ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1319 din 2 decembrie 2003, Judecătoria Găești a respins acțiunea formulată de T.A., în contradictoriu cu I.A.G., B.L. și B.E. S-a reținut că prin acțiune, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamanta T.A., invocând calitatea de moștenitor a defunctului I.N.Z., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 4000 mp, situat în extravilanul comunei Ludești, ocupat fără drept de către aceștia. Or, reclamanta nu este singura moștenitoare a tatălui său, I.N.Z., așa încât aceasta nu poate promova singură o acțiune în revendicare, fără acordul celorlalți coindivizari.

Prin decizia nr. 2696 din 22 octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, precum și cererea de intervenție formulată de intervenienții C.E., N.V., N.M. și N.C. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că autorul reclamantei și al intervenienților a cumpărat doar o suprafață de 2000 mp de la E.S.P., teren ce corespunde în prezent cu terenul ocupat de pârâtul I.G., în suprafață de 2.324,35 mp. Însă, în anul 1962, a avut loc un schimb de terenuri. Terenul primit în schimb de autoarea reclamantei și a intervenienților, G.Z. , putea fi identificat pe cale administrativă. Acest teren nu a fost nici prin expertiza efectuată în cauză, concluziile acesteia fiind ambigue.

Drept urmare, cum reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 4000 mp, în mod corect prima instanță a respins acțiunea acesteia. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta și intervenienții au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut că în mod greșit instanța de control judiciar a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, iar prima instanță a respins acțiunea pe excepție. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp teren extravilan, ca moștenitor al defunctului I.N.Z., acesta la rându-i devenind în 1938 titular al dreptului de proprietate prin cumpărare.

Prin expertiza efectuată în cauză s-a concluzionat că terenurile nu pot fi identificate, deoarece actele prezentate de părți nu cuprind vecinătăți și dimensiuni, pentru încadrarea în zonă. Așadar, deși s-a făcut dovada dreptului de proprietate, cel puțin cu referire la suprafața de 2000 mp, prin acte translative, condiție a acțiunii în revendicare, acțiunea a fost respinsă pentru chestiuni de probațiune, cu referire la identificarea terenului. Ca atare, hotărârea atacată este nelegală în raport de dispozițiile art.480 din Codul civil, cu referire la art. 129 C. proc. civ. Drept urmare, hotărârea atacată este supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamantă și intervenienți în recurs.

Însă, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt pe deplin stabilite. Or, în cauză, cu referire la situarea terenului revendicat, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în cauză și va trimite dosarul primei instanțe, în vederea rejudecării cauzei, pentru stabilirea exactă a situației de fapt, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta T.A. și intervenienți împotriva deciziei nr. 2696 din 22 octombrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 1319 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Găești și trimite cauza spre rejudecare, acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005