ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4673/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 10 iulie 2006, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

luat în discuție, între altele, legalitatea și temeinicia măsurii arestării

preventive, luată față de inculpatul G.M. trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Prin încheierea de la aceeași dată,

pronunțată în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

menținut măsura arestării preventivă luată față de numitul inculpat, cu

motivarea că „în raport de gravitatea faptei și persoana acestuia, măsura a

fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind necesară menținerea

stării de arest pentru buna desfășurare a procesului”.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul G.M., pe care, personal și prin apărătorul desemnat din

oficiu a criticat-o cu privire la greșita menținere a măsurii arestării

preventive întrucât în momentul de față, au dispărut temeiurile care au stat la

baza luării acesteia, judecata putându-se desfășura și cu persoana sa în stare

de libertate.

Recursul declarat de inculpatul G.M.

este nefondat.

Din actele și lucrările de la dosar

se constată că inculpatul G.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., iar

măsura arestării preventivă, dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 478/

UP din 21 decembrie 2005, emis de Tribunalul București, secția I penală, a avut

drept temei prevederile art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. pen.,

respectiv că infracțiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzută de

lege este mai mare de un an [(lit. b)] și inculpatul a săvârșit o infracțiune

pentru care legea prevede .. pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există

probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru

ordinea publică [(lit. h)].

Analizând recursul declarat de

inculpatul G.M., prin prisma celor mai sus arătate se constată că nu este

întemeiat, întrucât, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive nu au dispărut, acestea subzistând și în momentul de față.

Mai mult, se constată că, între

timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în

primă instanță, la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este

definitivă, justifică temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive,

care nu se impune a fi revocată cum fără temei s-a solicitat.

Prin urmare, recursul declarat de

inculpatul G.M. fiind nefondat urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 2066/3/2006 (nr. vechi 2082/2006).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.