ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 393 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P.R.; a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtele Direcția Silvică Covasna și R.N.P.R. și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Silvică Covasna și R.N.P.R., având ca obiect constatarea nulității absolute a actului administrativ nr. 13140 din 11 mai 2009 emis de pârâta R.N.P.R.

și nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emis de pârâta Direcția Silvică Covasna, obligarea pârâtelor la reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, respectiv de director tehnic, conform dispozițiilor Deciziei nr. 154 din 25 martie 2009 și obligarea pârâtelor la plata drepturilor de natură salarială de la data desfacerii abuzive a contractului individual de muncă și până la data reîncadrării pe funcția deținută anterior de director tehnic, fără cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat în legătură cu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R.N.P.R. că acțiunea a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu R.N.P.R., ca urmare a contestării unui act emis de aceasta, aspect ce legitimează calitatea procesuală a acesteia.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii determinată de caracterul înscrisurilor contestate și de tardivitatea formulării plângerii prealabile față de adresa nr. 2075/2009 emisă de către pârâta Direcția Silvică Covasna, a constatat faptul că aspectele comunicate reclamantului prin această adresă imprimă acestui înscris valențele unui act administrativ, întrucât conține poziția unității la care reclamantul pretinde că este angajat, cu privire la situația raportului de muncă reflectată inclusiv prin modul de soluționare a cererii de efectuare a concediului de odihnă, iar urmare acestei adrese, reclamantul a luat cunoștință despre poziția unității referitoare la încetarea contractului de muncă.

De asemenea, prin adresa nr. 13140 din 11 mai 2009, R.N.P.R. aduce la cunoștință Direcției Silvice Covasna, în calitate de organ ierarhic superior, modul de desfășurare a lucrurilor în privința reclamantului și dă o rezolvare situației create prin emiterea Deciziei nr. 154/2009, în sensul trecerii reclamantului pe un post corespunzător pregătirii sale profesionale în cadrul Direcției, conform noii structuri organizatorice, astfel că și acest înscris este un act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Referitor la plângerea prealabilă împotriva adresei nr. 2075/2009, instanța a apreciat că a fost formulată în termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, tardivitatea invocată de pârâta Direcția Silvică Covasna fiind neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, reținând faptul că acesta nu a contestat Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R., în sensul că a fost de acord cu încetarea „delegației " sale în funcția de director al Direcției Silvice Covasna, în realitate, reclamantul fiind angajat pe o durată determinată, inițial ca director tehnic, iar apoi ca director al instituției pârâte. Totodată, a reținut că prin cele două acte contestate, fiecare dintre instituțiile pârâte și-au exprimat poziția cu privire la modul în care se poate rezolva situația reclamantului rezultată din emiterea Deciziei nr. 154/2009, în sensul punerii la dispoziție a unui post din cadrul schemei de conducere a instituției, potrivit pregătirii profesionale a reclamantului.

Astfel, adresa nr. 2075/2009 a Direcției Silvice Covasna a fost emisă ca urmare a refuzului reclamantului de a accepta postul oferit, și întrucât acesta nu ocupa vreun post în cadrul instituției, urmare a încetării celui de director, numărul de zile de concediu la care acesta avea dreptul a fost redus la cel corespunzător lucrate în anul 2009. Instanța a reținut, pe de-o parte, că pârâta Direcția Silvică Covasna nu avea atribuții în numirea reclamantului într-o funcție de conducere, iar pe de altă parte, câtă vreme reclamantul nu ocupa o funcție în cadrul său, nu putea să aprobe efectuarea unui număr mai mare de zile de concediu.

Cu alte cuvinte, pozițiile fiecăreia dintre cele două instituții reflectă faptul că rezolvarea situației reclamantului ar consta în acceptarea postului pus la dispoziție în cadrul Direcției Silvice, în condițiile în care postul de director tehnic este ocupat, cu atât mai mult cu cât contractul de muncă pe perioadă determinată încheiat cu privire la acest post, a încetat la cererea reclamantului. Raportat la motivul pentru care reclamantul a solicitat anularea celor două acte, instanța a constatat că emiterea acestora nu echivalează cu desfacerea contractului de muncă sau încetarea acestuia, ci reflectă poziția fiecărei instituții referitoare la situația reclamantului, astfel că anularea acestora nu ar putea avea drept consecință repunerea în funcția de director tehnic al reclamantului și nici nu ar putea fi cenzurate sub aspectul incorectitudinii datelor conținute și al pozițiilor manifestate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat, reclamantul, pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs încadrându-se în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor O.U.G nr. 59/2000, Legii nr. 188/1999 republicată și Hotărârii nr. 229 din 4 martie 2009. Prin recursul declarat se solicită modificarea sentinței de fond și admiterea acțiunii recurentului și dispunerea următoarelor în consecință: 1. Constatarea nulității actelor administrative contestate; 2. o bligarea pârâtei-intimate Direcția Silvică Covasna la reintegrarea pe postul de director tehnic. 3. Obligarea pârâtelor-intimate la plata drepturilor salariale de la data încetării acestor plăți și până la data reintegrării efective pe postul deținut anterior și la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește primul aspect, recurentul arată că instanța de fond deși a respins corect excepțiile invocate de intimați și a considerat admisibilă acțiunea astfel cum a fost formulată, în mod greșit a apreciat că cele două adrese contestate reprezintă „pozițiile fiecăreia dintre cele două instituții” cu privire la situația reclamantului-recurent. Recurentul arată că în mod nelegal s-a apreciat că recurentul nu are un drept recunoscut de lege pe motiv că nu a contestat Decizia nr. 154/2009 emisă de R.N.P.R. București în care prevedea că „începând cu 27 martie 2009 reclamantului i se retrage delegația din funcția de director al Direcției Silvice Covasna și că va revenit pe postul avut anterior din cadrul Direcției Silvice Covasna conform structurii organizatorice” acela de director tehnic.

