ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4717/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4728/42/2006, Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 160 b C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest, printre alții, și a inculpatului G.I.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale iar temeiurile care au determinat privarea de libertate a inculpatului nu au încetat și nu a intervenit nici o modificare a acestor temeiuri, se impune menținerea privării de libertate a inculpatului, în condițiile legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri și a solicitat revocarea acesteia. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă a inculpatului, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) și h) C. proc.

pen., respectiv inculpatul este recidivist, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pe care a săvârșit-o este mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele reținute, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată. Față de această situație, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.I.C. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.C. împotriva încheierii de ședință din data de 3 iulie 2006 Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 4728/42/2006. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 august 2006.