ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1345/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 37 de la 12 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2170/54/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B.N. împotriva rezoluției nr. 136/P/2007 privind pe intimata S.N.

A fost obligată petenta la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin

plângerea înregistrată la 27 martie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiționara B.N. în calitate de procurator al persoanei vătămate B.M.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva intimatei S.N., magistrat judecător la Tribunalul Dolj, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Petenta a susținut că intimata în calitate de președinte la completului

de judecată, în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, având ca obiect pretenții, în mod abuziv a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantul M.N.C. în sensul că a dispus înlocuirea numelui B.M.C. cu B.M.C.

În urma verificărilor efectuate, prin rezoluția din 17 mai 2007,

pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.

136/P/2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta, criticând-o pentru nelegalitate, care prin rezoluția din 3 iulie 2007 pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în

dosarul nr. 1399/11/2/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere înregistrată la

6 noiembrie 2007, prin care a solicitat „desființarea actului atacat și

trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea sau completarea urmăririi

penale sau în vederea reținerii cauzei pentru soluționare, în cazul în care se apreciază că sunt probe suficiente pentru rezolvarea corectă a cauzei de către instanță.”

Plângerea a fost considerată neîntemeiată și a fost respinsă pentru

următoarele considerente.

Prin plângerea din 27 martie 2007 adresată Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, petenta B.N. a solicitat efectuarea de

cercetări împotriva intimatei S.N., susținând că aceasta, în mod abuziv a admis o cerere de îndreptare a erorii materiale formulată de

reclamantul M.N.C. în dosarul 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, având ca obiect „pretenții”.

Cercetările au evidențiat că prin sentința civilă 1682 din 1 iulie 2006 pronunțată în dosarul 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, intimata S.N., magistrat judecător la Judecătoria Tg. Cărbunești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.N.C. împotriva pârâtului B.M.C., pârâtul fiind obligat să

plătească reclamantului suma de 7.945,32 lei cu titlul de despăgubiri civile

plus dobânzile legale de la 16 august 2005 până la efectuarea plății.

Deși, în actele depuse la dosarul cauzei de către petenta B.N. este consemnat numele pârâtului B.M.C., în cuprinsul sentinței s-a consemnat numele de B.M.C., astfel că reclamantul M.C. a solicitat îndreptarea acestei erori materiale strecurată, atât în partea expozitivă, cât și în dispozitivul sentinței.

Prin încheierea din 20 martie 2007, eroarea materială a fost îndreptată în sensul că numele pârâtului este B.M.C. și nu B.M.C.

Verificările efectuate au evidențiat faptul că au fost respectate în cauză prevederile art. 281 alin. (1) C. proc. pen., situație în care prin rezoluția din 17 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata S.N.

Plângerea formulată de petentă a fost respinsă prin rezoluția din 3 iulie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În plângerea introdusă la instanță, petiționarea a reiterat motivele invocate în plângerea inițială, susținând că intimata, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., fără să menționeze prejudiciul înregistrat de acesta prin pretinsa faptă săvârșită de către intimată.

Plângerea a fost considerată neîntemeiată, fiind respinsă, având în

vedere faptul că din probele administrate în cauză, a rezultat cu prisosință

faptul că intimata a respectat dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd „că erorile sau omisiunile cu privire la numele părților pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.

Împrejurarea că petenta nu a solicitat îndreptarea acestei erori, nu este de natură să conducă la ideea că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Curtea a constatat legalitatea și temeinicia rezoluției, fiind respinsă plângerea, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal, recurs petiționara B.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a arăta inițial în scris motivele de recurs.

La dosarul cauzei aflat pe rolul instanței de recurs au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 11541 la 7 aprilie 2008, motivele de recurs, în trei exemplare, formulate în scris de către recurenta petiționară B.N., aflate la dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiționară a arătat că instanța de fond a reținut în sentința penală nr. 37 din dosarul nr. 2170/54/2007 că cercetările au evidențiat că prin sentința civilă nr. 1682 din 11 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, intimata S.N. magistrat judecător la Jud. Tg. Cărbunești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.C. împotriva pârâtului B.M.C. Instanța a constatat că din actele depuse de B.N. la dosar numele este B.M.C., considerând că de aceea reclamantul M.C. a solicitat

îndreptarea erorii materiale, dar fără să țină cont că actele depuse erau de

fapt dovezile necesare cu care a arătat că nu poate fi vorba de îndreptare eroare materială conform art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pentru că reclamantul M.C. a chemat prin cererea de chemare în judecată pe B.M.C. și nu pe B.M.C. și că acest fapt reiese chiar din toate încheierile de ședință, minută și la dosarul Judecătoriei Tg. Cărbunești nu există nicio altă cerere de precizare pe perioada de rulare a procesului din partea reclamantului că ar fi greșit cererea de chemare în judecată, iar în hotărârea din dosarul nr. 1592/2006, sentința civilă nr. 1682, magistratul judecător S.N. pronunțase o hotărâre exact cum ceruse reclamantul prin cererea de chemare în judecată pe care o să o depună încă o dată alăturat motivelor de recurs.

