ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6698/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6698/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 140 F din

21 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost condamnat inculpatul

B.M. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 8 ani interzicerea unor drepturi,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen.

În baza art. 67 din același cod, a

fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a degradării militare.

Totodată, s-a dedus din pedeapsă

arestul preventiv de la 23 septembrie 2003 la 21 ianuarie 2004.

Sub aspectul laturii civile a fost

admisă acțiunea formulată de C.A.S. Ialomița și a fost obligat inculpatul către

această parte civilă la plata sumei de 39.474.414 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 17 februarie 2003,

inculpatul a avut ca invitați în localul său pe martorii N.T., I.C. și M.A.,

toți lucrători din cadrul Ocolului Silvic Slobozia.

Victima V.G., care era la data

menționată șeful sistemului de pază al unei societăți comerciale de pe raza

orașului Tăndărei și-a dus mașina la reparat la un atelier auto situat în

comuna Bucu.

În jurul orelor 18,30, victima a

intrat în barul discotecii inculpatului și pentru că la parter era frig a urcat

la etaj pentru a servi băuturi alcoolice. La scurt timp, între inculpat și

prietenii acestuia, pe de o parte, și victimă, pe de altă parte, s-a iscat un

incident soldat cu acte de violență din partea inculpatului, în urma cărora

victima a căzut pe scara de acces. După acest conflict, victima a fost condusă

de inculpat în afara localului, cei doi rămânând singuri.

În acest context, inculpatul l-a

lovit cu pumnul în față pe V.G., l-a doborât la pământ și i-a aplicat multiple

lovituri cu piciorul în zona abdominală.

Urmare a loviturilor primite,

victima a fost internată la Spitalul Slobozia și ulterior transferată la

Spitalul de Urgență Floreasca unde a fost supusă la mai multe intervenții

chirurgicale, însă la data de 8 mai 2003 a decedat.

S-a mai reținut că moartea victimei

s-a datorat stării toxico-septice survenite în evoluția unui traumatism

abdominal cu ruptură de mezenter peritoneu și ramuri vasculare arteriale și

venoase.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

planșelor foto executate în cauză, raportului medico-legal, depozițiilor

martorilor N.T., I.C., M.A., T.M., V.L., U.N., T.C., T.V., V.M., B.C., C.A.,

M.I. și E.B., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 416 din 3 iunie 2004, a admis apelul formulat

de inculpat, a desființat sentința penală prin reținerea circumstanței

atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa de la 18 ani

închisoare la 10 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat achitarea în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

întrucât fapta nu a fost comisă de el. În subsidiar, inculpatul a cerut

restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale, nefiind

verificate aspectele legate de un posibil accident de circulație în care a fost

implicată victima imediat după ce a fost condusă afară din bar.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond și cea de apel au

reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând

corespunzător încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat în textul de lege

mai sus-menționat.

Probele administrate, atât în faza

de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, evidențiază ca

autor al omorului a cărui victimă a fost V.G., este inculpatul.

Din declarațiile martorilor prezenți

în momentul critic la locul incidentului (N.T., I.C., M.A. și T.M.) rezultă că

între inculpat și victimă a avut loc un conflict, context în care victima a

fost lovită și împinsă pe scări, determinând căderea acesteia, după care

inculpatul a dat-o afară din bar pe victimă, cei doi rămânând singuri o perioadă

de timp.

Din declarațiile unora din martorii

menționați mai rezultă că inculpatul era foarte speriat cu ocazia audierii la

poliție, caracterizată ca o „stare de agitație”, „de disperare”, fapt ce i-a

determinat să tragă concluzia că a existat o legătură de cauzalitate între

actele de agresiune exercitate de inculpat și starea în care s-a aflat victima.

În același sens sunt și declarațiile

martorului T.C. (agent de poliție care a întocmit raportul cu ocazia deplasării

la locul faptei) care evidențiază că inculpatul era speriat, agitat și se

interesa în permanență de starea de sănătate a victimei.

La rândul lor, martorii V.L.

(concubina victimei), L.V. (profesor la Academia de Poliție), U.N. (coleg cu

victima la Academia A.I. Cuza) evidențiază în depozițiile lor că l-au vizitat

pe V.G. la Spitalul de Urgență Floreasca sau au purtat discuții telefonice cu

el, după intervențiile chirurgicale la care a fost supus, și acesta le-a

confirmat că inculpatul l-a lovit cu pumnul de mai multe ori, inclusiv după ce

a căzut pe scări, iar apoi i-au fost aplicate multiple alte lovituri cu

piciorul.

Martorii V.L. și V.M. au mai arătat

în declarațiile date că inculpatul i-a contactat direct și indirect (prin

fratele său) oferindu-le bani pentru a ajuta la însănătoșirea victimei,

propuneri refuzate.

Aceste probe se coroborează cu

declarațiile inculpatului care a recunoscut incidentul avut cu victima,

exprimându-și îngrijorarea în prezența prietenilor lui că se ține să nu fie

„găsit vinovat”.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul

că moartea victimei s-ar fi datorat unui accident de circulație, după ce l-a

scos afară din local este infirmată de expertiza medico-legală efectuată de

I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici care concluzionează că leziunile traumatice,

inclusiv cele abdominale cu rol tanato generator, s-au produs prin lovire cu

corpuri dure, în legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul,

ceea ce exclude ideea unui accident rutier produs imediat după incidentul

violent existent între inculpat și victimă.

Expertiza poligraf confirmă că au

fost constatate note specifice comportamentului simulat la răspunsurile date de

inculpat.

Rezultă, așadar, din coroborarea

mijloacelor de probe analizate mai sus, că inculpatul este autorul violențelor

exercitate asupra victimei și care au dus, în final, la decesul acesteia, motiv

pentru care prima critică adusă hotărârilor pronunțate nu este fondată.

În ceea ce privește al doilea motiv

de recurs invocat (restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi

penale) instanța constată că este, de asemenea, nefondat.

Potrivit art. 333 C. proc. pen., în

tot curul judecății, instanța se poate desesiza și restitui dosarul

procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că

urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare întârziere.

În speță, nu există nici o

incertitudine cu privire la locul și împrejurările în care a fost lovită

victima și nici în ceea ce privește cauza decesului, rapoartele medico-legale

pronunțându-se ferm sub acest aspect, fiind audiați toți martorii propuși și

administrate toate celelalte probe necesare stabilirii situației de fapt reale,

motiv pentru care nu se impune restituirea cauzei procurorului.

În raport de considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat este nefondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.

416 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 decembrie 2004.