ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5049/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată,

condamnatul S.A.I. a solicitat revizuirea sentinței nr. 816 pronunțată de

Tribunalul Dolj la data de 7 decembrie 1999, rămasă definitivă prin decizia nr.

223/2000 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8

ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a susținut în esență că ulterior pronunțării hotărârii a cărei

revizuire se cere s-au descoperit fapte și împrejurări noi, ce nu au fost

cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și că soluția pronunțată s-a

întemeiat pe declarațiile a doi martori propuși de partea vătămată, care au

fost influențați de aceasta.

Cererea de revizuire a fost

respinsă, ca neîntemeiată de către prima instanță, soluția fiind menținută de

către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 266 din 5 iunie

2003.

Împotriva deciziei instanței de apel

a formulat recurs condamnatul.

Recursul nu este fondat.

Analizând cererea de revizuire

formulată de condamnat, se constată că acesta nu menționează care sunt

împrejurările sau faptele noi descoperite și care să nu fi fost avute în vedere

de către instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere. Nefiind

precizate împrejurări sau fapte noi, care să determine revizuirea hotărârii,

prima instanță nu a putut face nici un fel de analiză a acestui motiv de

revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De fapt, condamnatul a solicitat

reexaminarea probelor administrate în cauză și solicită reaudierea unui martor

ce nu a fost ascultat în instanță, fără însă a menționa faptele sau

împrejurările noi ce ar putea fi probate cu declarația acestuia.

Un al doilea motiv invocat de

condamnat în cererea de revizuire se referă la declarațiile martorilor propuși

de către partea vătămată, pe care îi consideră mincinoși, deși la dosarul

cauzei nu s-a depus o hotărâre de condamnare a lor pentru mărturie mincinoasă,

așa cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Față de cele de mai sus, se desprinde

concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1)

lit. a) și b) C. proc. pen., astfel încât, hotărârile sunt legale și temeinice

sub toate aspectele.

În consecință, recursul urmează a fi

respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de

către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul S.A.I. împotriva deciziei nr. 266 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel

Craiova, ca nefondat.

Obligă pe recurent, să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.