ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2141/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 112 din 25 august 2004, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul S.A.D. la: - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus timpul reținerii de o zi. Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească părților civile P.I. și P.V. sumele de 15.000.000 lei și respectiv 5.000.000 lei, prima cu titlu de cheltuieli de înmormântare, iar cea de a doua cu titlu de daune morale.

Diferit, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În după-amiaza zilei de 7 februarie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul S.A.D. s-a deplasat la stația de autobuz din apropierea barului B. din localitatea Someș Odorhei, cu intenția de a participa la o petrecere cu prietenii săi din satul Surduc. În fața barului, inculpatul s-a întâlnit cu numitul M.F.I. cu care a intrat în vorbă, trecând pe lângă partea vătămată P.L. care se afla într-o avansată stare de ebrietate. Trecând pe lângă inculpat și M.F.I., partea vătămată le-a adresat cuvinte jignitoare.

Inculpatul s-a îndreptat către stația de autobuz unde s-a întâlnit, din nou, cu partea vătămată P.L. și M.A., iar în momentul în care a ajuns în dreptul acestora, P.L. i-a adresat iarăși cuvinte jignitoare și l-a amenințat cu bătaia. În aceste împrejurări, inculpatul s-a deplasat la partea vătămată care discuta cu M.A. și, peste umărul acestuia din urmă, a lovit-o cu pumnul în piept, după care a împins-o. Partea vătămată s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit cu capul de o bordură din beton, rămânând la pământ. Inculpatul s-a speriat, a fugit în bar, după cunoscuți, apoi i-a acordat părții vătămate primul ajutor, fiind anunțată Stația de Ambulanță Zalău. După câteva minute, partea vătămată și-a revenit și s-a deplasat la locuința sa, spunându-i mamei sale că este obosit și vrea să se odihnească.

În jurul orelor 23,00, mama victimei P.V., a intrat în cameră unde l-a găsit pe fiul său decedat, despre acest lucru anunțând organele de poliție și medicul din comună. Raportul de constatare medico-legală, întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei P.L. a fost violentă și s-a datorat leziunilor meningocerebrale cu fractură de boltă craniană, cu iradiere în etajul posterior al bazei craniului. S-a făcut precizarea că leziunile s-au putut produce prin cădere de la același nivel și lovire de un plan dur (de exemplu bordură) în cadrul unei auto sau heteropropulsie și că între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul S.A.D.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la: - greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului pe care o consideră prea mică, față de gravitatea faptei comise, acesta dând dovadă de lipsă de prevedere, ignorând norme elementare de comportament public, deși, față de starea în care se afla victima, ar fi trebuit să adopte o atitudine tolerantă; - cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul să le plătească statului, în sumă de 3.500.000 lei, sunt prea mici față de cheltuielile efective și reale. Inculpatul a criticat aceeași hotărâre cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 318 din 22 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, numai cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul pe care le-a majorat de la 3.500.000 lei la 15.000.000 lei. A fost respins apelul declarat de inculpat și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacată.

În motivarea acestei decizii, referitor la critica formulată de inculpat prin care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte în infracțiunea de ucidere din culpă, s-a arătat că nu este întemeiată, deoarece din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că acesta (inculpatul), mai întâi a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, după care a împins-o, situație în care intenția sa a fost de a aplica acesteia o corecție pentru comportamentul avut, iar decesul s-a produs din culpă, prin depășirea intenției cu care a acționat, aspecte care caracterizează infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, și nu de ucidere din culpă cum fără temei s-a susținut.

Cu privire la critica formulată de parchet prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului s-a arătat că și aceasta nu poate fi primită deoarece a fost just individualizată în conformitate cu criteriile de individualizare, statuate de dispozițiile art. 72 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de la 5 la 15 ani, precum și faptul că pedeapsa aplicată poate fi coborâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În același context, s-a mai arătat că a fost avut în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, prin fapta comisă fiind cauzat decesul unei persoane, dar nu a fost omis nici scopul pedepsei, acesta constituind nu numai o măsură de constrângere ci și un mijloc de reeducare a inculpatului, la care se mai adaugă și faptul că anterior comiterii faptei inculpatul a avut o comportare pozitivă. Referitor la cea de a doua critică invocată de parchet, și anume cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul să le plătească statului s-a arătat că este întemeiată, deoarece prima instanță a omis să includă în acestea și contravaloarea raportului de constatare medico-legală, în sumă de 10.953.000 lei.

Decizia Curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul S.A.D., pe care a criticat-o pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita încadrare juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea de ucidere din culpă și nu de loviri cauzatoare de moarte. Recursul declarat de inculpatul S.A.D. este nefondat. Din materialul probator existent la dosar, corect apreciat de instanțele de fond și apel, rezultă că inculpatul, urmare a comportării jignitoare a victimei, a vrut să-i aplice o corecție, sens în care după ce a lovit-o cu pumnul în piept a împins-o, iar aceasta, și din cauza stării de ebrietate în care se afla, s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit cu capul de bordura din beton a trotuarului, decedând la o perioadă relativ scurtă de timp.

Prin urmare, intenția inculpatului a fost de a aplica victimei o corecție, dar ca urmare a evenimentelor ce au urmat, respectiv dezechilibrarea și căderea acesteia, cu consecința lovirii cu capul de bordura de beton al trotuarului, care au cauzat leziunile ce au dus la deces, acestea s-au produs din culpă, astfel că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte este corectă și nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea ei în infracțiunea de ucidere din culpă, în cauză existând deopotrivă cele două forme de vinovăție, intenția și culpa și nu numai culpa cum susține recurentul. În consecință, pentru considerentele ce preced, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.A.D. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A.D. împotriva deciziei penale nr. 318 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de o zi din data de 8 februarie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.