ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 258, pronunțată

în Camera de consiliu la 27 septembrie 2004 de către Tribunalul Caraș-Severin

în dosarul nr. 4888/P/2004, s-a respins cererea formulată de B.G., mandatar al

părților vătămate B.D. și B.M., prin care a solicitat recuzarea judecătorilor

I.D.V. și S.G.M. în judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr.

3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, în care se soluționează contestația

în anulare formulată de B.G., mandatar al părților vătămate B.D. și B.M.

împotriva deciziei penale nr. 172 din 7 iunie 2004 a Tribunalului

Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr. 2681/P/2004.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a constatat următoarele:

La termenul de judecată din

8 iulie 2003, prin încheierea de ședință din dosarul nr. 3379/2004 s-a apreciat

de către completul de judecată că precizarea numitului B.G., în sensul că

judecătoarele I.D.V. și S.G.M. sunt incompatibile de a judeca cauza, reprezintă

o cerere de recuzare, care s-a înregistrat pe rolul tribunalului nr. nr.

4888/P/2004 din 27 septembrie 2004 pentru soluționarea cererii de recuzare,

fiind examinat dosarul nr. 3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, ca și

celelalte dosare atașate.

Din verificarea actelor

dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Judecătorii I.D.V. și S.G.M.

au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr.

172 din 7 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2681/P/2004 al Tribunalului

Caraș-Severin, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de

recurentul B.G. împotriva încheierii din 29 aprilie 2004 a Judecătoriei

Oravița, pronunțată în dosarul nr. 711/2004.

Împotriva acestei decizii a

formulat contestație în anulare B.G., formându-se dosarul nr. 3379/P/2004 al

Tribunalului Caraș-Severin.

Instanța, constatând că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., în

raport de dispozițiile art. 51 și art. 52 C. proc. pen., a respins, ca

neîntemeiată, cererea formulată de numitul B.G., prin care s-a solicitat

recuzarea judecătoarelor I.D.V. și S.G.M. în judecarea dosarului nr.

3379/P/2004 al Tribunalului Caraș-Severin, având ca obiect soluționarea

contestației în anulare formulată de B.G. împotriva deciziei penale nr. 172 din

7 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr.

2681/P/2004.

Împotriva încheierii nr. 258

din 27 septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, în termen legal, au

declarat recurs părțile vătămate prin mandatar B.G., solicitând admiterea

acestuia, casarea încheierii și rejudecând cauza, să se admită cererea de

recuzarea, ca fiind întemeiată.

Prin decizia penală nr. 897/

R din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.

8806/P/2004 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de părțile

vătămate B.D. și B.M., prin mandatar B.G. împotriva încheierii nr. 258 din 27

septembrie 2004 a Tribunalului Caraș-Severin, pronunțată în dosarul nr.

4888/P/2004.

Prin contestația în anulare

formulată de B.G. s-a solicitat anularea deciziei penale nr. 897/ R din 30

septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, susținând că soluționarea

recursului s-a făcut fără citarea părților.

Prin decizia penală nr. 1055

din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul B.G. împotriva deciziei

penale nr. 897/ R din 30 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în dosarul nr. 8806/P/2004.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs contestatorul B.G., solicitând în scris, admiterea recursului

astfel cum a fost formulat.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată următoarele:

În mod corect a fost

respinsă contestația în anulare, ca inadmisibilă, de către Curtea de Apel

Timișoara, întrucât prin decizia penală împotriva căreia s-a formulat

contestație în anulare a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de

părțile vătămate prin mandatar, reținându-se că încheierea prin care s-a

pronunțat tribunalul privind recuzarea formulată este definitivă și nu este

supusă căilor de atac.

Așa încât, în raport de

dispozițiile art. 386 lit. a) – d) C. proc. pen., care reglementează cazurile

în care se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale

definitive, se constată că această cale extraordinară de atac nu putea fi

primită, întrucât situația expusă nu se regăsește în cazurile reglementate

expres de dispozițiile acestui articol.

În consecință, contestația

în anulare fiind corect respinsă, ca inadmisibilă, urmează ca și recursul

împotriva acestei contestații în anulare să fie respins, ca inadmisibil, din

aceleași considerente în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul contestator la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorul B.N. împotriva deciziei penale nr. 1055 din 10

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul

contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.