ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea adresată Judecătoriei

Constanța și înregistrată la numărul 29.386/212/2009 din 5 octombrie 2009,

petenta M.M. a solicitat desființarea Ordonanței nr. 650/P/2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Sentința penală

nr. 268 din 18 martie 2010 a Judecătoriei Constanța, s-a admis excepția

necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și în temeiul prevederilor

art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 42 C. proc. pen. cu referire la art.

28

1

pct. 1 lit. a

1

) C. proc. pen., s-a declinat

competența de soluționare a plângerii formulate de petenta M.M. împotriva

Ordonanței nr. 650/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța,

în favoarea Curții de Apel Constanța.

Pentru a se pronunța

în sensul celor menționate, Judecătoria Constanța a reținut, în esență că,

potrivit prevederilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror, persoana

vătămată sau orice altă persoană interesată, poate face plângere la instanța

căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, iar în cauză

instanța competentă este Curtea de Apel Constanța.

Urmare celor

menționate, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr.

834/36/2010.

În vederea

soluționării plângerii petentei M.M. s-a dispus atașarea Dosarelor nr.

650/P/2008 și respectiv 331/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Constanța.

Având în vedere că,

Ordonanța nr. 650/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a

fost comunicată petentei M.M. la 6 august 2010, iar la 26 august 2010 aceasta

s-a adresat procurorului general al respectivului parchet, care prin Rezoluția

din 24 septembrie 2009 a respins plângerea, menținând ordonanța atacată, Curtea

a reținut că plângerea a fost adresată instanței în termen legal.

În esență, petenta

M.M. a susținut că, în condițiile în care decizia de aprobare a Planului

Urbanistic de Detaliu a fost adoptată fără vreo imixtiune a ei și fără votul

personal, este evident că, nu a urmărit procurarea unui folos material pentru

tatăl ei B.S., astfel că nu a săvârșit infracțiunea de conflict de interese,

prevăzută de art. 253

1

C. pen., așa cum eronat s-a reținut prin

ordonanța atacată.

În concluzie, s-a solicitat, admiterea plângerii,

desființarea Ordonanței nr. 650/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Constanța și, urmare rejudecării, să se constate

inexistența faptei cu consecința exonerării ei de plata amenzii administrative

în cuantum de 700 RON.

Examinând Ordonanța

nr. 650/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, astfel cum a fost menținută prin Rezoluția din 24 septembrie 2009

pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Constanța în Dosarul nr. 331/II/2/2009, în raport de actele și lucrările

dosarului și de criticile petentei M.M., Curtea a reținut următoarele:

La data de 18 mai

2004, primarul orașului Cernavodă, județ Constanța, în persoana lui H.G. a

eliberat autorizația de construcție numitului B.S. din Cernavodă, str. V.A.

județ Constanța pentru un imobil S+P+M, pe un teren retrocedat acestuia în luna

aprilie 2003.

Autorizația de

construcție pentru imobilul menționat a fost eliberată pe baza certificatului

de urbanism din 19 martie 2004.

După începerea

construcției, urmare reclamațiilor unor cetățeni proprietari din blocul P2a

învecinat, Inspectoratul Teritorial Constanța pentru calitatea Construcțiilor,

a verificat legalitatea autorizației de construcție, fără a constata abateri de

la normele legale.

Dată fiind

împrejurarea că terenul pe care urma să se edifice construcția, este situat la

confluența zonei cu case și aceea cu blocuri a orașului Cernavodă, iar

construcția era într-un stadiu incipient de execuție, s-a dispus sistarea

lucrărilor și întocmirea unui Plan Urbanistic de Detaliu.

După întocmirea

Planului Urbanistic de Detaliu și obținerea avizării lui de către Comisia de

Urbanism din cadrul Consiliului Local Orășenesc, acesta a fost propus spre

aprobare Consiliului Local Cernavodă, care în ședința din 27 noiembrie 2006,

prin Hotărârea nr. 282, l-a aprobat cu votul a 13 consilieri din cei 16

prezenți, 3 voturi fiind împotrivă.

La data respectivă

petenta M.M., care este fiica lui B.S. (beneficiarul autorizației de construcție),

deținea funcția de consilier local, dar și pe aceea de șef al Comisiei de

Urbanism.

