ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4673/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție, între altele, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul G.M. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Prin încheierea de la aceeași dată, pronunțată în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut măsura arestării preventivă luată față de numitul inculpat, cu motivarea că „în raport de gravitatea faptei și persoana acestuia, măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea stării de arest pentru buna desfășurare a procesului”.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., pe care, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive întrucât în momentul de față, au dispărut temeiurile care au stat la baza luării acesteia, judecata putându-se desfășura și cu persoana sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpatul G.M. este nefondat. Din actele și lucrările de la dosar se constată că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., iar măsura arestării preventivă, dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 478/ UP din 21 decembrie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, a avut drept temei prevederile art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc.

pen., respectiv că infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de lege este mai mare de un an [(lit. b)] și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede .. pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică [(lit. h)]. Analizând recursul declarat de inculpatul G.M., prin prisma celor mai sus arătate se constată că nu este întemeiat, întrucât, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, acestea subzistând și în momentul de față. Mai mult, se constată că, între timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în primă instanță, la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, justifică temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, care nu se impune a fi revocată cum fără temei s-a solicitat.

Prin urmare, recursul declarat de inculpatul G.M. fiind nefondat urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.