ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 258, pronunțată în Camera de consiliu la 27 septembrie 2004 de către Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 4888/P/2004, s-a respins cererea formulată de B.G., mandatar al părților vătămate B.D. și B.M., prin care a solicitat recuzarea judecătorilor I.D.V. și S.G.M. în judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, în care se soluționează contestația în anulare formulată de B.G., mandatar al părților vătămate B.D. și B.M. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr. 2681/P/2004. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele: La termenul de judecată din 8 iulie 2003, prin încheierea de ședință din dosarul nr. 3379/2004 s-a apreciat de către completul de judecată că precizarea numitului B.G., în sensul că judecătoarele I.D.V.

și S.G.M. sunt incompatibile de a judeca cauza, reprezintă o cerere de recuzare, care s-a înregistrat pe rolul tribunalului nr. nr. 4888/P/2004 din 27 septembrie 2004 pentru soluționarea cererii de recuzare, fiind examinat dosarul nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, ca și celelalte dosare atașate. Din verificarea actelor dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Judecătorii I.D.V. și S.G.M. au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 172 din 7 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2681/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B.G. împotriva încheierii din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei Oravița, pronunțată în dosarul nr. 711/2004.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare B.G., formându-se dosarul nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin. Instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 51 și art. 52 C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de numitul B.G., prin care s-a solicitat recuzarea judecătoarelor I.D.V. și S.G.M. în judecarea dosarului nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, având ca obiect soluționarea contestației în anulare formulată de B.G. împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. 2681/P/2004. Împotriva încheierii nr. 258 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, în termen legal, au declarat recurs părțile vătămate prin mandatar B.G., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și rejudecând cauza, să se admită cererea de recuzarea, ca fiind întemeiată.

Prin decizia penală nr. 897/ R din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8806/P/2004 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de părțile vătămate B.D. și B.M., prin mandatar B.G. împotriva încheierii nr. 258 din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr. 4888/P/2004. Prin contestația în anulare formulată de B.G. s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 897/ R din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, susținând că soluționarea recursului s-a făcut fără citarea părților. Prin decizia penală nr. 1055 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B.G.

împotriva deciziei penale nr. 897/ R din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 8806/P/2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.G., solicitând în scris, admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: În mod corect a fost respinsă contestația în anulare, ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel Timișoara, întrucât prin decizia penală împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de părțile vătămate prin mandatar, reținându-se că încheierea prin care s-a pronunțat tribunalul privind recuzarea formulată este definitivă și nu este supusă căilor de atac.

Așa încât, în raport de dispozițiile art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen., care reglementează cazurile în care se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, se constată că această cale extraordinară de atac nu putea fi primită, întrucât situația expusă nu se regăsește în cazurile reglementate expres de dispozițiile acestui articol. În consecință, contestația în anulare fiind corect respinsă, ca inadmisibilă, urmează ca și recursul împotriva acestei contestații în anulare să fie respins, ca inadmisibil, din aceleași considerente în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul B.N. împotriva deciziei penale nr. 1055 din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.