ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1515/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 963

pronunțată la data de 13 septembrie 2006, secția comercială și de contencios

administrativ a Tribunalului Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul

E.S.M. (E.V.S.) prin mandatar S.P.G., continuată de SC O. SRL, în

contradictoriu cu pârâta SC A.C. SA, a constatat nulitatea absolută a

antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 465 din 14

februarie 2005 de Biroul Notarial L.C.C., încheiat între reclamantul E.S.M. și

societatea comercială pârâtă, pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 63.092 lei.

Spre a hotărî astfel prima

instanță a reținut, în principal, că antecontractul de vânzare cumpărare nu

poate fi considerat valabil, fiind întemeiat pe o cauză imorală, întrucât

scopul pârâtei a fost acela de a obține avantaje disproporționate față de

prețul de 100.000 Euro pe care l-ar primi reclamantul, folosindu-se de

neștiința acestuia despre reconstituirea dreptului de proprietate pe o

suprafață de teren de 50 ha, situată în comuna Păulești al cărui preț estimativ

este de 7.276.450 lei.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de apel Ploiești

prin decizia nr. 148 pronunțată la data de 12 iulie 2007.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel, examinând hotărârea apelată în raport cu actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor vizând necompetența funcțională a

instanței de judecată și nelegalitatea sentinței a reținut, în principal, că,

în mod corect și legal, prima instanță a calificat litigiul dedus judecății ca

fiind comercial, față de calitatea de comerciant a pârâtei și de dispozițiile art.

56 C. com. și, pe fond, a admis acțiunea, având în vedere că antecontractul

are, în ceea ce privește pe apelanta pârâtă, o cauză imorală, ilicită,

concretizată prin scopul de a obține avantaje disproporționate față de

prestația reclamantului, care atrage nulitatea absolută a acestui act juridic,

conform art. 948, art. 966 și art. 968 C. civ., considerând ca fiind greșită

susținerea că acțiunea formulată în cauză ar fi acțiunea în resciziune față de

caracterul comutativ al antecontractului.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC A.C. SA, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, în dezvoltarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât litigiul este de

natură civilă față de obiectul anteconcontractului de vânzare cumpărare: imobil

(teren) ce nu face parte din nici un fond de comerț; în dezvoltarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că instanța, prin

interpretarea greșită a clauzelor contractului, a nesocotit caracterul său

aleatoriu considerându-l comutativ, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea art. 1165

C. civ., ce reglementează principiul inadmisibilității acțiunii în resciziune

între majori, întrucât cererea de chemare în judecată este, în realitate, o

astfel de acțiune și cu aplicarea greșită a legii referitoare la cauza ilicită.

Intimata reclamantă SC O.

SRL a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinarea criticilor

formulate de recurentă din perspectiva cerințelor art. 304 pct. 3, 8 și 9 C.

proc. civ., relevă că acestea sunt, în parte, întemeiate.

Astfel, este de observat că

imobilul, în legătură cu care părțile au convenit prin antecontractul de

vânzare cumpărare, în litigiu, este destinat fondului de comerț al societății

cumpărătoare promitente pentru realizarea activității sale comerciale, iar art.

4 C. com., vizează toate contractele unui comerciant care pot fi auxiliare

comerțului, prevăzute a fi subiectiv comerciale, în considerarea scopului

încheierii lor: exercitarea comerțului, așa încât, față de regula prevăzută de art.

56 C. com., în mod corect, instanța de apel a apreciat că litigiul dedus

judecății este de competența jurisdicției comerciale, situație ce înlătură

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Cum potrivit art. 304 pct. 8

C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina

modificarea hotărârii judecătorești numai în acele împrejurări în care o atare

interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, de natură a înfrânge principiul înscris

în art. 969 alin. (1) C. proc. civ., se constată că aspectul invocat de

recurentă în susținerea precitatului motiv de recurs, nu se circumscrie nici

uneia din ipotezele pe care acesta le presupune, întrucât calificarea actului

juridic în litigiu de a fi antecontract de vânzare – cumpărare nu a fost

contestată, iar interpretarea dată de instanța de apel pentru a determina

caracterul său comutativ sau aleatoriu, urmare a criticilor apelantei, denotă

că a fost necesară o clarificare a clauzelor sale sub acest aspect și exclude înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Având în vedere că prin

cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a

antecontractului de vânzare cumpărare, încheiat la data de 24 februarie 2005

între reclamantul E.S.M. și pârâta SC A.C. SA pentru cauza ilicită urmărită de

promitentul cumpărător și pentru lipsa cauzei în ce-l privește pe promitentul vânzător,

în temeiul art. 948, 966 și 968 C. civ., nu poate fi primită calificarea

acesteia ca acțiune în resciziune și, în consecință, nici critica încălcării

dispozițiilor art. 1165 C. civ., în cauză.

Este de observat că obiectul

antecontractului de vânzare cumpărare în litigiu îl reprezintă promisiunea de

vânzare, respectiv de cumpărare, a dreptului vânzătorului promitent asupra a 50

ha teren arabil, la a cărui reconstituire acesta este îndreptățit, „în situația

juridică actuală, fără identificarea și localizarea acestuia și fără punerea în

posesie efectivă a promitentului vânzător” și că, în aceste condiții, părțile

au stabilit că prețul total al terenului este de 3.602.300.000 lei,

asumându-și, astfel, riscul ca, în funcție de amplasamentul efectiv al

terenului, stabilit în procedura de emitere a titlului și de punere în posesie,

valoarea acestuia să fie mai mare sau mai mică decât cea convenită ca preț al

vânzării, nejustificându-se, așadar, nici o derogare de la „principiul

validității contractului chiar și în cazul lipsei de echivalență între preț și

valoarea reală a bunului”.

Așa fiind, în lipsa dovezii

că disproporția existentă între prestații s-a datorat neștiinței, ignoranței și

stării de constrângere în care s-a aflat promitentul vânzător la momentul

încheierii actului juridic dedus judecății și că promitenta cumpărătoare ar fi

profitat de această stare spre a obține avantaje disproporționate, nu se poate

reține că această convenție s-a bazat, în ce o privește pe aceasta din urmă, pe

o cauză ilicită, imorală, în sensul art. 968 C. civ., cum greșit au apreciat

instanțele fondului.

Pentru aceste considerente,

constatând incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și (3) C. proc.

civ., va admite recursul declarat de apelanta pârâtă împotriva deciziei

instanței de apel pe care o va modifica, în tot, în sensul că va admite apelul

pe care această parte l-a declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o

va schimba, în tot, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.C. SA Buda, împotriva deciziei nr. 148 din 12 iulie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, modifică decizia atacată, admite apelul

formulat de pârâta SC A.C. SA Buda împotriva sentinței Tribunalului Prahova nr.

963 din 13 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că

respinge acțiunea, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2008.