ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția

ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat

apelul formulat de condamnatul B.M. împotriva sentinței penale nr. 520/F din 18

iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, și a obligat pe

apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu s-a avansat din Fondurile Ministerului Justiției.

Pentru

a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prin

sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în

dosarul nr. 981/98/2008 a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire

formulată de condamnatul B.M. și a fost obligat condamnatul la 130 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat

oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a

se pronunța astfel Tribunalul a reținut următoarele:

La data

de 24 martie 2008 a fost înregistrat la Tribunalul Ialomița, referatul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr. 225/111/6/2007, prin care s-a

înaintat cererea de revizuire formulată de petentul condamnat B.M., deținut în

Penitenciarul Slobozia, privind sentința penală 10 din 21 aprilie 2004

pronunțată de Tribunalul Ialomița, modificată prin decizia nr. 416 din 3 iunie 2004

a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 6698 din 13

decembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

In

motivarea cererii de revizuire s-a susținut că, ulterior pronunțării hotărârii

au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de

instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost cunoscute au fost

ignorate, deși dacă erau verificate, se putea dovedi netemeinicia hotărârii de

condamnare.

Cererea

a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 394 lit. a), b), c), d), e) alin.

(2), (3) și (4) C. proc. pen.

Parchetul

de pe lângă Tribunalul Ialomița, după efectuarea actelor de cercetare, conform

art. 399 C. proc. pen., a propus respingerea cererii.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin sentința penală

nr. 140F din 21 aprilie 2004 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr.

896/2003, inculpatul B.M. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și

8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă detenția preventivă de la 23 septembrie 2003 la 21 ianuarie 2004.

A fost

admisă acțiunea civilă a părții civile C.A.S. Ialomița și a fost obligat

inculpatul să plătească acesteia suma de 39.474.417/ei ROL despăgubiri civile.

Prin decizia

penală nr. 416 din 3 iunie 2004, Curtea de Apel București a admis apelul

declarat de inculpatul B.M., a desființat parțial sentința penală a

Tribunalului Ialomița în sensul că, făcând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Decizia

a rămas definitivă prin decizia nr. 6698 din 13 decembrie 2004 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, care a respins recursul declarat de inculpatul B.M.

Pentru

a pronunța astfel, Instanțele a reținut următoarele: în seara zilei de 17

februarie 2003, inculpatul B.M. a avut ca invitați în localul său din comuna

Bucu pe martorii N.T.B., I.C. și M.A., lucrători din cadrul Ocolului Silvic

Slobozia.

În

aceeași zi, în jurul orei 14, victima V.G. și-a dus mașina la reparat, la un

atelier auto situat pe raza comunei Bucu.

S-a

deplasat apoi la domiciliul unui subordonat al său, martorul E.B., pentru a

servi masa;

Tot

aici a venit și martorul M.I., cei trei consumând două jumătăți de litru de

țuică în aproximativ 2 ore.

În

jurul orei 18,30, victima V.G. a intrat în barul discotecă al inculpatului,

aflat la parterul imobilului. Pentru că era frig, acesta a urcat la etaj, unde

se afla inculpatul împreună cu invitații săi. La scurt timp, între cei prezenți

s-a iscat un incident soldat cu îmbrâncirea lui V.G. de către inculpat; victima

s-a împiedicat de un cablu electric și a căzut pe spate pe scara de acces.

Inculpatul l-a ajutat să se ridice și l-a condus spre ieșire din local.

După ce

au ieșit în afara barului, inculpatul B.M. a lovit victima cu pumnul în față, a

doborât-o la pământ, după care i-a aplicat una sau mai multe lovituri de picior

în zona abdominală.

Urmare

loviturilor primite, V.G. a intrat în comă și a fost transportat la Spitalul

Slobozia, ulterior fiind transferat la Spitalul de Urgență Floreasca din

București.

Pe

durata spitalizării, victima a suportat mai multe intervenții chirurgicale, iar

la data de 8 mai 2003 a decedat.

Raportul

medico-legal de autopsie a concluzionat că moartea lui V.G. s-a datorat stării

toxico-septice survenite în evoluția unui traumatism abdominal cu ruptură de

mezenter, peritoneu și ramuri vasculare arteriale și venoase.

Leziunile

traumatice, inclusiv cele abdominale cu rol tanato-generator s-au putut produce

prin lovire cu intensitate mare cu corpuri dure, fiind exclusă producerea lor

prin cădere.

Instanța

de apel, pe baza depozițiilor acelorași martori audiați la fond a reținut scuza

provocării, conform art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că atitudinea și

comportamentul necorespunzător al victimei au impus o reacție din partea

inculpatului și astfel s-a produs fapta pentru care a fost condamnat.

