ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4670/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La data de 10 iulie 2006, Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată

față de inculpatul V.F.

Prin încheierea de la aceeași dată,

10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi 1782/2006),

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a menținut măsura arestării preventive luată față de numitul inculpat pe care a

considerat-o legală și temeinică.

În motivarea acestei încheieri,

instanța a arătat că, în raport de gravitatea faptei și persoana inculpatului,

menținerea măsurii arestării preventive se impune în continuare, aceasta fiind

luată cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul V.F., care personal a lăsat a lăsat soluția ce se va

pronunța la aprecierea instanței, iar prin apărătorul desemnat din oficiu,

casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în

libertate întrucât nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării

acestuia.

Recursul declarat de inculpatul V.F.

este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că inculpatul a fost trimis în judecată, inițial, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ulterior fiind schimbată încadrarea

juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La luarea măsurii arestării

preventive s-a avut în vedere faptul că pentru infracțiunea săvârșită legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și are statutul de recidivist,

iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de

inculpatul V.F. prin prisma celor mai sus arătate se constată că în cauză nu au

intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării

preventive, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri

subzistând și în momentul de față.

Mai mult, se constată că, între

timp, inculpatul a fost condamnat în primă instanță pentru fapta reținută în

sarcina sa la o pedeapsă privativă de libertate, situație în care, chiar dacă

hotărârea de condamnare nu este definitivă, este în măsură să dovedească temeinicia

și legalitatea măsurii arestării preventive; și implicit necesitatea menținerii

acesteia.

Față de considerentele de mai sus,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul V.F., împotriva

încheierii din 10 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi

1782/2006) de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune potrivit prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul V.F. împotriva încheierii din 10 iulie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și

de familie, în dosarul nr. 5067/3/2006 (nr. vechi1782/2006).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.