ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 43/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului p rahova, înregistrată la data de 29 iunie 2005 la nr. 4744, reclamanta SC C.T.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.L.C.M. solicitând ca acesta să fie obligat să încheie cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul, proprietatea acestuia, în suprafață de 16.228 m.p., situat în comuna Măneciu; să plătească suma de 2.000.000 lei pe fiecare zi întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța și până la încheierea efectivă a menționatului contract de vânzare-cumpărare și cheltuielile de judecată.

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins acțiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată, prin sentința nr. 483, pronunțată la data de 31 octombrie 2005, în dosarul nr. 4744/2005, reținând, în principal, că instanța judecătorească nu poate interveni pentru a suplini voința unei părți, cu atât mai mult cu cât art. 44 alin. (2) din Constituția României garantează și ocrotește proprietatea indiferent de titular. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 152, pronunțată la data de 2 iunie 2006, în dosarul nr. 754/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a considerat că instanța de fond a stabilit, în mod corect, că instanța nu se poate substitui voinței părților și că intimatul-pârât, în calitate de proprietar al terenului în litigiu, stabilit prin expertiză topometrică, nu poate fi obligat să-l înstrăineze la prețul solicitat de apelanta reclamantă, deoarece dreptul său de proprietate este ocrotit și garantat de lege, conform art. 44 alin. (2) din Constituția României și a reținut că reclamanta nu a formulat un capăt subsidiar al acțiunii privind terenul necesar folosirii normale a construcțiilor pe care le-a cumpărat la licitația publică din data de 26 februarie 2001, iar din concluziile expertizei întocmite de A.F.

rezultă că întregul teren în suprafață de 16.228 mp, ce deservește C.T.N., este traversat de rețele de energie electrică, de canalizare, de alimentare cu apă, neputând fi divizat. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC C.T.N. SRL invocând, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel nu oferă o motivare argumentată soluției pronunțate, ignorând cele două expertize topometrice efectuate în cauză, prin care s-a stabilit prețul de circulație al terenului în discuție, ce deservește, în întregime, c.T.N., așa încât referirea la lipsa unui capăt de cerere subsidiar nu poate fi reținută, și a nesocotit faptul că, în speță, doar formularea cererii de chemare în judecată, poate rezolva diferendul dintre părți privind exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv, asupra construcțiilor și amenajărilor situate pe acesta, aspecte care se circumscriu motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta neprecizând relevanța pe care o are evocarea fondului cauzei, prin susținereacererii de chemare în judecată, față de decizia atacată și de cerințele art. 304 pct. 1 - 9 raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului. Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar argumentând, amplu, de ce consideră ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond, așa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., nu poate fi primită. Este de observat că recurenta nu a dezvoltat, conform cerințelor legale, motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., iar criticile vizând nepronunțarea asupra unor probe administrate sau greșita lor interpretare constituie chestiuni de fapt ce nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs după abrogarea pct. 10 și pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T.N. SA MĂNECIU, împotriva deciziei nr. 152 din 2 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2007.