ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 991/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 191

din 21 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 4969/P/2004, Tribunalul

Caraș-Severin a respins cererea formulată de revizuientul B.V. care a fost

condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr.

172/2004.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a constatat că prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 885/VIII/1/2004 din 2 septembrie 2004,

condamnatul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare.

Tribunalul având în vedere

că revizuientul condamnat nu a propus probe noi pe care se sprijină cererea sa

a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

pronunțată de Tribunalul Caraș Severin a declarat apel condamnatul B.V.,

criticând-o pentru netemeinicie invocând ca motive că nu se consideră vinovat

de comiterea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor privind legitima

apărare.

Analizând apelul formulat

prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Tribunalul Caraș-Severin a

constatat că acesta este nefondat deoarece:

S-a motivat că în mod corect

instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 294 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care prin cererea

sa de revizuire condamnatul nu a propus probe noi necunoscute cu ocazia

judecării în fond a cauzei care, să dovedească nevinovăția sa.

Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, prin decizia penală nr. 439/ A din 15 decembrie 2004, a respins

apelul, ca nefondat.

Împotriva deciziei Curții de

Apel Timișoara, a declarat recurs condamnatul B.V. A invocat motive de recurs

faptul că nu se face vinovat de săvârșirea faptei și că nu se respectă

Constituția României și legile internaționale.

Recursul condamnatului este

nefondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că într-adevăr, în cauză, nu sunt incidente cazurile de

revizuire limitativ și expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Susținerile că nu se face

vinovat de săvârșirea faptei și că nu se respectă Constituția și legile

internaționale, nu constituie un motiv de revizuire, de vreme ce nu s-au

invocat probe noi, sau alte împrejurări care constituie cazuri de revizuire.

Drept urmare recursul condamnatului B.V. va fi respins, ca nefondat, cu

obligarea lui la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul

declarat de revizuientul condamnat B.V. împotriva deciziei penale nr. 439/ A

din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul la 800.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 10 februarie 2005.