ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1799/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr. 4505 din 14 iunie 2002, reclamanta D.M. a chemat în judecată pe pârâții N.E. și N.M. solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie, terenul în suprafață de 600 mp, situat în extravilanul comunei Mănești, suprafața de 6,7 mp și de 174 mp terenuri intravilane în comuna Mănești, dobândite de la mama sa, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 2795 din 10 decembrie 1997 și contractul de vânzare-cumpărare din 12 decembrie 1997. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că nu poate intra în posesia terenurilor descrise în acțiune, fiind împiedicată de pârâți, care le ocupă în mod abuziv.

Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă nr. 568 din 20 februarie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că, deși reclamanta posedă cele două contracte de înstrăinare, respectiv contractul de donație și contractul de vânzare-cumpărare, totuși aceste contracte nu îndeplinesc condițiile pentru a fi admisă acțiunea, pe de o parte, dat fiind că titlul de proprietate emis pe numele vânzătoarei a fost anulat în mod irevocabil, iar pe de altă parte, pârâții au exercitat o posesie utilă, în condițiile art. 1846 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea în revendicare, înlăturând în mod nelegal cele două contracte prin care a dobândit terenurile revendicate, contracte care sunt valabile.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 1378 din 29 aprilie 2004, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința și pe fond a admis acțiunea reclamantei D.M. și a obligat pe pârâții N.E. și N.M. să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 600 mp situat în extravilanul comunei Mănești, județul Dâmbovița, identificat în contractul donație autentificat sub nr. 2795 din 10 decembrie 1997, terenul curți, construcții în suprafață de 6,7 mp și terenul arabil de 174 mp din intravilanul comunei Mănești, județul Dâmbovița, identificate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2826 din 10 decembrie 1997 și în schițele anexă la raportul de expertiză topo întocmit de expert H.M.

În contra deciziei menționată mai sus, pârâții N.E. și N.M. au declarat recurs arătând că decizia curții de apel se întemeiază pe o greșeală gravă, de fapt și apreciază eronat probele administrate. Au mai susținut că sentința de la fond este legală și temeinică, că terenurile din acțiunea reclamantei nu se regăsesc în nici un titlu pentru că pârâții le-au stăpânit efectiv de peste 40 de ani. Au solicitat admiterea recursului. Recursul este nefondat. Recurenții-pârâți au invocat ca temei de drept art. 304 pct. 11 C. proc. civ, susținând că decizia curții de apel se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt și s-au apreciat eronat probele administrate. Pct. 11 al art. 304 a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G.

nr. 138/2000 publicată în M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000. În vechea reglementare pct. 11 al art. 304 avea următorul conținut: „când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate”. Așadar, recursul fiind întemeiat pe un articol de lege abrogat, acesta se privește nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâții N.E. și N.M. împotriva deciziei nr. 1378 din 29 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.