ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4721/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5826/2/2006, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului P.O., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În motivarea acestei încheieri s-a arătat în esență că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că în cauză există indicii și probe care justifică presupunerea că faptele au fost comise de inculpat, iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dat fiind natura și gravitatea faptei comise, urmarea produsă, antecedentele și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, se impune menținerea arestării preventive, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive, întrucât în cauză, în opinia sa, nu mai subzistă motive pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. h) C. proc.

pen., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel. Așa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul P.O. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. l1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.O. împotriva încheierii de ședință din data de 10 iulie 2006 Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 5826/2/2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2006.