ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
În baza actelor și lucrărilor constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 12 din 14 ianuarie 2008,
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 2438/54/2007,
a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul T.N.,
împotriva rezoluției procurorului din 19 octombrie 2007, dată în dosarul 670/P/2007
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție care a fost
menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța
de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin rezoluția din 19 octombrie 2007 dispusă
în dosarul nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.C.C., executor judecătoresc
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.
S-a reținut astfel că petiționarul a formulat
plângere prin care a sesizat că numitul I.C.C., în calitate de executor
judecătoresc a refuzat să pună în executare silită sentința civilă nr. 2470 din
12 martie 2003 a Judecătoriei Craiova, prin care pârâtul I.D., în calitate de
președinte al C.L.A. a Legii nr. 18/1991 Coșoveni, a fost obligat la plata,
către reclamantul T.N. la plata de daune cominatorii în cuantum de 1 milion lei
pentru fiecare zi de întârziere, în cazul în care nu își va îndeplini
obligațiile stabilite prin sentința civilă 182 din 29 august 1994 a Tribunalului
Dolj în termen de o lună de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri
S-a stabilit astfel că, în dosarul nr. 390/E/2004,
după încuviințarea executării dispusă de Judecătoria Craiova, la 29 septembrie
2004, executorul judecătoresc I.C.C. a emis somație către debitorul I.D. în
vederea executării obligației, iar acesta a formulat contestație la executare,
motiv pentru care Judecătoria Craiova, prin ordonanță președințială din 9
februarie 2005, a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la
soluționarea contestației.
La 10 martie 2005, în fond, instanța a
respins debitorului contestația la executare, iar executorul a continuat
executarea silită prin identificarea bunurilor care ar aparține debitorului.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1307 din 19 septembrie 2005, a fost admis
recursul debitorului și contestația la executare a debitorului, fiind anulată
somația din 10 decembrie 2004, emisă în cadrul dosarului de executare nr. 390/E/2004
de B.E.J. I.C.C., rezultând din considerentele hotărârii că nu poate fi imputat
debitorului că nu și-a îndeplinit obligația de a face (respectiv aceea de a-l
pune în posesie pe petiționar) atâta timp cât intimatul nu s-a prezentat la
primăria Coșoveni, pentru semnarea procesului verbal de punere în posesie.
Plângerea formulată de petiționar, în temeiul
art. 278 C. proc. pen., împotriva modului de soluționare a dosarului penal nr. 12/P/2007
a fost respinsă prin rezoluția din 5 noiembrie 2007, dispusă în dosarul nr. 2323/II/2/2007
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În termenul prevăzut de art. 278
1
C.
proc. pen., petiționarul T.N. a formulat plângere împotriva rezoluțiilor
procurorului, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 13
decembrie 2007 sub numărul 2438/54/2007.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel
Craiova a reținut că infracțiunile sesizate de petiționar nu pot fi reținute în
sarcina intimatului, faptele imputate acestuia neavând nici un suport probator,
acuzațiile fiind total nefondate.
În acest context, instanța a apreciat că
soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul I.C.C. sub aspectul
infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., este temeinică și legală, fiind
menținută ca atare.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs
petiționarul T.N., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub
aspectul greșitei respingeri a plângerii sale.
Concluziile reprezentantului Ministerului
Public față de recursul declarat de petiționar au fost consemnate în partea
introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub
aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de petiționar
este nefondat pentru considerentele care urmează.
Verificându-se actele dosarului de urmărire
penală, actele premergătoare și determinate de plângerea petentului, sentința
instanței de fond ce a soluționat plângerea aceluiași petiționar potrivit art. 278
1
C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține
că aceasta este temeinică și legală. Astfel, Înalta Curte reține că susținerile
petiționarului potrivit cărora executorul judecătoresc sus amintit ar fi
refuzat să execute silit sentința civilă nr. 2470 din 12 martie 2003 a Judecătoriei
Craiova, s-au dovedit a fi nefondate.
În speță, Înalta Curte constată că, intimatul
a acționat în limitele legii, iar probatoriul administrat nu a confirmat
susținerile petiționarului, din cuprinsul acesteia nerezultând îndeplinirea
conținutului constitutiv al infracțiunii sesizate.
Depunerea plângerii penale împotriva
intimatului, nu poate declanșa trimiterea în judecată penală a acestuia, în
absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor fapte penale.
În cauză, constându-se inexistența infracțiunii
sesizate, în mod întemeiat instanța de fond a dispus în sensul respingerii
plângerii formulate de petiționar.
Prin urmare, fată de considerentele enunțate,
Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, sub
aspectul acestor critici menținând hotărârea atacată, ca fiind temeinică și
legală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate
de prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
recurentul petiționar T.N. împotriva sentinței penale nr. 12 din 14 ianuarie
2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei
de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie
2008.