv E.B., M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un motiv de revizuire, art. 394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Cât privește celelalte situații prev. de art. 394 alin. (1) lit. c), d), e) și alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., acestea nu se regăsesc în motivele invocate de către condamnat. Înalta Curte, a apreciat că sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, este temeinică și legală, asemenea și decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, motiv pentru care, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Așa fiind, se va respinge recursul declarat de revizuentul condamnat, motivat de faptul că dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., prevăd strict și limitativ cazurile pentru care se poate cere revizuirea, iar motivele invocate de către revizuentul condamnat nu se regăsesc în aceste dispoziții. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revizuentul condamnat B.M., va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.M., împotriva deciziei penale nr. 217 din 03 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2008.