ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5511/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

3330/2004 la Tribunalul Arad, condamnatul K.I. a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 287 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Arad, prin care a fost

condamnat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată pentru

săvârșirea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b

1

)

și alin. (3) teza I C. pen.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a arătat că solicită rejudecarea cauzei, întrucât a fost condamnat

pe nedrept, iar din cauza bolii de care suferă are dificultăți de exprimare,

iar instanța nu l-a ascultat și nu i-a permis să ia legătura cu un avocat

căruia să-i dea, în scris, tot ce avea de spus.

În cauză au fost efectuate cercetări

de către procuror, conform art. 395 C. proc. pen., care, prin concluziile înaintate

instanței competentă să judece cererea de revizuire, a opinat pentru

respingerea acesteia cu motivarea, în esență, că motivele invocate de revizuent

nu fac parte dintre cele arătate în art. 394 C. proc. pen.

Tribunalul Arad, prin sentința

penală nr. 178 din 1 iulie 2004, a respins cererea de revizuire formulată de

condamnatul K.I. cu motivarea că susținerile acestuia nu sunt întemeiate,

deoarece pe de o parte, acesta a fost audiat de instanțe, i-a fost asigurată

apărarea pe tot parcursul procesului și au fost avute în vedere toate memoriile

scrise și depuse de acesta la dosar, iar, pe de altă parte, nici unul din

motivele invocate nu face parte dintre cele, expres și limitativ arătate în

art. 394 C. proc. pen., în sensul că nu pot fi considerate drept probe noi ori

împrejurări necunoscute de instanțe.

Hotărârea primei instanțe a fost

atacată cu apel de către condamnatul K.I. pe care a criticat-o cu privire la

greșita respingere a cererii de revizuire, întrucât nu se face vinovat de

săvârșirea faptelor pentru care a fost condamnat.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 269/ A din 11 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnatul K.I., cu motivarea „în mod corect prima instanță a

apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 395 C. proc. pen.,

având în vedere că aspectele învederate, în speță, nevinovăția sa, au fost

avute în vedere de instanța care a judecat cauza în fond, precum și în căile de

atac”, după cum „nu se poate lua în considerare aspectul învederat de condamnat

că toți martorii audiați sunt „mincinoși” în condițiile în care nu există

soluția de condamnare a acestor persoane pentru mărturie mincinoasă”.

Decizia curții de apel a fost

atacată, în termen legal, cu recurs de către condamnatul K.I. pe care a

criticat-o pentru aceleași motive invocate la judecata în fond și apel,

respectiv că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost

condamnat, iar persoanele audiate în calitate de martori au relatat situații

care nu corespund realității, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii

de revizuire, desființarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa și

achitarea pentru faptele imputate.

Recursul declarat de condamnatul

K.I. este nefondat.

În art. 394 C. proc. pen., sunt

arătate în mod expres și limitativ cazurile în care se poate cere revizuirea

unei hotărâri judecătorești și anume:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

După cum este de observat nici unul

din motive invocate de condamnat nu se circumscrie cazurilor de revizuire

precizate, motiv pentru care recursul declarat de condamnat urmează a fi

respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

constatând legale și temeinice hotărârile pronunțate de instanțele de fond și

apel.

Întrucât respingerea recursului se

datorează culpei procesuale a recurentului condamnat-revizuient K.I., acesta

urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum se

vor dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient K.I. împotriva deciziei penale nr. 269/ A

din 11 august 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.