În

cererea de revizuire s-a precizat ca faptele și împrejurările necunoscute ori

ignorate de instanță au fost următoarele:

- în

ziua producerii evenimentului, victima V.G. și-a dus autoturismul la un atelier

de reparații aparținând numitului. Din analiza dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., a rezultat că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau

împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:

- trebuie

să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

de instanță la soluționarea cauzei;

- faptele

sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal, ori de condamnare.

Cu

privire la prima condiție a acestui caz de revizuire, în doctrină și

jurisprudență s-a arătat că expresia "fapte sau împrejurări"

semnifică probele propriu-zise, adică elementele de fapt cu caracter Informativ

cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii.

Se

cere, așadar, ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, deci faptele

probatorii iar nu mijloacele de probă.

Nu pot

fi considerate "probe noi" în sensul cerut de lege mijloacele de

probă propuse în completarea dovezilor administrate.

În

cauză, din lucrările dosarului de urmărire penală, ale dosarelor de fond, apel

și recurs, a reieșit că ceea ce consideră revizuientul fapte sau împrejurări

noi reprezintă, de fapt, o reiterare a unor apărări cunoscute de instanțe. S-a

putut observa că inculpatul B.M. a formulat diferite apărări pe parcursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești legate de victima (întâi a

susținut că l-a împins pe V.G., apoi a afirmat că leziunile acestuia au putut

fi produse prin manopere de resuscitare încercate de martorul M.A., iar în fata

instanței a recunoscut că, în circumstanțele create, a fost nevoit să lovească

victima cu palma și să-l împingă cu genunchiul). Paralel cu aceste apărări a

susținut aceleași aspecte invocate și în cererea de revizuire, respectiv

posibilul accident auto din aceeași zi sau cu puțin timp în urmă al victimei V.G.,

faptul că acesta consumase băuturi alcoolice și în altă parte, că se văitase de

stomac, ori că se afla în avansată stare de ebrietate.

Din

expunerea motivelor scrise de apel și recurs, din concluziile depuse prin

apărător, s-a observat că pentru aceleași susțineri invocate în prezent în cererea

de revizuire, apărarea inculpatului a solicitat instanțelor restituirea cauzei

la parchet pentru completarea M.A. Cum din declarația acestuia a reieșit că

autoturismul avea avarii la radiator, capotă și aripă(ceea ce înseamnă că s-a

lovit frontal), dacă victima se afla la volan aceasta a primit o lovitură

puternică în abdomen, ceea ce ar fi putut produce ruptura de mezenter, redusă

inițial, dar care în timp s-a amplificat; din foaia de observație clinică

întocmită la Spitalul de Urgență București a rezultat că în burta victimei a

fost găsit un flacon cu ser fiziologic "uitat" de cadrele medicale

care i-au acordat primele îngrijiri și l-au operat la Slobozia;

- în

timpul intervenției chirurgicale de la Slobozia i-au fost găsite cheaguri de

sânge, ceea ce denotă că victima avea o lovitură (sau mai multe) mai veche;

- nu au

fost sesizate disproporțiile vădite între afirmațiile făcute de INML

Minovici" prin adresa nr. 3/7271/2003 care concluzionează că "nu se

constată deficiente în acordarea asistenței medico-legale", când tot în

același act se recunoaște că în data de 7 martie 2003 asupra victimei s-a

efectuat o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de Urgență

București și s-a constatat "un defect parietal cu diametru de cea 15 cm

acoperit parțial de (ser fiziologic); Pentru dovedirea acestor aspecte a

solicitat:

- audierea

martorilor B.C.I., B.M. și M.H.;

- confruntarea

cu agenții de politie T.V. și T.C.

-

solicitarea unui aviz Comisiei Superioare Medico-Legale în legătură raportul de

expertiză al IML "Mina Minovici" nr. A/727 din 7 iulie 2003, respectiv

să răspundă dacă există disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile

INML care concluzionează că "nu se constată deficiente în acordarea

asistentei medico-legale", când, în același raport se recunoaște că, la

data de 7 martie 2003, s-a efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie

de către Spitalul Clinic de Urgentă București și s-a constatat un defect parietal

cu diametrul de cea 15 cm, acoperit parțial cu S.F.(ser fiziologic).

In

conformitate cu prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, urmăririi penale, conform art. 333 C. proc. pen., apărări ce au fost

înlăturate de instanțele de control judiciar.

Sa apreciat că ceea ce se solicită în cererea

de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor administrate (ex. propunerea

unor martori noi care ar cunoaște un fapt discutat în fata instanței de fond,

reaudierea unor martori, audierea ca martor a unui medic chirurg, în condițiile

în care la dosar sunt suficiente acte medicale și medico-legale).

