ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62 din 22 mai 2008 a Tribunalului Călărași, secția penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul E.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Condamnatul E.A., deținut în Penitenciarul Slobozia, a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 111 din 31 mai 2006 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 295/A/2007 a Curții de Apel București. În motivarea cererii, condamnatul a arătat că, în prezent, deține probe noi, ce nu au fost avute în vedere în momentul condamnării, iar martorele C.M.

și C.R. au făcut declarații mincinoase. Instanța de fond a constatat că revizuientul se referă la declarațiile martorului Jianu care a fost audiat în cursul judecății, aspect ce nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. De asemenea, referitor la declarațiile martorelor C.M. și C.R. instanța de fond a mai reținut că nu există nici măcar un început de dovadă referitoare la o eventuală cercetare sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. de către acestea. Apelul declarat de revizuientul E.A.

împotriva sentinței penale nr. 62 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 252/116/2008 a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia penală nr. 234 din 30 septembrie 2008. În esență, instanța de control judiciar a reținut că revizuientul nu a reușit să dovedească nici unul din motivele invocate în susținerea admiterii cererii de revizuire, în sensul că, primul motiv de revizuire „administrarea de probe noi”, nu reprezintă altceva decât o prelungire a probațiunii, inadmisibilă într-o astfel de cale de atac iar, în ceea ce privește al doilea motiv de revizuire, că nu s-a făcut dovada că martorele C.M. și C.R., au fost condamnate pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, revizuientul E.A., fără a-l motiva în scris. În ședința publică de azi 10 aprilie 2009, cu ocazia susținerii recursului său, revizuientul, prin apărător, a invocat cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., susținând că la prima instanță, că s-ar fi descoperit fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și că unii martori, ale căror declarații ar fi stat la baza condamnării sale, ar fi comis infracțiunea de mărturie mincinoasă. Susținerile făcute de apărarea revizuientului sunt însă, doar, la nivelul unor simple afirmații, fără nici-o reflectare în dovezile dosarului, încât, nefiind dovedite cu nimic, nu sunt motive de admitere a recursului de față, care, va trebui privit ca nefondat și respins, ca atare, menținându-se, astfel, decizia atacată.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul E.A. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.