ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5320/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din 30 august 2006, dată în ședință publică, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților I.N. Pentru a pronunța această măsură, Curtea a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea inițială se mențin și justifică, în continuare, privarea de libertate a acestora, natura și gravitatea faptei pentru care au fost condamnați, în primă instanță, demonstrând pericolul pentru ordinea publică prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen. În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, s-a declarat recurs, de către inculpatul A.I., recurs nemotivat în scris, nici în fapt și nici în drept. În ședința publică de azi 15 septembrie 2006, recurentul, prin avocatul din oficiu și personal, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și judecarea sa în stare de libertate, fără a arăta, însă, ce s-a schimbat de la luarea măsurii arestării preventive și de ce se impune revocarea acestei măsuri. Examinând recursul inculpatului, în raport de actele și probele aflate în dosarul cauzei, Curtea constată că acesta este nefondat, în cauză subzistând și în prezent, temeiurile avute în vedere, la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpatul recurent, trimis în judecată și condamnat, în primă instanță, pentru o infracțiune de tâlhărie, a mai fost condamnat, anterior tot pentru tâlhărie, având situația de recidivist postcondamnatoriu și existând riscul, ca odată pus în libertate, să comită alte infracțiuni de aceiași natură. Apare, astfel ca dovedit pericolul pe care l-ar reprezenta, pentru ordinea publică, punerea sa în libertate. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului A.I., ca nefondat, și să-l respingă ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârea atacată. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 30 august 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 8379/3/2006 (nr. 2570/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2006.