ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 29/ CEA din 16 iulie 2007 a Tribunalului Constanța, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea formulată condamnatul P.N. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanța, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a Înaltei Curți de casație și Justiție. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanța a fost condamnat P.N., la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc, reținându-se că, la data de 26 iunie 2002, a deținut în mod ilegal, în vederea punerii în vânzare a unui număr de 235 comprimate ectasy, din care a dat un număr de 20 de pastile numitului P.R. pentru a le vinde, iar restul de 214 comprimate au fost găsite de organele de poliție la percheziționarea autoturismului Volswagen Colt II, proprietatea inculpatului P.N. Prin sentința penală nr. 650 din 16 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Constanța, a fost condamnat P.R., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc reținându-se că, la data de 26 iunie 2002, a fost prins în flagrant când vindea unui investigator sub acoperire un număr de 20 de pastile de ectasy.

Examinând în principiu cererea de revizuire, prin prisma celor două cazuri de revizuire invocate de condamnat, instanța de fond a reținut că situația de fapt reținută în cuprinsul sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanța menționează în mod greșit descoperirea celor 204 de comprimate în autoturismul inculpatului P.N., la data de 26 iunie 2002, întrucât actele dosarului se coroborează în sensul percheziționării autoturismului la data 27 iunie 2002. Această eroare s-a reținut a fi fără importanță, nefiind de natură a acredita ideea că prima instanță a reținut în cazul de față expertizarea altor pastile decât cele 234 care au provenit direct și indirect de la inculpatul P.N.

Nici o probă aflată la dosar nu a acreditat ideea că ar mai fi existat și alte pastile fără legătură cu revizuientul și că asupra acestora s-ar fi efectuat expertizarea. S-a constatat totodată că, situația de fapt a fost corect reținută de ambele instanțe, în sensul că inculpatul P.N. a deținut un număr de 234 pastile din care a dat spre vânzare inculpatului Petro viei Radu un număr de 20 de pastile. Neconcordanțele cu privire la momentul descoperirii pastilelor de ecstasy pot fi considerate eventuale erori materiale, acestea nefiind de natură a influența aspectele esențiale, care au fost expuse cu prilejul analizării probelor și analizării probelor și reținerii situațiilor de fapt și de drept.

Față de cele arătate, analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut ca fiind nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N., motivat pe considerentul ca revizuirea este reglementată de lege ca mijlocul procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Instanța a avut în vedere, de asemenea, că susținerile revizuientului nu reprezintă fapte sau împrejurări noi necunoscute instanțelor de judecată, precum și faptul că cele două hotărâri judecătorești invocate nu sunt contradictorii, faptele expuse fiind cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel revizuientul P.N., care a criticat hotărârea pentru ne temeinicie și nelegalitate, sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând admiterea cererii.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 3372/118/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.N., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Curtea de Apel, pronunțând decizia sus-menționată, a apreciat că, în mod corect a dispus tribunalul, care a reținut ca motivele de revizuire invocate de revizuient nu sunt din cele expres și limitative prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Ca atare, apreciind că motivele de apel invocate de revizuient sunt neîntemeiate, nefiind constatate neregularități care să impună reformarea sentinței apelate, instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient P.N., depunând la dosar motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată, la data de 22 noiembrie 2007, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 3372/118/2007, fiind fixat prim termen pentru soluționarea cauzei la data de 14 decembrie 2007, dată la care cauza a fost amânată la cererea recurentului în vederea angajării unui apărător și ulterior la 1 februarie 2008, 14 martie 2008, 28 martie 2008 și 9 mai 2008. Concluziile apărătorului recurentului revizuient, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Prin motivele scrise de recurs, depuse la dosarul cauzei, revizuientul a criticat hotărârea instanței de control judiciar, arătând că există contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii, instanța constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a revizuirii, iar în dispozitiv respingând apelul ca nefondat. Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat P.N. împotriva deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate, circumscrise dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta: Înalta Curte reține că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei instanțe, reținând că aspectele învederate de revizuient nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având drept consecință respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte reține că susținerile revizuientului nu pot duce la admiterea cererii de revizuire, deoarece, conform art. 394 lit. a), se cere ca faptele și împrejurările invocate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă.

Or, aspectele invocate în cererea de revizuire de către recurent (apreciate ca fiind erori materiale) nu reprezintă „fapt nou”, acestea rezultând din actele aflate în dosarul de urmărire penală și fiind examinate cu ocazia judecării cauzei în fond netinzând la dovedirea caracterului netemeinic al hotărârii. În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., respectiv în situația în care două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive iar acestea să nu se poată concilia. În cauza de față, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, criticile formulate fiind nefondate.

În aceste condiții, reținând că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat P.N. împotriva deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient P.N. împotriva deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2008.