ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 62 din 22 mai 2008 a

Tribunalului Călărași, secția penală, s-a respins cererea de revizuire

formulată de condamnatul E.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

Condamnatul E.A., deținut în

Penitenciarul Slobozia, a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 111

din 31 mai 2006 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

295/A/2007 a Curții de Apel București.

În motivarea cererii,

condamnatul a arătat că, în prezent, deține probe noi, ce nu au fost avute în

vedere în momentul condamnării, iar martorele C.M. și C.R. au făcut declarații

mincinoase.

Instanța de fond a constatat

că revizuientul se referă la declarațiile martorului Jianu care a fost audiat

în cursul judecății, aspect ce nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C.

proc. pen.

De asemenea, referitor la

declarațiile martorelor C.M. și C.R. instanța de fond a mai reținut că nu

există nici măcar un început de dovadă referitoare la o eventuală cercetare sub

aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. de către acestea.

Apelul declarat de

revizuientul E.A. împotriva sentinței penale nr. 62 din 22 mai 2008 pronunțată

de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. 252/116/2008 a fost

respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin Decizia

penală nr. 234 din 30 septembrie 2008.

În esență, instanța de

control judiciar a reținut că revizuientul nu a reușit să dovedească nici unul

din motivele invocate în susținerea admiterii cererii de revizuire, în sensul

că, primul motiv de revizuire „administrarea de probe noi”, nu reprezintă

altceva decât o prelungire a probațiunii, inadmisibilă într-o astfel de cale de

atac iar, în ceea ce privește al doilea motiv de revizuire, că nu s-a făcut

dovada că martorele C.M. și C.R., au fost condamnate pentru comiterea infracțiunii

de mărturie mincinoasă.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs, revizuientul E.A., fără a-l motiva

în scris.

În ședința publică de azi 10

aprilie 2009, cu ocazia susținerii recursului său, revizuientul, prin apărător,

a invocat cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc.

pen., susținând că la prima instanță, că s-ar fi descoperit fapte și

împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și că unii

martori, ale căror declarații ar fi stat la baza condamnării sale, ar fi comis

infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Susținerile făcute de

apărarea revizuientului sunt însă, doar, la nivelul unor simple afirmații, fără

nici-o reflectare în dovezile dosarului, încât, nefiind dovedite cu nimic, nu

sunt motive de admitere a recursului de față, care, va trebui privit ca

nefondat și respins, ca atare, menținându-se, astfel, decizia atacată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul E.A. împotriva Deciziei penale nr. 234 din 30

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 300 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2009.