Recurenta petiționară a mai precizat că tot instanța a constatat că au fost respectate prevederile art. 281 C. proc. civ., din verificările efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, situație ce a fost reținută în rezoluția din 17 mai 2007 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător S.N., că eroarea materială constă într-o greșeală formală de consemnare în hotărâre, a uno acte care rezultă în mod cert din dosarul cauzei și nu într-o greșeală de chemare în judecată așa cum s-a întâmplat pentru că reclamantul a chemat în judecată pe B.M.C. și nu pe B.M.C., încât potrivit art. 12, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă numele și prenumele celui pe care îl cheamă în judecată. Or, prin admiterea cererii de îndreptare eroare materială conform art. 281 C. proc. civ., de către magistratul judecător S.N., în ședința de cameră de consiliu din 20 martie 2007 nu a făcut altceva decât să-i acorde mai mult decât a cerut reclamantul prin cererea de chemare în judecată și să oblige prin abuz pe B.M.C. care nu a fost chemat în judecată.

De asemenea, recurenta petiționară a mai precizat că a administrat toate probele, crezând că va demonstra abuzul săvârșit de magistratul S.N., probele depuse au fost folosite în defavoarea sa pe considerentul că numele real al pârâtului este B.M.C., deși

nu a fost chemat în judecată, astfel încât instanța a hotărât respingerea,

ca neîntemeiată, a plângerii formulate de ea împotriva rezoluției nr. 136/P/2007 privind pe intimata S.N.

Recurenta petiționară concluzionează că din cele expuse hotărârea

este neîntemeiată și nelegală pe simplu motiv că eroarea materială conform art. 281 alin. (1) se face din oficiu sau la cerere și nu poate urmări îndreptarea unei greșeli de chemare în judecată, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii și aplicarea corectă a legii.

La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiționară B.N. și intimata S.N., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, din dezbateri asupra

recursului declarat de recurenta petiționară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară B.N. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, conform art.

278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționara B.N., soluție ce a fost pronunțată prin hotărârea arătată, care dintr-o eroare evidentă de dactilografie a fost menționată ca decizie, în loc de sentință.

De altfel, în adresa Curții de Apel Craiova, secția penală, către instanța supremă, aflată la dosarul Înaltei Curți, se menționează că se înaintează dosarul indicat privind pe petenta B.N.,

împreună cu recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr. 37

din 12 februarie 2008, pronunțată de această instanță, spre soluționare.

Așadar, recurenta petiționară în declarația de recurs formulată olograf și aflată la din dosarul Înaltei Curți precizează în mod expres

că declară recurs împotriva sentinței din dosarul nr. 2170/54/2007 al Curții

de Apel Craiova.

Totodată, în motivele de recurs formulate în scris, recurenta petiționară indică în mod concret sentința penală nr. 37 din dosarul nr. 2170/54/2007, motive aflate la din dosarul Înaltei Curți.

Astfel, Înalta Curte examinează recursul declarat de recurenta petiționară B.N. împotriva sentinței penale nr. 37 de la 12 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2170/54/2007, în raport cu temeiurile în drept mai sus arătat.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea S.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționară, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către aceasta, constatându-se că prin plângerea formulată la data de 27 martie 2007 și adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, numita B.N., în calitate de procurator al persoanei vătămate B.M.C. din localitatea Albeni, jud. Gorj, a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva magistratului S.N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În fapt, s-a arătat că magistratul S.N., în calitatea sa de președinte la completului de judecată, în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, având c obiect „pretenții”, în mod abuziv, a admis cererea de îndreptare eroare materială, formulată de reclamantul M.N.C. și a dispus înlocuirea numelui B.M.C. cu numele B.M.C.

Cu ocazia audierii, la data de 14 mai 2005, persoana vătămată a relatat aceleași aspecte care se regăsesc în cuprinsul plângerii.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin sentința civilă nr. 1682 de la 11 iulie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1592/2006 al Judecătoriei Tg. Cărbunești, magistratul S.N. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M.N.C. împotriva pârâtului B.M.C. și l-a obligat pe pârât să-i plătească reclamantului suma de 7.945,32 lei cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda legală începând din data de 16 august 2005 și până la efectuarea plății.

