ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4165/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea adresată Judecătoriei Constanța și înregistrată la numărul 29.386/212/2009 din 5 octombrie 2009, petenta M.M. a solicitat desființarea Ordonanței nr. 650/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Sentința penală nr. 268 din 18 martie 2010 a Judecătoriei Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și în temeiul prevederilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 28 1 pct. 1 lit. a 1 ) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta M.M.

împotriva Ordonanței nr. 650/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Judecătoria Constanța a reținut, în esență că, potrivit prevederilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror, persoana vătămată sau orice altă persoană interesată, poate face plângere la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță, iar în cauză instanța competentă este Curtea de Apel Constanța. Urmare celor menționate, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 834/36/2010. În vederea soluționării plângerii petentei M.M.

s-a dispus atașarea Dosarelor nr. 650/P/2008 și respectiv 331/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Având în vedere că, Ordonanța nr. 650/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a fost comunicată petentei M.M. la 6 august 2010, iar la 26 august 2010 aceasta s-a adresat procurorului general al respectivului parchet, care prin Rezoluția din 24 septembrie 2009 a respins plângerea, menținând ordonanța atacată, Curtea a reținut că plângerea a fost adresată instanței în termen legal. În esență, petenta M.M. a susținut că, în condițiile în care decizia de aprobare a Planului Urbanistic de Detaliu a fost adoptată fără vreo imixtiune a ei și fără votul personal, este evident că, nu a urmărit procurarea unui folos material pentru tatăl ei B.S., astfel că nu a săvârșit infracțiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen., așa cum eronat s-a reținut prin ordonanța atacată.

În concluzie, s-a solicitat, admiterea plângerii, desființarea Ordonanței nr. 650/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și, urmare rejudecării, să se constate inexistența faptei cu consecința exonerării ei de plata amenzii administrative în cuantum de 700 RON. Examinând Ordonanța nr. 650/P/2008 din 17 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, astfel cum a fost menținută prin Rezoluția din 24 septembrie 2009 pronunțată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 331/II/2/2009, în raport de actele și lucrările dosarului și de criticile petentei M.M., Curtea a reținut următoarele: La data de 18 mai 2004, primarul orașului Cernavodă, județ Constanța, în persoana lui H.G.

a eliberat autorizația de construcție numitului B.S. din Cernavodă, str. V.A. județ Constanța pentru un imobil S+P+M, pe un teren retrocedat acestuia în luna aprilie 2003. Autorizația de construcție pentru imobilul menționat a fost eliberată pe baza certificatului de urbanism din 19 martie 2004. După începerea construcției, urmare reclamațiilor unor cetățeni proprietari din blocul P2a învecinat, Inspectoratul Teritorial Constanța pentru calitatea Construcțiilor, a verificat legalitatea autorizației de construcție, fără a constata abateri de la normele legale. Dată fiind împrejurarea că terenul pe care urma să se edifice construcția, este situat la confluența zonei cu case și aceea cu blocuri a orașului Cernavodă, iar construcția era într-un stadiu incipient de execuție, s-a dispus sistarea lucrărilor și întocmirea unui Plan Urbanistic de Detaliu.

După întocmirea Planului Urbanistic de Detaliu și obținerea avizării lui de către Comisia de Urbanism din cadrul Consiliului Local Orășenesc, acesta a fost propus spre aprobare Consiliului Local Cernavodă, care în ședința din 27 noiembrie 2006, prin Hotărârea nr. 282, l-a aprobat cu votul a 13 consilieri din cei 16 prezenți, 3 voturi fiind împotrivă. La data respectivă petenta M.M., care este fiica lui B.S. (beneficiarul autorizației de construcție), deținea funcția de consilier local, dar și pe aceea de șef al Comisiei de Urbanism. Avizul favorabil al Comisiei de Urbanism s-a dat și prin concursul petentei M.M. în calitatea sa de șef al comisiei respective, aceasta în exercițiul atribuțiilor de serviciu luând astfel parte la luarea unei decizii, în baza căreia tatăl ei B.S.

