ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7247/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul N.F. trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și 34 lit. a) C. pen. Prin încheierea de la aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 6060/3/2006, numita curte de apel a menținut starea de arest a inculpatului N.F. cu motivarea că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunându-se în continuare, menținerea stării de arest, care este justificată de gravitatea faptelor săvârșite.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.F. prin care a solicitat a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri au dispărut. Recursul declarat de inculpatul N.F. este nefondat. Din actele și lucrările de la dosar rezultă că inculpatul N.F. a fost trimis în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie. Arestarea sa preventivă s-a dispus în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 11 ianuarie 2006, având drept temei juridic prevederile art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen., art. 149 1 alin. (1 0 ) și art. 11 C. pen., cu referire la art. 143 alin. (1) C. proc.

pen. și art. 148 lit. c) și h) C. proc. pen. După trimiterea în judecată, împotriva inculpatului a fost pronunțată sentința penală nr. 1193 din 27 octombrie 2006, prin care a fost condamnat, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, la o pedeapsă privativă de libertate, rezultantă, de 3 ani și 6 luni, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel pentru judecata apelului declarat de acesta. Având în vedere cele mai sus arătate, se constată că în mod temeinic instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului întrucât în cauză nu numai că nu au dispărut temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, ci, mai mult, împotriva sa s-a pronunțat și o hotărâre de condamnare, care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să ducă la concluzia că acesta este autorul faptelor reținute în sarcina sa, făcându-se vinovat de comiterea lor, pentru care urmează să răspundă.

În consecință, încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului N.F. fiind legală și temeinică, urmează a se constata că recursul declarat de acesta este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aflat în culpă procesuală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionată de judecata prezentului recurs, astfel cum se va dispune prin dispozitivul deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.F. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 6060/3/2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 decembrie 2006.