Atât în partea introductivă, cât și în expozitivul și dispozitivul hotărârii

s-a consemnat faptul că numele pârâtului este B.M.C.,

deși din actele depuse la dosarul cauzei de către numita B.N.,

în calitate de procurator, a rezultat că numele real este B.M.C.

Sesizând acest lucru, reclamantul M.N.C. a formulat cerere de îndreptare eroare materială care a fost admisă de magistratul

S.N., prin încheierea pronunțată la data de 20 martie 2007,

dispunându-se îndreptarea erorii privind numele pârâtului, în sensul că acesta se numește B.M.C. și nu B.M.C.

Situația de fapt prezentată a fost susținută de actele premergătoare efectuate și anume declarația procuratorului B.N. dată procurorului la 14 mai 2007

; fotocopia completării declarației din 14 mai 2007 a procuratorului

B.N.; fotocopia modelului de cerere de îndreptare a erorilor materiale; fotocopia completării declarației din 14 mai 2007 a procuratorului B.N. și a modelului de cerere menționat; fotocopia încheierii de ședință din camera de consiliu din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbunești, pronunțată în dosarul nr. 1592/2006

; fotocopiile unei cereri formulată de B.N. în atenția

președintei S.N. și a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.N.C.; fotocopia sentinței civile nr. 1682 de la 11 iulie 2006 a Judecătoriei Tg. Cărbunești pronunțată în dosarul nr. 1592/2006; fotocopiile încheierilor de ședință de la 11 aprilie 2006, 6 iunie 2006, 23 mai 2006, 9 mai 2006, 20 iunie 2006 ale Judecătoriei Tg. Cărbunești, în dosarul nr. 1592/2006.

La dosarul parchetului mai sus menționat se mai află memoriul petiționarei adresat C.S.M., la care au fost anexate fotocopiile înscrisurilor mai sus arătate, precum și plângerea petiționarei la care sunt anexate fotocopiile înscrisurilor menționate adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.T. Craiova.

Față de cele arătate, procurorul a constatat că magistratul S.N., dispunând admiterea cererii de îndreptare eroare materială, nu a manifestat un comportament abuziv, ci a procedat

conform dispozițiilor legale în vigoare, motiv pentru care în cauză a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Astfel, potrivit art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele ... părților. pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.”

Prin urmare, atâta vreme cât prin încheierea din data de 20 martie 2007

magistratul S.N. nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile legale menționate, nu s-a putut reține că aceasta a manifestat o conduită abuzivă și că prin fapta sa a produs o vătămare intereselor legale ale persoanei vătămate B.M.C.

Astfel, procurorul, în temeiul art. 228 alin. (6), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de

făptuitoarea S.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., soluție menținută, prin rezoluția din 3 iulie 2007 în lucrarea cu nr. 1399/11/2/2007, dată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin respingerea, ca

neîntemeiată a plângerii formulată de B.N. împotriva rezoluției

din 17 mai 2007, de neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător S.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., dată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 136/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o corectă evaluare

asupra actelor premergătoare, analizând, motivele reiterate de petiționară în plângerea inițială, sub aspectul conținutului infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., față de intimată, motivând, că aceasta a respectat dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar împrejurarea că petenta nu a solicitat îndreptarea acestei erori, nu este de natură să conducă la ideea că a fost săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor dosarului parchetului, în raport

cu motivele de recurs formulate în scris de către recurenta petiționară B.N. și aflate la dosarul Înaltei Curți, a constatat că, nu rezultă existența faptei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina intimatei S.N., magistrat judecător, în prezent la Tribunalul Dolj, deoarece aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu, cu respectarea prevederilor

legale prin soluția dispusă, în încheierea de ședință de cameră de consiliu

din 20 martie 2007 a Judecătoriei Tg. Cărbunești, în dosarul nr. 1592/2006, pe care a motivat-o în fapt și în drept.

Astfel, Înalta Curte consideră că, în mod corect și motivat, s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de intimata S.

N. pentru infracțiunea mai sus arătată, ca urmare a inexistenței faptei,

potrivit art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, iar criticile formulate în recurs de către recurenta petiționară B.N. sunt nefondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.N. împotriva sentinței penale nr. 37 din 12 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară B.N. împotriva sentinței penale nr. 37 din 12 februarie

2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.