Pentru acest motiv recurentul nu a contestat decizia nr. 154/2009, dar nu a acceptat funcția de Șef district, deoarece nu aceasta era funcția deținută anterior și această funcție nu corespundea gradului și gradației recurentului - acesta era inginer șef silvic gradația II corespunzător pentru înscrierea la concursul pentru ocuparea funcției de director tehnic în cadrul Direcției Silvice Covasna. În ceea ce privește capătul de acțiune privind reintegrarea pe postul de director tehnic și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite, în motivele de recurs se arată următoarele: Intimata Direcția Silvică Covasna a încălcat în mod constant dreptul legal al recurentului de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de director tehnic, care a refuzat executarea Deciziei nr. 154/2009.

Recurentul arată că raportul său de serviciu nu a încetat în una dintre modalitățile de încetare prevăzute conform dispozițiilor Legii nr. 188/1999 și pe cale de consecință recurentul este îndreptățit la reîncadrarea pe postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale până la momentul reîncadrării. La dosar intimata R.N.P.R. a formulat întâmpinare și a depus concluzii scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În fapt, din probele administrate anterior emiterii adreselor contestate rezultă următoarele: recurentul P.G., prin Decizia nr. 323 din 29 martie 2005 a directorului general al R.N.P. R., a fost numit cu delegație în funcția de director tehnic al Direcției Silvice Sf. Gheorghe, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post (deci pe durată determinată, în acest sens încheindu-se Contractul de muncă pe perioadă determinată înregistrat la R.N.P.-R. sub nr. 2288 din 22 aprilie 2005). În urma cererii reclamantului, înregistrată la R.N.P.-R. sub nr. 2531 din 19 aprilie 2007, prin care solicita încetarea delegației pe această funcție, a fost emisă Decizia nr. 148 din 19 aprilie 2007 a directorului general al R.N.P.-R.

prin care i se retrăgea delegația pentru acest post. Prin Decizia nr. 149 din 19 aprilie 2007 a directorului general al R.N.P.-R., reclamantul este numit cu delegație în funcția de director al Direcției Silvice Sf. Gheorghe, până la organizarea și susținerea concursului pentru ocuparea acestui post. Prin Decizia nr. 154 din 25 martie 2009, emisă de directorul general al R.N.P.-R., reclamantului i se retrage delegația de director al Direcției Silvice Sf. Gheorghe. Motivul retragerii delegației a fost faptul că recurentul nu îndeplinea condițiile minime de grad profesional pentru ocuparea postului de director al direcției silvice conform prevederilor O.U.G. nr. 59/2000 aprobată prin Legea nr. 427/2001 privind Statutul personalului silvic.

Fapt de necontestat, recurentul nu a contestat Decizia nr. 154/2009. În mod corect instanța de fond prin soluția de respingere dispusă a respins acțiunea recurentului având ca obiect anularea adresei nr. 2075 din 30 aprilie 2009 emisă de Direcția Silvică Covasna și adresa nr. 13140 din 11 mai 2009 emisă de Regia Națională a Pădurilor – R. ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de recurent. Aceste două adrese reprezintă poziția autorităților intimate cu privire la situația recurentului, ele nu au efect asupra contractului de muncă al recurentului și nu există o legătură de cauzalitate între cererea de anulare a lor și reîncadrarea recurentului pe postul solicitat de acesta, acela de director tehnic al Direcției Silvice Covasna.

Acest post nu mai există, fiind desființat prin Hotărârea nr. 5 din 16 aprilie 2009 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – R. În mod corect s-a apreciat de instanța de fond legalitatea adreselor contestat și faptul că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat. Nu pot fi reținute susținerile din recurs privind solicitarea recurentului de a fi reîncadrat pe postul de director tehnic cu plata drepturilor salariale cuvenite. Aceasta deoarece recurentul nu ține cont de situația de fapt: postul de director tehnic a fost desființat deoarece Direcția Silvică Covasna nu îndeplinea criteriile pentru a avea aprobat în organigramă postul de director tehnic, iar prin adresa nr. 13140 din 11 mai 2009 recurentului i s-a adus la cunoștință că nu îndeplinește condițiile pentru postul de director, postul de director tehnic fiind desființat.

Iar recurentul nu a contestat Decizia nr. 154/2009 prin care i se modifică raporturile de muncă, iar recurentul a refuzat postul oferit de intimata Direcția Silvică Covasna, care corespundea pregătirii sale profesionale. Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a respins capetele de acțiune având ca obiect reintegrarea recurentului pe postul de director tehnic, post care nu mai există în organigrama Direcției Silvice Covasna și care nu reprezintă post avut anterior în cadrul autorității pe motiv că acest post a fost desființat ca urmare a reorganizării autorității pârâte. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G. împotriva sentinței nr. 177din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.