ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2008

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 29/ CEA din 16 iulie 2007 a Tribunalului

Constanța, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de condamnatul P.N.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin cererea formulată condamnatul P.N. a solicitat revizuirea

sentinței penale nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului Constanța,

hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 8164 din 4 septembrie 2006 a

Înaltei Curți de casație și Justiție. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 394 lit. a) și e) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 555 din 16 decembrie 2005 a Tribunalului

Constanța a fost condamnat P.N., la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare, pentru

trafic de droguri de mare risc, reținându-se că, la data de 26 iunie 2002, a

deținut în mod ilegal, în vederea punerii în vânzare a unui număr de 235

comprimate ectasy, din care a dat un număr de 20 de pastile numitului P.R. pentru

a le vinde, iar restul de 214 comprimate au fost găsite de organele de poliție

la percheziționarea autoturismului Volswagen Colt II, proprietatea inculpatului

P.N.

Prin sentința penală nr. 650 din 16 decembrie 2002 pronunțată de

Tribunalul Constanța, a fost condamnat P.R., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru trafic de droguri de mare risc reținându-se că, la data de

26 iunie 2002, a fost prins în flagrant când vindea unui investigator sub

acoperire un număr de 20 de pastile de ectasy.

Examinând în principiu cererea de revizuire, prin prisma celor două

cazuri de revizuire invocate de condamnat, instanța de fond a reținut că

situația de fapt reținută în cuprinsul sentinței penale nr. 555 din 16

decembrie 2005 a Tribunalului Constanța menționează în mod greșit descoperirea

celor 204 de comprimate în autoturismul inculpatului P.N., la data de 26 iunie

2002, întrucât actele dosarului se coroborează în sensul percheziționării

autoturismului la data 27 iunie 2002. Această eroare s-a reținut a fi fără

importanță, nefiind de natură a acredita ideea că prima instanță a reținut în

cazul de față expertizarea altor pastile decât cele 234 care au provenit direct

și indirect de la inculpatul P.N. Nici o probă aflată la dosar nu a acreditat

ideea că ar mai fi existat și alte pastile fără legătură cu revizuientul și că

asupra acestora s-ar fi efectuat expertizarea.

S-a constatat totodată că, situația de fapt a fost corect reținută de

ambele instanțe, în sensul că inculpatul P.N. a deținut un număr de 234 pastile

din care a dat spre vânzare inculpatului Petro viei Radu un număr de 20 de

pastile. Neconcordanțele cu privire la momentul descoperirii pastilelor de

ecstasy pot fi considerate eventuale erori materiale, acestea nefiind de natură

a influența aspectele esențiale, care au fost expuse cu prilejul analizării

probelor și analizării probelor și reținerii situațiilor de fapt și de drept.

Față de cele arătate, analizând actele și lucrările dosarului instanța

de fond a reținut ca fiind nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul

P.N., motivat pe considerentul ca revizuirea este reglementată de lege ca

mijlocul procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse

într-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Instanța a avut în vedere, de asemenea, că susținerile revizuientului

nu reprezintă fapte sau împrejurări noi necunoscute instanțelor de judecată,

precum și faptul că cele două hotărâri judecătorești invocate nu sunt

contradictorii, faptele expuse fiind cunoscute și verificate de instanțele care

au soluționat cauza.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel

revizuientul P.N., care a criticat hotărârea pentru ne temeinicie și nelegalitate,

sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire, solicitând

admiterea cererii.

Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia penală nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 pronunțată în

dosarul nr. 3372/118/2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul P.N., pe care l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Curtea de Apel, pronunțând decizia sus-menționată, a apreciat că, în

mod corect a dispus tribunalul, care a reținut ca motivele de revizuire

invocate de revizuient nu sunt din cele expres și limitative prevăzute de art. 394

C. proc. pen.

Ca atare, apreciind că motivele de apel invocate de revizuient sunt

neîntemeiate, nefiind constatate neregularități care să impună reformarea

sentinței apelate, instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul

formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul revizuient P.N.,

depunând la dosar motivele de recurs. Cauza a fost înregistrată, la data de 22

noiembrie 2007, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. 3372/118/2007,

fiind fixat prim termen pentru soluționarea cauzei la data de 14 decembrie

2007, dată la care cauza a fost amânată la cererea recurentului în vederea

angajării unui apărător și ulterior la 1 februarie 2008, 14 martie 2008, 28

martie 2008 și 9 mai 2008.

Concluziile apărătorului recurentului revizuient, ale reprezentantului

Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei

hotărâri.

Prin motivele scrise de recurs, depuse la dosarul cauzei, revizuientul

a criticat hotărârea instanței de control judiciar, arătând că există

contradicție între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii, instanța

constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea

în principiu a revizuirii, iar în dispozitiv respingând apelul ca nefondat.

Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat P.N. împotriva

deciziei instanței de apel în raport cu motivele invocate, circumscrise

dispozițiilor art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursul revizuientului condamnat, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor

arăta:

Înalta Curte reține că, din analiza cauzei rezultă că în mod judicios

și motivat instanța de apel și-a însușit, la rândul ei argumentele primei

instanțe, reținând că aspectele învederate de revizuient nu se circumscriu

niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege privind calea

extraordinară de atac a revizuirii prevăzute la art. 394 C. proc. pen., având

drept consecință respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire

Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte

reține că susținerile revizuientului nu pot duce la admiterea cererii de

revizuire, deoarece, conform art. 394 lit. a), se cere ca faptele și

împrejurările invocate, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele

de probă. Or, aspectele invocate în cererea de revizuire de către recurent (apreciate

ca fiind erori materiale) nu reprezintă „fapt nou”, acestea rezultând din

actele aflate în dosarul de urmărire penală și fiind examinate cu ocazia judecării

cauzei în fond netinzând la dovedirea caracterului netemeinic al hotărârii.

În ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., respectiv în situația în care două sau mai multe

hotărâri judecătorești nu se pot concilia, trebuie îndeplinite cumulativ două

condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive iar acestea să nu se

poată concilia.

În cauza de față, se

constată că nu sunt îndeplinite condițiile expuse anterior, criticile formulate

fiind nefondate.

În aceste condiții, reținând că motivele invocate de revizuient nu se

încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat P.N. împotriva

deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient P.N.

împotriva deciziei penale nr. 160/ P din 30 octombrie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2008.