ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2005

HOTĂRÂRE
27.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5654/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1319 din 2

decembrie 2003, Judecătoria Găești a respins acțiunea formulată de T.A., în

contradictoriu cu I.A.G., B.L. și B.E.

S-a reținut că prin acțiune, astfel

cum aceasta a fost precizată, reclamanta T.A., invocând calitatea de moștenitor

a defunctului I.N.Z., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză

pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie

terenul în suprafață de 4000 mp, situat în extravilanul comunei Ludești, ocupat

fără drept de către aceștia.

Or, reclamanta nu este singura

moștenitoare a tatălui său, I.N.Z., așa încât aceasta nu poate promova singură

o acțiune în revendicare, fără acordul celorlalți coindivizari.

Prin decizia nr. 2696 din 22

octombrie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, precum și

cererea de intervenție formulată de intervenienții C.E., N.V., N.M. și N.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că autorul reclamantei și al intervenienților a cumpărat doar o

suprafață de 2000 mp de la E.S.P., teren ce corespunde în prezent cu terenul

ocupat de pârâtul I.G., în suprafață de 2.324,35 mp.

Însă, în anul 1962, a avut loc un

schimb de terenuri.

Terenul primit în schimb de autoarea

reclamantei și a intervenienților, G.Z. , putea fi identificat pe cale

administrativă.

Acest teren nu a fost nici prin

expertiza efectuată în cauză, concluziile acesteia fiind ambigue.

Drept urmare, cum reclamanta nu a

făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 4000 mp, în mod

corect prima instanță a respins acțiunea acesteia.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta și intervenienții au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9

S-a susținut că în mod greșit

instanța de control judiciar a reținut că nu s-a făcut dovada dreptului de

proprietate, iar prima instanță a respins acțiunea pe excepție.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp teren extravilan, ca moștenitor al

defunctului I.N.Z., acesta la rându-i devenind în 1938 titular al dreptului de

proprietate prin cumpărare.

Prin expertiza efectuată în cauză

s-a concluzionat că terenurile nu pot fi identificate, deoarece actele

prezentate de părți nu cuprind vecinătăți și dimensiuni, pentru încadrarea în

zonă.

Așadar, deși s-a făcut dovada

dreptului de proprietate, cel puțin cu referire la suprafața de 2000 mp, prin

acte translative, condiție a acțiunii în revendicare, acțiunea a fost respinsă

pentru chestiuni de probațiune, cu referire la identificarea terenului.

Ca atare, hotărârea atacată este

nelegală în raport de dispozițiile art.480 din Codul civil, cu referire la art.

129 C. proc. civ.             Drept urmare, hotărârea atacată este supusă

cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

reclamantă și intervenienți în recurs.

Însă, potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului numai în

scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt pe deplin stabilite.

Or, în cauză, cu referire la

situarea terenului revendicat, situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în cauză și

va trimite dosarul primei instanțe, în vederea rejudecării cauzei, pentru

stabilirea exactă a situației de fapt, în sensul arătat.

Admite recursul declarat de

reclamanta T.A. și intervenienți împotriva deciziei nr. 2696 din 22 octombrie

2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința

civilă nr. 1319 din 2 decembrie 2003 a Judecătoriei Găești și trimite cauza spre

rejudecare, acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 27 iunie 2005

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-08
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 963/2005
acesta, în timpul vieții, a înstrăinat succesiv acest teren mai multor persoane, suprafața de 9510 mp Înstrăinările au fost făcute la 25 iunie 1945, lui G.Ș. (teren de 510 mp), lui P.S.(teren de 2.000 mp), lui Ș.A.(teren de 2000 mp), iar la
ÎCCJ 2005-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2546/2005
litigiu întrucât l-au cumpărat de la pârâtul P.J.I. Prin sentința civilă nr. 1193 din 22 decembrie 2003, Judecătoria Moreni a respins ca neîntemeiate atât acțiunea reclamantei, cât și cererea de intervenție. În motivarea hotărârii s-a rețin
ÎCCJ 2004-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6257/2004
civilă nr. 172 din 9 iunie 2003, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în baza probelor administrate, că potrivit încheierii notariale din 28 aprilie 1960, F.P. și soția sa, bunicii matern
ÎCCJ 2004-09-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5224/2004
căsătorie. Și aceasta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 1586/1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Constanța, prin care numitei T.M. i s-a reconstituit dreptul de proprietat
ÎCCJ 2005-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 388/2005
de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar V.M., precum și la despăgubiri civile în cuantum de 2.003.178 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului sus-menționat pe ultimii trei ani. S-a învederat că în raport de actele de stare c
Sursă