ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4549/2006

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 20 iunie 2006, pronunțată

în dosarul nr. 2281/38/2006, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților A.R., C.L. și A.P.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că și în faza procesuală a apelului se impune privarea de libertate în

continuare a stării de arest a inculpaților având în vedere că se mențin și în

prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, au formulat recurs inculpații, criticând-o pentru netemeinicie,

solicitând luarea măsurii arestării preventive, în raport de faptul că nu se

mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză sub aspectele invocate de inculpați, cât și din oficiu conform art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate,

soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că prin sentința penală nr. 188 din 23 martie 2006 a Tribunalului Cluj,

au fost condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

persoane și proxenetism la pedepse cu închisoare.

Temeiul juridic al luării măsurii

arestării preventive l-a constituit art. 148 lit. h) C. proc. pen., pentru toți

inculpații, iar pentru inculpata C.L. și cel prevăzut de art. 148 lit. f) C.

proc. pen.

Curtea apreciază că și în prezent

subzistă temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea

măsurii preventive, măsură care este legală și temeinică.

Se constată că în cauză au fost

respectate dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen., cu referire la art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că instanța este datoare

să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, iar când se constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate se dispune menținerea

arestării preventive.

În raport de natura și gravitatea

infracțiunilor pentru care inculpații au fost cercetați și condamnați în primă

instanță, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât

și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a

recurenților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea

unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.

De asemenea, se constată că în cauză

există probe de natură să contureze participația recurenților la săvârșirea

faptelor penale.

Astfel fiind, Curtea apreciază că

pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea măsurii

arestării preventive a acestora, chiar și în faza procesuală a apelului.

Potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpați.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații A.R., A.P. și C.L. împotriva încheierii penale din 20

iunie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

dosarul nr. 2281/33/2006.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 iulie 2006.