ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2141/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112

din 25 august 2004, Tribunalul Sălaj a condamnat pe inculpatul S.A.D. la:

- un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte,

prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b)

C. pen.

Pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Din pedeapsa aplicată

inculpatului s-a dedus timpul reținerii de o zi.

Prin aceeași sentință

inculpatul a fost obligat să plătească părților civile P.I. și P.V. sumele de

15.000.000 lei și respectiv 5.000.000 lei, prima cu titlu de cheltuieli de

înmormântare, iar cea de a doua cu titlu de daune morale.

Diferit, inculpatul a fost

obligat să plătească statului suma de 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 7

februarie 2004, în jurul orelor 18,00, inculpatul S.A.D. s-a deplasat la stația

de autobuz din apropierea barului B. din localitatea Someș Odorhei, cu intenția

de a participa la o petrecere cu prietenii săi din satul Surduc.

În fața barului, inculpatul

s-a întâlnit cu numitul M.F.I. cu care a intrat în vorbă, trecând pe lângă

partea vătămată P.L. care se afla într-o avansată stare de ebrietate.

Trecând pe lângă inculpat și

M.F.I., partea vătămată le-a adresat cuvinte jignitoare.

Inculpatul s-a îndreptat

către stația de autobuz unde s-a întâlnit, din nou, cu partea vătămată P.L. și

M.A., iar în momentul în care a ajuns în dreptul acestora, P.L. i-a adresat

iarăși cuvinte jignitoare și l-a amenințat cu bătaia.

În aceste împrejurări,

inculpatul s-a deplasat la partea vătămată care discuta cu M.A. și, peste

umărul acestuia din urmă, a lovit-o cu pumnul în piept, după care a împins-o.

Partea vătămată s-a

dezechilibrat și în cădere s-a lovit cu capul de o bordură din beton, rămânând

la pământ.

Inculpatul s-a speriat, a

fugit în bar, după cunoscuți, apoi i-a acordat părții vătămate primul ajutor,

fiind anunțată Stația de Ambulanță Zalău. După câteva minute, partea vătămată

și-a revenit și s-a deplasat la locuința sa, spunându-i mamei sale că este

obosit și vrea să se odihnească.

În jurul orelor 23,00, mama

victimei P.V., a intrat în cameră unde l-a găsit pe fiul său decedat, despre

acest lucru anunțând organele de poliție și medicul din comună.

Raportul de constatare

medico-legală, întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei P.L. a fost

violentă și s-a datorat leziunilor meningocerebrale cu fractură de boltă craniană,

cu iradiere în etajul posterior al bazei craniului.

S-a făcut precizarea că

leziunile s-au putut produce prin cădere de la același nivel și lovire de un

plan dur (de exemplu bordură) în cadrul unei auto sau heteropropulsie și că

între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul S.A.D.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sălaj a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la:

- greșita individualizare a

pedepsei aplicate inculpatului pe care o consideră prea mică, față de

gravitatea faptei comise, acesta dând dovadă de lipsă de prevedere, ignorând

norme elementare de comportament public, deși, față de starea în care se afla

victima, ar fi trebuit să adopte o atitudine tolerantă;

- cuantumul cheltuielilor

judiciare la care a fost obligat inculpatul să le plătească statului, în sumă

de 3.500.000 lei, sunt prea mici față de cheltuielile efective și reale.

Inculpatul a criticat

aceeași hotărâre cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră

ca fiind cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 C. pen.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 318 din 22 noiembrie 2004, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, numai cu privire la cuantumul

cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul pe care

le-a majorat de la 3.500.000 lei la 15.000.000 lei.

A fost respins apelul

declarat de inculpat și au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii

atacată.

În motivarea acestei

decizii, referitor la critica formulată de inculpat prin care s-a solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte în infracțiunea de ucidere din culpă, s-a arătat că nu este

întemeiată, deoarece din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că

acesta (inculpatul), mai întâi a aplicat victimei o lovitură cu pumnul, după

care a împins-o, situație în care intenția sa a fost de a aplica acesteia o

corecție pentru comportamentul avut, iar decesul s-a produs din culpă, prin

depășirea intenției cu care a acționat, aspecte care caracterizează

infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, și nu de ucidere din culpă cum

fără temei s-a susținut.

Cu privire la critica formulată

de parchet prin care s-a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului s-a

arătat că și aceasta nu poate fi primită deoarece a fost just individualizată

în conformitate cu criteriile de individualizare, statuate de dispozițiile art.

72 C. pen., avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunea săvârșită de la 5 la 15 ani, precum și faptul că pedeapsa aplicată

poate fi coborâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 76 lit. b) C. pen., sub

minimul special, ca efect al reținerii circumstanței atenuante prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen.

În același context, s-a mai

arătat că a fost avut în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, prin fapta comisă fiind cauzat decesul unei persoane, dar nu a fost

omis nici scopul pedepsei, acesta constituind nu numai o măsură de constrângere

ci și un mijloc de reeducare a inculpatului, la care se mai adaugă și faptul că

anterior comiterii faptei inculpatul a avut o comportare pozitivă.

Referitor la cea de a doua

critică invocată de parchet, și anume cuantumul cheltuielilor judiciare la care

a fost obligat inculpatul să le plătească statului s-a arătat că este

întemeiată, deoarece prima instanță a omis să includă în acestea și

contravaloarea raportului de constatare medico-legală, în sumă de 10.953.000

lei.

Decizia Curții de apel a

fost atacată cu recurs de către inculpatul S.A.D., pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita încadrare

juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea de ucidere din culpă și nu

de loviri cauzatoare de moarte.

Recursul declarat de

inculpatul S.A.D. este nefondat.

Din materialul probator

existent la dosar, corect apreciat de instanțele de fond și apel, rezultă că

inculpatul, urmare a comportării jignitoare a victimei, a vrut să-i aplice o

corecție, sens în care după ce a lovit-o cu pumnul în piept a împins-o, iar

aceasta, și din cauza stării de ebrietate în care se afla, s-a dezechilibrat și

în cădere s-a lovit cu capul de bordura din beton a trotuarului, decedând la o

perioadă relativ scurtă de timp.

Prin urmare, intenția

inculpatului a fost de a aplica victimei o corecție, dar ca urmare a

evenimentelor ce au urmat, respectiv dezechilibrarea și căderea acesteia, cu

consecința lovirii cu capul de bordura de beton al trotuarului, care au cauzat

leziunile ce au dus la deces, acestea s-au produs din culpă, astfel că

încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte

este corectă și nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea ei în

infracțiunea de ucidere din culpă, în cauză existând deopotrivă cele două forme

de vinovăție, intenția și culpa și nu numai culpa cum susține recurentul.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, având în vedere că verificând decizia atacată în

raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul S.A.D. este

nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.A.D. împotriva deciziei penale nr. 318 din 22

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii de o zi din data de 8 februarie 2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 martie 2005.