Ori jurisprudența a fost consecventă în

sensul că, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o

prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțele

care au soluționat cauza.

Pentru aceleași considerente, în raport de

dovezile ce au stat la baza soluției de condamnare, s-a apreciat că nici a doua

condiție de revizuire menționată mai sus nu este îndeplinită, în sensul că

împrejurările invocate de revizuient nu pot conduce la o soluție diametral

opusă, respectiv de achitare.

De asemenea, faptul că petentul a formulat plângere

pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de

instanță, respectiv E.B., M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un

motiv de revizuire, art. 394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care

au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere.

Simpla plângere formulată de petent împotriva

acestor martori nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

Cât privește celelalte situații prev. de art. 394

alin. (1) lit. c), d), e) și alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., acestea nu se

regăsesc în motivele invocate de către condamnat.

În raport de prevederile art. 403 alin. (3) C.

proc. pen., cererea de revizuire formulată de revizuientul B.M. a fost respinsă

ca neîntemeiată de către Tribunalul Ialomița.

Împotriva hotărârii Tribunalului a

formulat apel condamnatul revizuent B.M., criticând soluția pentru nelegalitate

și netemeinicie și solicitând admiterea cererii de revizuire.

În motivarea apelului , condamnatul a

susținut că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală cu prilejul soluționării

cererii sale de revizuire întrucât, deși a invocat existența tuturor cazurilor

de revizuire enumerate în art. 394 C. proc. pen., arătând că ulterior

pronunțării hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, iar dacă au fost

cunoscut au fost ignorate și a învederat că a formulat plângere penală

împotriva martorilor E.B., M.A. și a agentului de politie T.C. pentru mărturie

mincinoasă .

Analizând apelul condamnatului în raport

cu motivul invocat și

din conform art. 371

alin. (2) C. proc. pen., sub toate ele de

fapt și de drept, Curtea a

constatat următoarele:

Tribunalul

a constatat, în mod corect, că motivele invocate de

condamnat

și reiterate în apel, nu se circumscriu nici unui caz de revizuire,cele

menționate în art. 394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., revizuirea poate fi făcută când:

- s-au descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

-

un

martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de

mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere; ori un înscris

care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere ar fi

declarat fals) un

membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana care a

efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune

în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești

definitive nu se pot concilia.

Revizuentul condamnat a susținut, în

esență, că nu au fost audiați toți martorii și a fost condamnat pe baza unor

probe

neclare, însă acestea nu constituie

împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de Tribunal cu prilejul

soluționării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 896/2003 al Tribunalului

Ialomița.

Așa cum

corect s-a reținut de către Tribunal, ceea ce se solicită

în

cererea de revizuire constituie, de fapt, o completare a dovezilor

administrate, respectiv ascultarea unor martori noi care ar cunoaște un fapt

discutat în fața instanței de fond, reaudierea unor martori, audierea ca martor

a unul medic chirurg, în condițiile în care la dosar sunt suficiente acte

medicale șl medico-legale.

Modul în care, în cauza a cărei

revizuire se cere, s-a apreciat

cu privire

la probele administrate și la încadrarea juridică a faptelor, nu mai poate face

obiectul controlului judiciar, în calea de atac a

revizuirii.

Prin urmare, susținerile Inculpatului

puteau fi valorificate doar cu prilejul judecării în fond a cauzei respective

sau în căile ordinare de atac.

Așa cum corect a reținut Instanța de

fond, pe calea extraordinară a revizuirii, nu se poate să se obțină o

prelungire a probațiunii pentru fapte șl împrejurări cunoscute de către

instanțele care au soluționat cauza.

Cu privire la împrejurarea că

revizuientul a formulat plângeri

pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către E.B.

, M.A. și a agentului de poliție T.C., existența

acestui

caz de revizuire presupune săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă

în cauza

a cărei revizuire se cere de către

persoana care a avut calitatea de

martor.

În

conformitate cu dispozițiile art. 395 alin. (1) C. proc. pen.

situațiile care constituie cazurile de revizuire

prevăzute în

art. 394 lit. b), c) și d) se

dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin

acestea s-a dispus asupra fondului

cauzei.

De

asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

când

organele arătate în

alin. (1) nu pot sau nu au putut examina fondul

cauzei, situațiile menționate se constată în procedura de revizuire.

Din interpretarea textelor anterior

menționate a reieșit că

săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă se poate constata doar

într-un cadru procesual adecvat și anume în cadrul

unui proces penal

finalizat prin

adoptarea unei soluții care să stabilească fără echivoc

existența faptei de mărturie mincinoasă și

comiterea ei de către

martor (chiar fără vinovăție).

Prin

urmare, nici la data formulării cererii de revizuire și nici

în cursul soluționării acesteia

condamnatul nu a fost în situația

de a putea dovedi existenta cazului de casare invocat.