Avizul favorabil al

Comisiei de Urbanism s-a dat și prin concursul petentei M.M. în calitatea sa de

șef al comisiei respective, aceasta în exercițiul atribuțiilor de serviciu

luând astfel parte la luarea unei decizii, în baza căreia tatăl ei B.S. a

obținut dreptul de a continua edificarea construcției.

Mai mult decât atât,

din procesul-verbal al ședinței din 27 noiembrie 2006 la care a participat și

petenta în calitate de consilier cu drept de vot, rezultă că aceasta a luat

cuvântul pentru a susține legitimitatea dreptului de proprietate al tatălui ei

asupra terenului pe care urma să se construiască imobilul și a participat la

vot.

În condițiile în care

din procesul-verbal al ședinței din 27 noiembrie 2006 nu rezultă că petenta

M.M. s-a abținut de la vot sau că ar fi votat împotrivă este evident că,

aceasta, în exercitarea atribuțiilor funcției de consilier, a acționat în

sensul aprobării Planului Urbanistic de Detaliu și a continuării construcției,

asigurând un folos material tatălui ei, numitul B.S.

Raportat la cele ce

preced, Curtea a constatat că, fapta petentei M.M., astfel cum a fost reținută

anterior, întrunește elementele unui conflict de interese.

Față de împrejurarea

că, la momentul ivirii conflictului de interese autorizația de construcție era

deja eliberată și până la sistarea lucrărilor prevederile acesteia fuseseră

respectate, dar și faptul că votul petentei M.M. nu a fost determinant în

aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu, Curtea a apreciat că fapta petentei

nu întrunește gradul de pericol social necesar calificării ei ca și

infracțiune.

Pentru considerentele

menționate, constatându-se temeinicia și legalitatea soluției adoptată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin Ordonanța nr. 650/P/2008

din 17 iulie 2009, menținută prin Rezoluția nr. 331/II/2/2009 din 24 septembrie

2009 a Procurorului General al aceluiași parchet de scoatere de sub urmărire

penală a învinuitei M.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 253

1

C. pen., în baza art. 18

1

alin. (1) C. pen. și aplicarea unei amenzi

administrative de 700 RON, Cutea de Apel Constanța a respins plângerea petentei

ca nefondată cu consecința menținerii ordonanței atacate.

Urmare respingerii

plângerii și în temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost

obligată petenta M.M. să plătească statului 50 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Împotriva Sentinței

penale nr. 84/P din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs petiționara M.M.,

cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr.

834/36/2010.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul petentei este

nefondat.

Prin cererea de

recurs depusă la dosarul cauzei petiționara M.M. a solicitat admiterea plângerii

formulate, desființarea sentinței penale atacate și a rezoluției pronunțată de

procuror susținând că în mod greșit s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există.

Din actele

premergătoare în cauza ce au format obiectul Dosarului penal nr. 650/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța rezultă că s-au identificat

fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale

infracțiunii de conflict de interese, potrivit dispozițiilor art. 253

1

C. pen. săvârșită de către petiționara M.M.

Împrejurarea că

petiționara M.M. în calitatea sa de șef al Comisiei de Urbanism din Cadrul

Primăriei orașului Cernavodă, a avizat în favoarea aprobării Planului

Urbanistic de Detaliu pentru eliberarea unei autorizații de construcție

solicitată de tatăl petiționarei, beneficiarul construcției în discuție numitul

B.S., poate determina întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 253

1

C. pen.

Judecând plângerea,

instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și

aspectele sesizate de petentă, modul în care ele se regăsesc în dovezile

efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect a stabilit instanța de fond că petenta

M.M., în calitatea sa de funcționar public, care în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care

s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru tatăl său numitul

B.S. nerespectând procedurile legale.

Îndeplinirea, de

către intimată, în cadrul atribuțiilor de serviciu, a actelor procedurale, în

prezența unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credință, constituie

temei pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale unui de conflict de

interese însă fapta neîndeplinind gradul de pericol social al unei infracțiunii

corect s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de

700 RON.

Soluțiile adoptate de

către procuror, în virtutea dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen.,

respectiv de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei M.M. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. proc. pen., întrucât

fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și aplicarea unei

sancțiuni administrative s-au făcut cu respectarea acestor dispoziții, petenta

înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de acestea, prin

exercitarea unui control judiciar efectuat de instanța competentă.

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate texte

de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale recurentei.

Respingând plângerea

și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 84/P din 7

septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petiționară la cheltuieli

judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr.

84/P din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2010.