ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 148/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantă R.A.J.A.C. Iași a solicitat ca în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași să se dispună anularea procesului - verbal din 05 mai 2005 și a Deciziei nr. 5 din 06 mai 2005 ca netemeinice și nelegale întrucât în cadrul regiei este organizat controlul financiar preventiv conform prevederilor Legii nr. 30/1991 a Normelor metodologice nr. 63943/1991 aprobată prin H.G. nr. 720/1991. Cu privire la achizițiile publice, reclamanta arată că nu avea obligația să aplice O.U.G.

nr. 60/2001 deoarece produsele achiziționate nu au efect nemijlocit în activitatea regiei, respectiv captarea, transportul și furnizarea apei și care dă caracterul de activitate relevantă, iar potrivit art. 8 alin. (4) este o autoritate contractantă care desfășoară activități relevante nefiindu-i aplicabile prevederile ce reglementează achizițiile publice, pentru aceste produse, respectiv pliante, penar, ceas, suport - telefon, suport - birou. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât după anul 2000 reclamanta avea obligația organizării controlului financiar preventiv conform O.G. nr. 119/1999 și a Normelor metodologice iar cu privire la achizițiile publice din conținutul contractelor încheiate, în afară de obiectele enumerate în acțiune s-au achiziționat și servicii de concepere și tipărire a materialelor direct legate de obiectul principal de activitate.

Contractele cu SC P. SRL nu port viza de control preventiv și s-au încheiat fără licitație așa cum prevede O.U.G. nr. 60/2001. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 83/ CA din 10 iulie 2006 a respins acțiunea ca nefondată, constatând că în mod justificat s-a reținut faptul că R.A.J.A.C Iași nu a organizat și nu a exercitat controlul financiar preventiv conform O.G. nr. 119/1999 și a Normelor metodologice prin ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 123/2001. Nu s-a primit afirmația reclamantei că nu avea obligația de a aplica procedura prevăzută de O.U.G. nr. 60/2001 în condițiile în care făcând parte din categoria unităților menționate la art. 5 alin. (1) lit. a), pentru contractele încheiate perioada 2001-2003, valoarea depășește pragul de 40.000 euro, iar conform art. 13 lit. a) și b) procedura de cerere - ofertă ce s-a utilizat era interzisă.

În termen legal reclamanta a declarat recurs invocând că actele atacate în procesul-verbal din 5 mai 2005 și Decizia nr. 5 din 6 mai 2005 sunt netemeinice și nelegale invocând că nu avea obligația de a aplica prevederile O.U.G. nr. 60/2001, fiind autoritate contractantă cu activitate relevantă și nu a achiziționat echipamente necesare desfășurării de activități relevante. Cu toate acestea a încheiat contractul cu SC P. SRL aplicând procedura prevăzută de art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 60/2001 respectiv cererea de ofertă. Se constată că motivele de recurs sunt o reluare a acțiunii fără a se aduce critici ale hotărârii recurate sub aspectul înlăturării apărărilor împotriva celor două acte încheiate de pârâtă.

Analizând hotărârea recurată prin prisma prevederilor art. 304 1 C. proc. civ. se constată că recursul este nefondat. Reclamanta a atacat în contencios procesul - verbal de inspecție de audit pe tema achizițiilor de bunuri făcute în perioada 2001-2004 de la SC P. SRL și decizia de soluționare a contestației în conformitate cu prevederile art. 26 din O.G. nr. 119/1999. Motivul privind neorganizarea controlului financiar preventiv după 01 ianuarie 2000 cu norme specifice de control preventiv, înlăturat motivat de prima Instanță, nu a mai fost formulat ca critică în recurs. Motivul de recurs ce vizează achizițiile publice și inaplicabilitatea O.U.G. nr. 60/2001 este de asemeni nefondat.

Instanța de Fond a analizat detaliat modul de încheiere a celor cinci contracte în 2001 și respectiv 2003 constatând ignorarea cadrului legal stabilit pentru obținerea contractelor de achiziție publică angajarea unor cheltuieli pentru achiziționarea unor bunuri pentru care nu a putut justifica modul de utilizare în condițiile în care aceasta administra domeniul public, cu statut de entitate publică în înțelesul art. 2 lit. m) din O.G. nr. 119/1999. Prevederile art. 5 alin. (1) la lit. b) din O.U.G. nr. 60/2001 definesc autoritatea contractantă ca pe o persoană juridică ce desfășoară activități relevante în unul din sectoarele de utilități publice iar la art. 8 alin. (4) se arată că acestea nu au obligația de a aplica prevederile O.U.G.

nr. 60/2001 când achiziționează produse, lucrări și servicii destinate altor scopuri decât desfășurarea de activități relevante. Organul de control a reținut din analiza contractelor încheiate că în afară de obiectele enumerate s-au achiziționat servicii de concepere și tipărire a materialelor, direct legate de obiectul principal de activitate în cantitățile și prețuri considerabile pentru care trebuiau organizate licitații. În mod corect s-a avut în vedere că este neîntemeiată susținerea că programul de informare și activitățile desfășurate în cadrul acestuia nu au legătură cu activitatea relevantă desfășurată de reclamantă, respectiv furnizarea serviciilor de alimentare cu apă. Astfel s-a reținut că valoarea fiecăruia din contractele încheiate în perioada analizată depășește pragul de 40.000 euro prevăzut de art. 13 lit. a) și b) din O.U.G.

nr. 60/2001, când procedura utilizată de reclamantă și invocată în recurs nu putea fi utilizată. Pentru aceste considerente criticile de nelegalitate sunt nefondate iar recursul declarat de reclamantă a fost respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A.J.A.C. Iași împotriva sentinței civile nr. 83/ CA din 10 iulie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2007.