a obținut dreptul de a continua edificarea construcției. Mai mult decât atât, din procesul-verbal al ședinței din 27 noiembrie 2006 la care a participat și petenta în calitate de consilier cu drept de vot, rezultă că aceasta a luat cuvântul pentru a susține legitimitatea dreptului de proprietate al tatălui ei asupra terenului pe care urma să se construiască imobilul și a participat la vot. În condițiile în care din procesul-verbal al ședinței din 27 noiembrie 2006 nu rezultă că petenta M.M. s-a abținut de la vot sau că ar fi votat împotrivă este evident că, aceasta, în exercitarea atribuțiilor funcției de consilier, a acționat în sensul aprobării Planului Urbanistic de Detaliu și a continuării construcției, asigurând un folos material tatălui ei, numitul B.S.

Raportat la cele ce preced, Curtea a constatat că, fapta petentei M.M., astfel cum a fost reținută anterior, întrunește elementele unui conflict de interese. Față de împrejurarea că, la momentul ivirii conflictului de interese autorizația de construcție era deja eliberată și până la sistarea lucrărilor prevederile acesteia fuseseră respectate, dar și faptul că votul petentei M.M. nu a fost determinant în aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu, Curtea a apreciat că fapta petentei nu întrunește gradul de pericol social necesar calificării ei ca și infracțiune. Pentru considerentele menționate, constatându-se temeinicia și legalitatea soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin Ordonanța nr. 650/P/2008 din 17 iulie 2009, menținută prin Rezoluția nr. 331/II/2/2009 din 24 septembrie 2009 a Procurorului General al aceluiași parchet de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei M.M.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 253 1 C. pen., în baza art. 18 1 alin. (1) C. pen. și aplicarea unei amenzi administrative de 700 RON, Cutea de Apel Constanța a respins plângerea petentei ca nefondată cu consecința menținerii ordonanței atacate. Urmare respingerii plângerii și în temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta M.M. să plătească statului 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva Sentinței penale nr. 84/P din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs petiționara M.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 834/36/2010.

Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul petentei este nefondat. Prin cererea de recurs depusă la dosarul cauzei petiționara M.M. a solicitat admiterea plângerii formulate, desființarea sentinței penale atacate și a rezoluției pronunțată de procuror susținând că în mod greșit s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, întrucât fapta reținută în sarcina sa nu există. Din actele premergătoare în cauza ce au format obiectul Dosarului penal nr. 650/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța rezultă că s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, potrivit dispozițiilor art. 253 1 C. pen.

săvârșită de către petiționara M.M. Împrejurarea că petiționara M.M. în calitatea sa de șef al Comisiei de Urbanism din Cadrul Primăriei orașului Cernavodă, a avizat în favoarea aprobării Planului Urbanistic de Detaliu pentru eliberarea unei autorizații de construcție solicitată de tatăl petiționarei, beneficiarul construcției în discuție numitul B.S., poate determina întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 253 1 C. pen. Judecând plângerea, instanța de fond a verificat rezoluția dată de procuror pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, analizând amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petentă, modul în care ele se regăsesc în dovezile efectuate și concluziile stabilite de organele de urmărire penală.

În mod corect a stabilit instanța de fond că petenta M.M., în calitatea sa de funcționar public, care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru tatăl său numitul B.S. nerespectând procedurile legale. Îndeplinirea, de către intimată, în cadrul atribuțiilor de serviciu, a actelor procedurale, în prezența unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna-credință, constituie temei pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale unui de conflict de interese însă fapta neîndeplinind gradul de pericol social al unei infracțiunii corect s-a dispus aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 700 RON.

Soluțiile adoptate de către procuror, în virtutea dispozițiilor art. 275 - art. 278 C. proc. pen., respectiv de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei M.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 253 1 C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și aplicarea unei sancțiuni administrative s-au făcut cu respectarea acestor dispoziții, petenta înțelegând să valorifice criticile și nemulțumirile față de acestea, prin exercitarea unui control judiciar efectuat de instanța competentă. Înalta Curte constată că nu au fost încălcate texte de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale recurentei. Respingând plângerea și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 84/P din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta petiționară la cheltuieli judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE

CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.M. împotriva Sentinței penale nr. 84/P din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.