ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1244/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/P din 21

octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva

rezoluției nr. 720/P din 16 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, menținând rezoluția atacată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 22 octombrie 2010

s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța plângerea

formulată de petentul B.I. împotriva magistratului-judecător C.M. și

grefierului Ș.N. de la Tribunalul Constanța, prin care s-a solicitat efectuarea

de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev de art. 215,

art. 242 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248

1

C. pen., art. 289 C.

pen., art. 290 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., art. 293 C. pen.,

susținând că la data de 22 aprilie 2010 a adresat Președintelui Tribunalului

Constanța note scrise cu anexe în original pentru Dosarul nr. 3825/118/2010

aflat pe rolul acestei instanțe, la secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, cu termen de judecată la 29 aprilie 2010, însă cererea

sa nu a fost soluționată deoarece aceste înscrisuri au fost sustrase de cele

două intimate. A mai arătat că sentința civilă pronunțată în Dosarul nr.

3825/118/2010 este netemeinică, nelegală și neconstituțională.

Prin rezoluția nr.

720/P/2010, în temeiul disp. art. 228 alin. (4) C. proc. pen., în ref. la art.

10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

comiterii infracțiunilor prev. de art. 215, art. 242 C. pen., art. 246 C. pen.,

art. 248

1

C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 291 C.

pen., 292 C. pen., 293 C. pen., față de magistratul-judecător C.M. și grefier

Ș.N., întrucât în cauză faptele sesizate de B.I. nu există.

În temeiul art. 278

C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva acestei rezoluții,

plângere soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța prin rezoluția nr. 225/II/2/2011 din 24 iunie 2011, respinsă ca

neîntemeiată.

S-a mai reținut de

prima instanță că din probatoriul existent la dosar, Curtea a constatat că, în

cauză, nu există elemente care să conducă la antrenarea răspunderii penale a

celor două intimate cu privire la faptele reclamate.

Împotriva sentinței

penale nr. 101/P din 21 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs

petentul B.I., arătând în cererea de recurs depusă la dosar că sentința penală

atacată este „netemeinică, nelegală și neconstituțională”, reiterând textele de

lege invocate inițial în plângerea adresată parchetului.

La termenul de

judecată din data de 19 aprilie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția

inadmisibilității recursului.

Recursul este

inadmisibil.

Analizând sentința

recurată prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta a

fost pronunțată la data de 21 octombrie 2011, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor,

la data de 26 noiembrie 2010.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) din această lege „hotărârile: pronunțate în

cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse

căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început

procesul”. Per a contrario, hotărârilor pronunțate în cauzele penale după

intrarea în vigoare a acestei legi le vor fi aplicabile dispozițiile noii legi,

inclusiv în ceea ce privește calea de atac.

Sub acest ultim

aspect, din examinarea dispozițiilor Legii nr. 202/2010 se poate observa că

alin. (1) al art. 278

1

C. proc. pen. a fost modificat prin art. 18

pct. 39 în sensul că „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8)

este definitivă”.

Ca atare, cum

sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul noii legii care prevede că

hotărârea pronunțată de judecător în plângerea întemeiată pe dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen. este definitivă, cum de altfel era menționat și

în dispozitivul hotărârii, văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta nu mai

putea fi atacată cu recurs, astfel că va respinge recursul ca inadmisibil, iar

în baza art. 192 alin. (2) din același Cod va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de petentul B.I. împotriva sentinței penale nr. 101/P din 21 octombrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul-petent la plata sumei de

100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie

2012.