ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5050/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 10

aprilie, Tribunalul Caraș - Severin a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul K.C.A. împotriva sentinței penale nr. 40 din

15 martie 2001 a Tribunalului Caraș – Severin.

Instanța a reținut că motivul

invocat de revizuient (nevinovăția sa) nu se încadrează în niciunul dintre

cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., instanțele care au

soluționat cauza audiind numeroși martori care l-au indicat pe inculpat ca

fiind autorul faptelor pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 256/A din 26

iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat.

Instanța de apel a reținut că

motivele invocate de revizuient vizează fondul cauzei și ele nu se încadrează

în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Condamnatul K.C.A. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 40 din 15 martie 2001 a Tribunalului Caraș -

Severin, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani

închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și tâlhărie. A

susținut că este nevinovat și că poate dovedi cu martori această situație, susținând

că nu a avut nici apărător.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Or, revizuientul nu a invocat

descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la

judecarea cauzei, ci a invocat aceeași apărare care a fost făcută și în fața

instanței de fond, referitoare la infracțiunea de tâlhărie pe care nu a

recunoscut că ar fi săvârșit-o (considerându-se vinovat doar pentru

infracțiunea de furt), apărare examinată și înlăturată de acea instanță.

Ca urmare, Curtea reține că

respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, soluție pronunțată de

prima instanță și menținută de instanța de apel, este legală, fiind dată în

conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., iar recursul declarat este

nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

condamnatul K.C.A. împotriva deciziei penale nr. 256 din 26 iunie 2003 a Curții

de Apel Timișoara, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.