ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3107/2008

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din doar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61

din 22 mai 2008 a Tribunalului Călărași, secția penală, a fost respinsă cererea

formulată de condamnatul N.A., în baza art. 394 C. proc. pen., petentul

revizuient fiind obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că prin cererea introdusă la 13 martie 2008,

condamnatul N.A., deținut în penitenciarul Slobozia a formulat cerere de

revizuire a sentinței penale nr. 82 din 17 iunie 2004 a Tribunalului Călărași,

rămasă definitivă, prin decizia penală nr. 4918 din 1 octombrie 2004,

pronunțată de Înalta Curte de Casație li Justiție, secția penală.

În motivarea cererii,

condamnatul a solicitat reanalizarea probelor aflate în dosar și schimbarea

încadrării juridice date faptei.

Tribunalul a apreciat că

cererea de revizuire este nefondată și a respins-o, motivat de faptul că

probatoriul administrat în cauză, atât în fața organelor de urmărire penală,

cât și la instanța de fond, demonstrează vinovăția inculpatului, el recunoscând

în mod constant, săvârșirea infracțiunii, în modalitatea expusă în

rechizitoriu.

Împotriva hotărârii

tribunalului, a formulat apel revizuientul, criticând soluția instanței de

fond, pentru nelegalitate și netemeinice.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 179/ A

din 24 iulie 2008, a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul N.A.

împotriva sentinței penale nr. 61 din 22 mai 2008 a Tribunalului Călărași,

secția penală și a obligat pe apelantul revizuient, la 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

S-a motivat că din

examinarea motivelor de revizuire invocate de inculpat rezultă că acestea nu se

încadrează în niciunul din cazurile prevăzute, expres și limitativ, de art. 394

C. proc. pen.

Instanța de control judiciar

a reținut că, deși instanța de fond a făcut aprecieri cu privire la chestiuni

care au intrat în puterea lucrului judecat, cum ar fi analiza probatoriului din

cauza supusă revizuirii, ceea ce, în mod evident, excede cadrului procesual

actual, hotărârea pronunțată este legală și temeinică, deoarece, prin

respingerea revizuirii, soluționează, corect, cererea de revizuire.

S-a mai spus, că în mod

just, instanța a reținut că, în speță, nu este incident, niciunul dintre

cazurile de revizuire, prevăzute de lege și că, în fapt, revizuientul încearcă

să determine devoluarea întregii cauze, numai pe baza unor simple afirmații.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul revizuient, fără a-l

motiva în scris.

Recursul n-a fost motivat de

revizuient nici în ședința publică de astăzi, 3 octombrie 2008, revizuientul

prin apărător susținând doar, că instanțele n-au dat importanța cuvenită

modului superficial de soluționare a cauzei a cărei revizuire se cere, încât,

prin judecata făcută, a fost, greșit condamnat.

Recursul este nefondat.

Analiza hotărârii atacate de

revizuient, ca de altfel, a întregii cauze, evidențiază faptul că deși

revizuientul în susținerea cererii sale de revizuire, invocă, generic,

prevederile art. 394 C. proc. pen., în realitate, în concret, nu invocă

niciunul din motivele prevăzute de acel text de lege, care să facă admisibilă,

revizuirea.

În această situație, în mod

corect, instanța de fond a respins cererea de revizuire iar, instanța de apel,

a menținut hotărârea.

Rezultă astfel, că ambele

hotărâri, inclusiv cea atacată cu recurs, sunt temeinice și legale, încât,

recursul declarat de revizuientul N.A. împotriva deciziei penale nr. 179/ A din

24 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, va trebui privit, ca nefondat, și respins, ca atare,

menținându-se hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuient N.A. împotriva deciziei penale nr. 179/

A din 24 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 octombrie 2008.