ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iunie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 399/P/AP/2006, Curtea de Apel Brașov, în temeiul art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 300

2

C.

proc. pen., a dispus menținerea stării de arest a inculpatului P.C., trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În motivarea acestei încheieri s-a

arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale se impune menținerea acesteia în condițiile

legii.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul criticând-o pentru greșita menținere a măsurii arestării

preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus

luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de

Tribunalul Covasna se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea

măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 alin. (1) lit.

h), respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsare sa în

libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Analizând recursul declarat de

inculpat raportat la cele mai sus-menționate, se constată că temeiul care a

stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a dispărut, mai mult chiar,

în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care s-a

reținut vinovăția acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în

judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Așa fiind, urmează a se constata că

în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii

arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri care să

ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării

și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.

În consecință, pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat

și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de ședință din 14 iunie 2006

pronunțată în dosarul nr. 399/P/AP/2006 al Curții de Apel Brașov, secția

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000

lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2006.