Formularea unei plângeri privind

comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă nu poate conduce la constatarea

existenței cazului de revizuire prevăzut în art. 394 lit. b) C. pen., în cadrul

procedurii de revizuire dacă nu s-a făcut

dovada că procurorul sau

instanța de

judecată nu au putut examina fondul cauzei.

Or, în cauză apelantul a formulat

cererea de revizuire fără a

face dovada că

există cazul de revizuire invocat, așa cum dispozițiile

art. 395 alin. (1)

C. proc. pen. o impun. Motivele cererii sale

sunt

simple afirmații care nu pot conduce la constatarea existenței

cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen.

S-a mai reținut faptul că instanța de

fond a făcut aprecieri cu privire la chestiuni care au intrat în puterea

lucrului judecat ,cum ar fi analiza probatoriului în cauza supusă revizuirii,

ceea ce în mod evident excede cadrului procesual actual, hotărârea pronunțată

este temeinică și legală întrucât a soluționat corect cererea de revizuire, în

sensul respingerii acesteia.

În acord cu soluția apelată, Curtea a

constatat că nu este incident în cauză vreun alt caz de revizuire dintre cele enumerate

limitativ în art. 394 alin. (1) lit. a) –e) C. proc. pen.

Față de cele menționate, s-a apreciat că

sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița,

este temeinică și legală și în acest context apelul condamnatului este nefondat

urmând a fi respins.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul revizuent B.M., solicitând admiterea cererii de revizuire

pentru aceleași motive invocate la fond și în apel, iar în ședința publică din

data de 10 decembrie a depus un set de înscrisuri în susținerea recursului.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, astfel cum s-a reținut de

cele două instanțe, prin motivele de revizuire încadrate de revizuent la art.

394 alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., condamnatul revizuent urmărește

prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute instanțelor ce

au judecat cauza, lucru inadmisibil în sistemul procesual penal actual, acestea

nerespectând dispozițiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu se

poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, ci, eventual, modificarea

gradului de vinovăție.

În speța de față, recurentul revizuent

condamnat B.M., a solicitat o prelungire a probațiunii pentru fapte și

împrejurări cunoscute de către instanțele care au soluționat cauza, respectiv

-audierea martorilor B.C.I., B.M. și M.H.;

- confruntarea cu agenții de poliție J.V.

și T.C.

- solicitarea unui aviz Comisiei

Superioare Medico-Legale în legătură raportul de expertiză al IML "Mina

Minovlcl" nr. A/727 din 7 iulie 2003;

Respectiv să răspundă dacă există

disproporții vădite (contradicții) între afirmațiile INML care concluzionează

că "nu se constată deficiențe în acordarea asistentei medico-legale",

când, în același raport se recunoaște că, la data de 7 martie 2003, s-a

efectuat asupra victimei o laparotomie exploratorie de către Spitalul Clinic de

Urgentă București și s-a constatat un defect parietal cu diametrul de cea 15 cm,

acoperit parțial cu S.F. (ser fiziologic).

Aceste

solicitări ale recurentului revizuent condamnat nu pot fi

considerate "probe noi" în sensul cerut

de lege, ci mijloace de probă

propuse în completarea

dovezilor deja administrate.

De

asemenea, faptul că petentul a formulat plângere pentru

mărturie

mincinoasă împotriva martorilor care au fost audiați de instanță, respectiv E.B.,

M.A. și a agentului de poliție T.C., nu constituie un motiv de revizuire, art.

394 lit. b) C. proc. pen. face vorbire de martori care au săvârșit infracțiunea

de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Cât privește

celelalte situații prev. de art. 394 alin. (1) lit. c), d), e) și

alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen.,

acestea nu se regăsesc în motivele

invocate de către

condamnat.

Înalta

Curte, a apreciat că sentința penală nr. 520/F din 18 iunie 2008 pronunțată de

Tribunalul Ialomița, este temeinică și legală, asemenea

și

decizia penală nr. 217 din 03 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie,

motiv pentru

care, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Așa fiind, se va respinge recursul

declarat de revizuentul condamnat, motivat de faptul că dispozițiile art. 394

alin. (1) lit. a) – e) C. proc. pen., prevăd strict și limitativ cazurile

pentru care se poate cere revizuirea, iar

motivele invocate de către

revizuentul

condamnat nu se regăsesc în aceste dispoziții.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

revizuentul condamnat B.M., va fi obligat la

plata sumei

de 400 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de revizuentul condamnat B.M., împotriva deciziei penale nr. 217 din 03 octombrie

2008 a Curții de Apel București, secția ll-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul revizuent condamnat la

plata sumei de 400

lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie

2008.