ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului

p

rahova,

înregistrată la data de 29 iunie 2005 la nr. 4744, reclamanta SC C.T.N. SA a

chemat în judecată pe pârâtul C.L.C.M. solicitând ca acesta să fie obligat să

încheie cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul,

proprietatea acestuia, în suprafață de 16.228 m.p., situat în comuna Măneciu;

să plătească suma de 2.000.000 lei pe fiecare zi întârziere, cu titlu de daune

cominatorii, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța

și până la încheierea efectivă a menționatului contract de vânzare-cumpărare și

cheltuielile de judecată.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins acțiunea reclamantei,

ca fiind neîntemeiată, prin sentința nr. 483, pronunțată la data de 31

octombrie 2005, în dosarul nr. 4744/2005, reținând, în principal, că instanța

judecătorească nu poate interveni pentru a suplini voința unei părți, cu atât

mai mult cu cât art. 44 alin. (2) din Constituția României garantează și

ocrotește proprietatea indiferent de titular.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Ploiești, prin decizia nr. 152, pronunțată la data de 2 iunie 2006, în dosarul nr.

754/2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a considerat că instanța de fond a

stabilit, în mod corect, că instanța nu se poate substitui voinței părților și

că intimatul-pârât, în calitate de proprietar al terenului în litigiu, stabilit

prin expertiză topometrică, nu poate fi obligat să-l înstrăineze la prețul

solicitat de apelanta reclamantă, deoarece dreptul său de proprietate este

ocrotit și garantat de lege, conform art. 44 alin. (2) din Constituția României

și a reținut că reclamanta nu a formulat un capăt subsidiar al acțiunii privind

terenul necesar folosirii normale a construcțiilor pe care le-a cumpărat la

licitația publică din data de 26 februarie 2001, iar din concluziile expertizei

întocmite de A.F. rezultă că întregul teren în suprafață de 16.228 mp, ce

deservește

C.T.N.,

este traversat

de rețele de energie electrică, de canalizare, de alimentare cu apă, neputând

fi divizat.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC C.T.N. SRL invocând, în

drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat că instanța de apel nu oferă o motivare argumentată soluției pronunțate,

ignorând cele două expertize topometrice efectuate în cauză, prin care s-a

stabilit prețul de circulație al terenului în discuție, ce deservește, în

întregime,

c.T.N.,

așa încât

referirea la lipsa unui capăt de cerere subsidiar nu poate fi reținută, și a

nesocotit faptul că, în speță, doar formularea cererii de chemare în judecată,

poate rezolva diferendul dintre părți privind exercitarea dreptului de

proprietate asupra terenului, respectiv, asupra construcțiilor și amenajărilor

situate pe acesta, aspecte care se circumscriu motivului de recurs invocat,

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta neprecizând relevanța pe

care o are evocarea fondului cauzei, prin susținereacererii de chemare în

judecată, față de decizia atacată și de cerințele art. 304 pct. 1 - 9 raportat

la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea

considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele de fapt și

de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., instanța de control judiciar argumentând, amplu, de ce consideră ca

fiind legală și temeinică soluția instanței de fond, așa încât critica

întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi

primită.

Este de observat că

recurenta nu a dezvoltat, conform cerințelor legale, motivele invocate,

prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., iar criticile vizând

nepronunțarea asupra unor probe administrate sau greșita lor interpretare

constituie chestiuni de fapt ce nu mai pot face obiectul analizei instanței de

recurs după abrogarea pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC C.T.N. SA MĂNECIU, împotriva deciziei nr. 152 din 2 iunie

2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios

administrativ fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2007.