ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.09.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3179/2010

HOTĂRÂRE
15.09.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3179/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din 19 aprilie

2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de H.C.

(deținut în Penitenciarul J.) privind Sentința penală nr. 256 din 17 octombrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 5184/2/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 196 din 22 ianuarie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Revizuentul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON din care

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 RON se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 256

din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a respins ca tardiv formulată plângerea

petentului H.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

248/P/2007 din 4 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr.

196 din 22 ianuarie 2009 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, recursul petiționarului fiind respins ca nefondat.

Examinând cererea de

revizuire, instanța de fond a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât

este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în

temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.; s-a arătat că, în acest sens,

au decis Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia

în interesul legii nr. 17/2007, iar, pe de altă parte, că o atare hotărâre care

nu rezolvă fondul cauzei, respectiv care nu constituie o soluție de condamnare

sau achitare ori de încetare a procesului penal, nu poate face obiectul căii

extraordinare de atac a revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs revizuentul H.C., solicitând

admiterea cererii de revizuire.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a statuat prin Decizia în interesul legii nr. 17/2007 că

revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Hotărârea a cărei

revizuire se solicită - nr. 256 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală - are ca obiect soluționarea, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a plângerii formulate de

petiționar împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, prin

urmare nu poate fi revizuită în condițiile art. 394 C. proc. pen.

De altfel, textul de

lege arătat nu permite decât revizuirea hotărârilor care soluționează cauza

penală pe fond, prin pronunțarea unei soluții de condamnare, achitare ori

încetare a procesului penal.

Soluția pronunțată în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen. nu se încadrează în categoria hotărârilor definitive prin care se rezolvă

fondul cauzei, astfel că recurgerea la calea extraordinară de atac a revizuirii

este inadmisibilă în acest caz.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că sentința Curții de Apel București,

secția a II-a penală, este legală și temeinică, în cauză neexistând motive de

casare.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

iar în temeiul art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., va dispune

obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul H.C. împotriva Sentinței penale nr.

116 din 19 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

revizuent la 350 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-25
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4231/2010
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 266 din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca ina
ÎCCJ 2008-12-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4044/2008
t îndreptată, întrucât din dosar rezultă că acesta a parcurs deja procedura revizuirii în ceea ce privește soluția de fond. Astfel, petiționarul, printr-o cerere adresată Judecătoriei sectorului 4 București, a solicitat revizuirea sentinței
ÎCCJ 2009-06-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2381/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 167 din 26 iunie 2008, a respins ca nefondată pl
ÎCCJ 2010-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2010
Asupra recursului penal de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 127/F din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a re
ÎCCJ 2009-03-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2009
de astăzi 11 martie 2009, în sensul că în prezenta cauză a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 167 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanța constată că împ
Sursă