ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 85
din 16 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul penal nr. 4037/2003,
în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. b) C.
pen., a fost condamnat inculpatul
C.V.
la
o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de
lovituri cauzatoare de moarte.
S-a făcut aplicarea
dispozițiilor art. 71 C. pen.
S-a menținut măsura
arestării inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 5-7 august 2003 și de
la 9 septembrie 2003 la zi.
A fost obligat inculpatul la
plata sumei de 16.026.261 lei despăgubiri materiale și 25.000.000 lei daune
morale către partea civilă T.V.
A fost obligat inculpatul la
553.600 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Sălaj Zalău și la
8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre prima instanță, a reținut în fapt, următoarele:
În data de 19 iulie 2003,
după ce a ieșit de la serviciu, partea vătămată T.I. s-a deplasat la barul
societății M.C. SRL aflat în centrul localității Bobota unde a consumat băuturi
alcoolice, ajungând în stare avansată de ebrietate, după care s-a întors la
domiciliu.
Ajungând în dreptul
locuinței inculpatului C.V., care se afla în curte, i-a adresat acestuia
cuvinte jignitoare, înjurându-l de mamă și spunându-i „vinitură”.
Inculpatul a reacționat
imediat, s-a dus în stradă la partea vătămată a prins-o de umăr cu mâna stângă,
iar cu mâna dreaptă i-a dat o palmă peste față, victima căzând cu capul de
asfalt.
Actele medicale efectuate în
cauză arată că numitul T.I. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu
fractură de boltă craniană, care s-a putut produce prin cădere și lovire de un
plan dur.
Hematomul subdural s-a
produs în timp prin acumularea sângelui între cele două foițe ale encefalului.
Față de aceste concluzii
științifice rezultă că între lovitura puternică primită și moartea victimei
există raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,
inculpatul C.V. și partea civilă T.V.
Prin decizia penală nr. 229/A/2004,
pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 9443/2004, au fost
respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpat și partea
civilă.
Pentru a pronunța această
decizie, Curtea de Apel Cluj, a reținut că instanța de fond în urma
administrării probelor a stabilit o stare de fapt ce corespunde realității, iar
încadrarea juridică dată faptei este legală.
În mod corect instanța de
fond a reținut circumstanța legală atenuantă a provocării, infracțiunea fiind
săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de
atitudinea provocatoare a victimei.
Individualizarea judiciară a
pedepsei este judicioasă, iar latura civilă a cauzei a fost soluționată de instanța
de fond în concordanță cu probele administrate.
Împotriva acestor hotărâri,
în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj,
inculpatul C.V. și partea civilă T.V.
În recursul declarat,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a arătat că soluțiile celor două instanțe
sunt netemeinice cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea
infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.,
fiind rezultatul unei eronate interpretări a probelor administrate.
Parchetul, a considerat astfel,
că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 73 lit. b) C. pen., iar
coborârea pedepsei sub minimul special nu se justifică.
Inculpatul recurent C.V. a
criticat hotărârea sub aspectul greșitei sale condamnări, întrucât nu a
săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de inculpare.
În raport de actele
medicale, inculpatul susține că în momentul întâlnirii sale cu victima aceasta
fusese lovită de alte persoane, neexistând astfel legătură de cauzalitate între
lovitura cu palma, pe care i-a aplicat-o și decesul acesteia.
Partea civilă T.V. nu a
motivat recursul declarat.
Examinând recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. și partea
civilă T.V., în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor
de casare prevăzute de art. 395
9
pct. 18 și 17
1
C. proc.
pen., cu referire și la art. 385
6
C. proc. pen., Înalta Curte
consideră recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 73
lit. b) C. pen., provocarea constituie o circumstanță atenuantă dacă
infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau a
unei puternice emoții determinate de o provocare din partea victimei, produsă
prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune
ilicită gravă.
Textul nu precizează dacă între
actul provocator și replică trebuie să fie o proporție. Însă, existența unei
proporții apare în mod indirect, deoarece actul de violență fizică sau verbală
trebuie să corespundă intensității tulburării sau emoției sub imperiul căreia
acționează autorul.
Cât privește atingerea gravă
adusă demnității persoanei, reținem că aceasta poate îmbrăca forma unor
gesturi, cuvinte sau folosirea oricăror altor mijloace prin care demnitatea
unei persoane este atinsă atât de grav, încât a produs acea stare psihică, care
condiționează existența provocării.
În speță, starea de
provocare rezultă din atitudinea victimei T.I., care i-a adresat inculpatului
cuvinte jignitoare, l-a înjurat, i-a adresat apelativul ”vinitură” care, în
înțelesul celor ce locuiesc în mediul rural, constituie o jignire.
Această violență verbală a
victimei a fost susceptibilă de a-i produce inculpatului o puternică tulburare
sub imperiul căreia i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, a cărei
intensitate a generat căderea și lovirea cu capul de asfalt.
Relativ la susținerile
inculpatului în sensul că T.I. a fost lovit anterior de alte persoane, instanța
de recurs urmează a constata că acestea nu au suport probator.
Din analiza cauzei rezultă
că ambele instanțe după o riguroasă evaluare a probelor, declarațiile
martorilor, declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața
locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală, au
stabilit corect starea de fapt, fiind exclusă posibilitatea lovirii victimei de
către alte persoane.
Decesul victimei s-a produs
a doua zi și s-a datorat hematomului subdural, leziune tanato-generatoare,
generat de lovitura puternică aplicată de către inculpatul C.V.
La individualizarea
judiciară a pedepsei, instanțele au avut în vedere împrejurările comiterii
faptei, importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea
infracțiunii, de circumstanțele personale ale acestuia, de conduita sa
procesuală, aplicând o pedeapsă de natură a asigura atingerea scopului prevăzut
de art. 52 C. pen.
Cât privește latura civilă a
cauzei, aceasta a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în
materie, obligând inculpatul la daune materiale și morale în limita dovedirii lor.
Față de aceste considerente,
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea
de Apel Cluj, inculpatul C.V. și partea civilă T.V.
Se va deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august – 7 august 2003
și de la 9 septembrie 2003 la zi.
În temeiul art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 1.200.000 lei, cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de partea
civilă T.V. și de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 229 din 10
august 2004 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august 2003 la 7 august
2003 și de la 9 septembrie 2003 la 6 decembrie 2004.
Obligă pe recurentul
inculpat C.V. și pe recurenta parte civilă T.V. să plătească sumele de câte
1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 6 decembrie 2004.