ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4670/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 10 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V.F. Prin încheierea de la aceeași dată, 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi 1782/2006), Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut măsura arestării preventive luată față de numitul inculpat pe care a considerat-o legală și temeinică. În motivarea acestei încheieri, instanța a arătat că, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului, menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, aceasta fiind luată cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V.F., care personal a lăsat a lăsat soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței, iar prin apărătorul desemnat din oficiu, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestuia. Recursul declarat de inculpatul V.F. este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că inculpatul a fost trimis în judecată, inițial, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ulterior fiind schimbată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și are statutul de recidivist, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Analizând recursul declarat de inculpatul V.F. prin prisma celor mai sus arătate se constată că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării preventive, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistând și în momentul de față. Mai mult, se constată că, între timp, inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru fapta reținută în sarcina sa la o pedeapsă privativă de libertate, situație în care, chiar dacă hotărârea de condamnare nu este definitivă, este în măsură să dovedească temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive; și implicit necesitatea menținerii acesteia.

Față de considerentele de mai sus, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul V.F., împotriva încheierii din 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi 1782/2006) de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi1782/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.