ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 393 din 21

septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P.R.;

a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtele Direcția

Silvică Covasna și R.N.P.R. și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.G.,

în contradictoriu cu pârâtele Direcția Silvică Covasna și R.N.P.R., având ca

obiect constatarea nulității absolute a actului administrativ nr. 13140 din 11

mai 2009 emis de pârâta R.N.P.R. și nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta

Direcția Silvică Covasna, obligarea pârâtelor la reîncadrarea reclamantului pe

postul deținut anterior, respectiv de director tehnic, conform dispozițiilor

Deciziei nr. 154 din 25 martie 2009 și obligarea pârâtelor la plata drepturilor

de natură salarială de la data desfacerii abuzive a contractului individual de

muncă și până la data reîncadrării pe funcția deținută anterior de director

tehnic, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a constatat în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei R.N.P.R. că acțiunea a fost formulată de reclamant în contradictoriu

cu R.N.P.R., ca urmare a contestării unui act emis de aceasta, aspect ce

legitimează calitatea procesuală a acesteia.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii determinată de caracterul înscrisurilor contestate

și de tardivitatea formulării plângerii prealabile față de adresa nr. 2075/2009

emisă de către pârâta Direcția Silvică Covasna, a constatat faptul că aspectele

comunicate reclamantului prin această adresă imprimă acestui înscris valențele

unui act administrativ, întrucât conține poziția unității la care reclamantul

pretinde că este angajat, cu privire la situația raportului de muncă reflectată

inclusiv prin modul de soluționare a cererii de efectuare a concediului de

odihnă, iar urmare acestei adrese, reclamantul a luat cunoștință despre poziția

unității referitoare la încetarea contractului de muncă.

De asemenea, prin adresa nr. 13140

din 11 mai 2009, R.N.P.R. aduce la cunoștință Direcției Silvice Covasna, în

calitate de organ ierarhic superior, modul de desfășurare a lucrurilor în

privința reclamantului și dă o rezolvare situației create prin emiterea

Deciziei nr. 154/2009, în sensul trecerii reclamantului pe un post

corespunzător pregătirii sale profesionale în cadrul Direcției, conform noii

structuri organizatorice, astfel că și acest înscris este un act administrativ,

în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la plângerea prealabilă

împotriva adresei nr. 2075/2009, instanța a apreciat că a fost formulată în

termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea invocată de

pârâta Direcția Silvică Covasna fiind neîntemeiată.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că acțiunea

reclamantului este neîntemeiată, reținând faptul că acesta nu a contestat

Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R., în sensul că a fost de acord cu

încetarea „delegației " sale în funcția de director al Direcției Silvice

Covasna, în realitate, reclamantul fiind angajat pe o durată determinată,

inițial ca director tehnic, iar apoi ca director al instituției pârâte.

Totodată, a reținut că prin cele

două acte contestate, fiecare dintre instituțiile pârâte și-au exprimat poziția

cu privire la modul în care se poate rezolva situația reclamantului rezultată

din emiterea Deciziei nr. 154/2009, în sensul punerii la dispoziție a unui post

din cadrul schemei de conducere a instituției, potrivit pregătirii profesionale

a reclamantului.

Astfel, adresa nr. 2075/2009 a

Direcției Silvice Covasna a fost emisă ca urmare a refuzului reclamantului de a

accepta postul oferit, și întrucât acesta nu ocupa vreun post în cadrul

instituției, urmare a încetării celui de director, numărul de zile de concediu

la care acesta avea dreptul a fost redus la cel corespunzător lucrate în anul

2009.

Instanța a reținut, pe de-o parte,

că pârâta Direcția Silvică Covasna nu avea atribuții în numirea reclamantului

într-o funcție de conducere, iar pe de altă parte, câtă vreme reclamantul nu

ocupa o funcție în cadrul său, nu putea să aprobe efectuarea unui număr mai

mare de zile de concediu.

Cu alte cuvinte, pozițiile fiecăreia

dintre cele două instituții reflectă faptul că rezolvarea situației

reclamantului ar consta în acceptarea postului pus la dispoziție în cadrul

Direcției Silvice, în condițiile în care postul de director tehnic este ocupat,

cu atât mai mult cu cât contractul de muncă pe perioadă determinată încheiat cu

privire la acest post, a încetat la cererea reclamantului.

Raportat la motivul pentru care

reclamantul a solicitat anularea celor două acte, instanța a constatat că

emiterea acestora nu echivalează cu desfacerea contractului de muncă sau

încetarea acestuia, ci reflectă poziția fiecărei instituții referitoare la

situația reclamantului, astfel că anularea acestora nu ar putea avea drept

consecință repunerea în funcția de director tehnic al reclamantului și nici nu

ar putea fi cenzurate sub aspectul incorectitudinii datelor conținute și al

pozițiilor manifestate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen motivat, reclamantul, pentru nelegalitate și

netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor

O.U.G nr. 59/2000, Legii nr. 188/1999 republicată și Hotărârii nr. 229 din 4

martie 2009.

Prin recursul declarat se solicită

modificarea sentinței de fond și admiterea acțiunii recurentului și dispunerea

următoarelor în consecință:

administrative contestate;

2.

o

bligarea

pârâtei-intimate Direcția Silvică Covasna la reintegrarea pe postul de director

tehnic.

plata drepturilor salariale de la data încetării acestor plăți și până la data

reintegrării efective pe postul deținut anterior și la plata cheltuielilor de

judecată.

În ceea ce privește primul aspect, recurentul

arată că instanța de fond deși a respins corect excepțiile invocate de intimați

și a considerat admisibilă acțiunea astfel cum a fost formulată, în mod greșit

a apreciat că cele două adrese contestate reprezintă „pozițiile fiecăreia

dintre cele două instituții” cu privire la situația reclamantului-recurent.

