ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 14 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 399/P/AP/2006, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 300 2 C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului P.C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale se impune menținerea acesteia în condițiile legii. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri. În cauză, verificând actele și lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Tribunalul Covasna se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 alin. (1) lit. h), respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsare sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus-menționate, se constată că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel. Așa fiind, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de ședință din 14 iunie 2006 pronunțată în dosarul nr. 399/P/AP/2006 al Curții de Apel Brașov, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.