ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 85 din 16 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul penal nr. 4037/2003, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. S-a menținut măsura arestării inculpatului și s-a dedus prevenția începând cu 5-7 august 2003 și de la 9 septembrie 2003 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.026.261 lei despăgubiri materiale și 25.000.000 lei daune morale către partea civilă T.V.

A fost obligat inculpatul la 553.600 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Sălaj Zalău și la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță, a reținut în fapt, următoarele: În data de 19 iulie 2003, după ce a ieșit de la serviciu, partea vătămată T.I. s-a deplasat la barul societății M.C. SRL aflat în centrul localității Bobota unde a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare avansată de ebrietate, după care s-a întors la domiciliu. Ajungând în dreptul locuinței inculpatului C.V., care se afla în curte, i-a adresat acestuia cuvinte jignitoare, înjurându-l de mamă și spunându-i „vinitură”. Inculpatul a reacționat imediat, s-a dus în stradă la partea vătămată a prins-o de umăr cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă i-a dat o palmă peste față, victima căzând cu capul de asfalt.

Actele medicale efectuate în cauză arată că numitul T.I. a prezentat un traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, care s-a putut produce prin cădere și lovire de un plan dur. Hematomul subdural s-a produs în timp prin acumularea sângelui între cele două foițe ale encefalului. Față de aceste concluzii științifice rezultă că între lovitura puternică primită și moartea victimei există raport de cauzalitate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. și partea civilă T.V. Prin decizia penală nr. 229/A/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr. 9443/2004, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de procuror, inculpat și partea civilă.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj, a reținut că instanța de fond în urma administrării probelor a stabilit o stare de fapt ce corespunde realității, iar încadrarea juridică dată faptei este legală. În mod corect instanța de fond a reținut circumstanța legală atenuantă a provocării, infracțiunea fiind săvârșită de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de atitudinea provocatoare a victimei. Individualizarea judiciară a pedepsei este judicioasă, iar latura civilă a cauzei a fost soluționată de instanța de fond în concordanță cu probele administrate. Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V.

și partea civilă T.V. În recursul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a arătat că soluțiile celor două instanțe sunt netemeinice cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., fiind rezultatul unei eronate interpretări a probelor administrate. Parchetul, a considerat astfel, că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 73 lit. b) C. pen., iar coborârea pedepsei sub minimul special nu se justifică. Inculpatul recurent C.V. a criticat hotărârea sub aspectul greșitei sale condamnări, întrucât nu a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de inculpare. În raport de actele medicale, inculpatul susține că în momentul întâlnirii sale cu victima aceasta fusese lovită de alte persoane, neexistând astfel legătură de cauzalitate între lovitura cu palma, pe care i-a aplicat-o și decesul acesteia.

Partea civilă T.V. nu a motivat recursul declarat. Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpatul C.V. și partea civilă T.V., în raport de motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 395 9 pct. 18 și 17 1 C. proc. pen., cu referire și la art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte consideră recursurile ca fiind nefondate pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., provocarea constituie o circumstanță atenuantă dacă infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau a unei puternice emoții determinate de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Textul nu precizează dacă între actul provocator și replică trebuie să fie o proporție. Însă, existența unei proporții apare în mod indirect, deoarece actul de violență fizică sau verbală trebuie să corespundă intensității tulburării sau emoției sub imperiul căreia acționează autorul. Cât privește atingerea gravă adusă demnității persoanei, reținem că aceasta poate îmbrăca forma unor gesturi, cuvinte sau folosirea oricăror altor mijloace prin care demnitatea unei persoane este atinsă atât de grav, încât a produs acea stare psihică, care condiționează existența provocării. În speță, starea de provocare rezultă din atitudinea victimei T.I., care i-a adresat inculpatului cuvinte jignitoare, l-a înjurat, i-a adresat apelativul ”vinitură” care, în înțelesul celor ce locuiesc în mediul rural, constituie o jignire.

Această violență verbală a victimei a fost susceptibilă de a-i produce inculpatului o puternică tulburare sub imperiul căreia i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, a cărei intensitate a generat căderea și lovirea cu capul de asfalt. Relativ la susținerile inculpatului în sensul că T.I. a fost lovit anterior de alte persoane, instanța de recurs urmează a constata că acestea nu au suport probator. Din analiza cauzei rezultă că ambele instanțe după o riguroasă evaluare a probelor, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, raportul de constatare medico-legală, au stabilit corect starea de fapt, fiind exclusă posibilitatea lovirii victimei de către alte persoane.

Decesul victimei s-a produs a doua zi și s-a datorat hematomului subdural, leziune tanato-generatoare, generat de lovitura puternică aplicată de către inculpatul C.V. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanțele au avut în vedere împrejurările comiterii faptei, importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele personale ale acestuia, de conduita sa procesuală, aplicând o pedeapsă de natură a asigura atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Cât privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost soluționată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, obligând inculpatul la daune materiale și morale în limita dovedirii lor. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, inculpatul C.V. și partea civilă T.V. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august – 7 august 2003 și de la 9 septembrie 2003 la zi. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de partea civilă T.V. și de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 229 din 10 august 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.V., timpul arestării preventive de la 5 august 2003 la 7 august 2003 și de la 9 septembrie 2003 la 6 decembrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat C.V. și pe recurenta parte civilă T.V. să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.