Recurentul arată că în mod nelegal

s-a apreciat că recurentul nu are un drept recunoscut de lege pe motiv că nu a

contestat Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R. București în care prevedea că

„începând cu 27 martie 2009 reclamantului i se retrage delegația din funcția de

director al Direcției Silvice Covasna și că va revenit pe postul avut anterior

din cadrul Direcției Silvice Covasna conform structurii organizatorice” acela

de director tehnic. Pentru acest motiv recurentul nu a contestat decizia nr. 154/2009,

dar nu a acceptat funcția de Șef district, deoarece nu aceasta era funcția

deținută anterior și această funcție nu corespundea gradului și gradației

recurentului - acesta era inginer șef silvic gradația II corespunzător pentru înscrierea

la concursul pentru ocuparea funcției de director tehnic în cadrul Direcției

Silvice Covasna.

În ceea ce privește capătul de

acțiune privind reintegrarea pe postul de director tehnic și obligarea la plata

drepturilor salariale cuvenite, în motivele de recurs se arată următoarele:

Intimata Direcția Silvică Covasna a

încălcat în mod constant dreptul legal al recurentului de a participa la

concursul pentru ocuparea funcției de director tehnic, care a refuzat

executarea Deciziei nr. 154/2009.

Recurentul arată că raportul său de

serviciu nu a încetat în una dintre modalitățile de încetare prevăzute conform

dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și pe cale de consecință recurentul este

îndreptățit la reîncadrarea pe postul deținut anterior și la plata drepturilor

salariale până la momentul reîncadrării.

La dosar intimata R.N.P.R. a formulat

întâmpinare și a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului

ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Sentința atacată este legală și

temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În fapt, din probele administrate

anterior emiterii adreselor contestate rezultă următoarele: recurentul P.G., prin

Decizia nr. 323 din 29 martie 2005 a directorului general al R.N.P. R., a fost

numit cu delegație în funcția de director tehnic al Direcției Silvice Sf.

Gheorghe, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui

post (deci pe durată determinată, în acest sens încheindu-se Contractul de

muncă pe perioadă determinată înregistrat la R.N.P.-R. sub nr. 2288 din 22 aprilie 2005).

În urma cererii reclamantului,

înregistrată la R.N.P.-R. sub nr. 2531 din 19 aprilie 2007, prin care solicita încetarea

delegației pe această funcție, a fost emisă Decizia nr. 148 din 19 aprilie 2007

a directorului general al R.N.P.-R. prin care i se retrăgea delegația pentru

acest post.

Prin Decizia nr. 149 din 19 aprilie 2007

a directorului general al R.N.P.-R., reclamantul este numit cu delegație în

funcția de director al Direcției Silvice Sf. Gheorghe, până la organizarea și

susținerea concursului pentru ocuparea acestui post.

Prin Decizia nr. 154 din 25 martie 2009,

emisă de directorul general al R.N.P.-R., reclamantului i se retrage delegația

de director al Direcției Silvice Sf. Gheorghe.

Motivul retragerii delegației a fost

faptul că recurentul nu îndeplinea condițiile minime de grad profesional pentru

ocuparea postului de director al direcției silvice conform prevederilor O.U.G.

nr. 59/2000 aprobată prin Legea nr. 427/2001 privind Statutul personalului

silvic.

Fapt de necontestat, recurentul nu a

contestat Decizia nr. 154/2009.

În mod corect instanța de fond prin

soluția de respingere dispusă a respins acțiunea recurentului având ca obiect

anularea adresei nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emisă de Direcția Silvică Covasna

și adresa nr. 13140 din 11 mai 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor – R. ca

răspuns la plângerea prealabilă formulată de recurent.

Aceste două adrese reprezintă

poziția autorităților intimate cu privire la situația recurentului, ele nu au

efect asupra contractului de muncă al recurentului și nu există o legătură de

cauzalitate între cererea de anulare a lor și reîncadrarea recurentului pe

postul solicitat de acesta, acela de director tehnic al Direcției Silvice

Covasna.

Acest post nu mai există, fiind

desființat prin Hotărârea nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – R.

În mod corect s-a apreciat de

instanța de fond legalitatea adreselor contestat și faptul că recurentul nu are

un drept recunoscut de lege vătămat.

Nu pot fi reținute susținerile din

recurs privind solicitarea recurentului de a fi reîncadrat pe postul de

director tehnic cu plata drepturilor salariale cuvenite. Aceasta deoarece

recurentul nu ține cont de situația de fapt: postul de director tehnic a fost

desființat deoarece Direcția Silvică Covasna nu îndeplinea criteriile pentru a

avea aprobat în organigramă postul de director tehnic, iar prin adresa nr. 13140

din 11 mai 2009 recurentului i s-a adus la cunoștință că nu îndeplinește

condițiile pentru postul de director, postul de director tehnic fiind

desființat.

Iar recurentul nu a contestat

Decizia nr. 154/2009 prin care i se modifică raporturile de muncă, iar

recurentul a refuzat postul oferit de intimata Direcția Silvică Covasna, care

corespundea pregătirii sale profesionale.

Pe cale de consecință, în mod corect

instanța de fond a respins capetele de acțiune având ca obiect reintegrarea

recurentului pe postul de director tehnic, post care nu mai există în

organigrama Direcției Silvice Covasna și care nu reprezintă post avut anterior în

cadrul autorității pe motiv că acest post a fost desființat ca urmare a

reorganizării autorității pârâte.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în

baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat,

menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.G. împotriva

sentinței nr. 177din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

18 ianuarie 2011.