ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 ianuarie 2008 petiționarul A.I. s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Petiționarul a învederat că soluția dispusă este netemeinică și nelegală și a solicitat tragerea la răspundere a magistraților care și-au încălcat atribuțiile de serviciu. Judecând plângerea, Curtea a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, reținând următoarele: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 8 octombrie 2007, petentul A.I.

a solicitat efectuarea de cercetări penale față de G.B., F.G., P.S., L.B., E.L., C.F., G.B., G.C., M.D., R.N., R.A.P., L.D.S., D.C., E.A., P.P., M.P., M.R., A.V., M.A., A.C., C.I., Șt.M., G.P., Șt.P., I.P., G.V., M.D.M., G.I., M.A., I.S., L.L.Z., R.C., A.M.D., M.G., C.I., C.M.Ș., B.Șt., N.T., L.V., magistrați judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție și N.E., G.B., C.L., procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, favorizarea infractorului și fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen., cu ocazia soluționării dosarelor nr. 3295/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală; nr. 234/2005 al Completului de 9 Judecători al aceleiași instanțe, nr. 472/1/2006 al Completului de 9 Judecători, nr. 8334/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și nr. 15179/1/2006 al Completului de 9 Judecători.

Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele: Prin plângerea din 31 mai 2005, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 3295/2005, petiționarul A.I. a solicitat cercetarea penală a judecătorilor L.B., D.C., E.L., E.A., T.M., P.P., M.P., M.R. și A.V., întrucât, fiind constituiți în Complet de 9 Judecători, cu ocazia judecării cererii de revizuire ce a făcut obiectul dosarului nr. 288/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Prin sentința penală nr. 400 din 7 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea, reținând că aceasta nu privește unul din actele procesuale determinate de art. 278 1 C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe, petiționarul A.I. a declarat recurs, fără a invoca niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 284 din 7 noiembrie 2005, Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul, deoarece petentul a sesizat instanța cu plângere directă, înainte ca aceasta să fie soluționată de procuror prin rezoluție de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior. Prin cererea din 4 ianuarie 2006, înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, cu nr. 472/1/2006, petiționarul A.I. a solicitat revizuirea deciziei nr. 284 din 7 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 234/2005 al secției penale, apreciind să s-au încălcat dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 48 lit. d) C. proc.

pen., întrucât, la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, au participat trei judecători incompatibili în raport de împrejurarea că împotriva acestora formulase plângere penală sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. A mai precizat petentul că nu a încălcat dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. și că a înaintat plângerea la instanță datorită refuzului organelor de urmărire penală de a se conforma dispozițiilor art. 277 și art. 278 C. proc. pen. A solicitat casarea deciziei, invocând dispozițiile art. 6, 21 și 52 din Constituția României. Prin decizia penală nr. 168 din 10 aprilie 2006, completul de 9 judecători, a admis excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea cererii formulate de petiționarul A.I.

și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului spre soluționare la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea soluției s-au avut în vedere dispozițiile art. 401 C. proc. pen., în sensul că în judecarea cererii de revizuire este competentă să judece instanța care a soluționat cauza în primă instanță. Formându-se dosarul nr. 8334/1/2006 la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta a pronunțat sentința nr. 309 din 23 iunie 2006 prin care a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, apreciindu-se că hotărârea a cărei revizuire se cere nu soluționează fondul cauzei. Împotriva sentinței nr. 309 din 23 iunie 2006 a declarat recurs revizuientul A.I., invocând nelegalitatea hotărârii deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 48 lit. g) și art. 310 C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 31 din 22 ianuarie 2007, pronunțată în dosarul nr. 15179/1/2006, Completul de 9 Judecători a respins, ca nefondat, recursul, apreciind că hotărârea pronunțată în cadrul materiei reglementată de art. 278 1 C. proc. pen., nu poate fi supusă revizuirii. Pe de altă parte, nici unul din membrii completului de judecată care a pronunțat soluția asupra cererii de revizuire nu s-a aflat în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. g) C. proc. pen. Cu privire la neredactarea hotărârii în termen de 20 de zile de la pronunțare, s-a apreciat că normele prevăzute de art. 310 alin. (2) C. proc. pen., au caracter de recomandare și nu atrag nulitatea hotărârii pronunțate.

Analizând plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 7 noiembrie a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1390/P/2007, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. În speță, petiționarul este nemulțumit de modul în care judecătorii au soluționat cauzele în care a fost parte, cât și de concluziile formulate de procurorii de ședință. Or, nu poate să constituie faptă penală și să angajeze răspunderea penală a unui judecător sau procuror activitatea desfășurată în îndeplinirea unor acte sau măsuri, efectuată în exercitarea funcției sau a pronunțării unei hotărâri.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun indiciu că procurorii și judecătorii reclamați de petiționar și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu știință, și prin aceasta ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate A.I. Procurorii și judecătorii care au participat la soluționarea cauzelor în care petiționarul a avut calitate de parte au interpretat și evaluat materialul probator administrat și au aplicat dispozițiile legale în materie, fără a urmări prejudicierea acestuia și nici favorizarea vreunei alte persoane. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.

Eventuala nelegalitate a unei hotărâri judecătorești nu atrage răspunderea penală a judecătorului care a pronunțat-o, hotărârile judecătorești fiind supuse căilor legale de atac.” În consecință, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală și temeinică, Curtea urmează să o mențină, respingând, ca nefondată, plângerea petiționarului A.I. Văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 7 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dată în dosarul nr. 1390/P/2007, pe care o menține. Obligă petiționarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.