ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5049/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul S.A.I. a solicitat revizuirea sentinței nr. 816 pronunțată de Tribunalul Dolj la data de 7 decembrie 1999, rămasă definitivă prin decizia nr. 223/2000 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat. În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut în esență că ulterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere s-au descoperit fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei și că soluția pronunțată s-a întemeiat pe declarațiile a doi martori propuși de partea vătămată, care au fost influențați de aceasta.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca neîntemeiată de către prima instanță, soluția fiind menținută de către Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 266 din 5 iunie 2003. Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs condamnatul. Recursul nu este fondat. Analizând cererea de revizuire formulată de condamnat, se constată că acesta nu menționează care sunt împrejurările sau faptele noi descoperite și care să nu fi fost avute în vedere de către instanță la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere. Nefiind precizate împrejurări sau fapte noi, care să determine revizuirea hotărârii, prima instanță nu a putut face nici un fel de analiză a acestui motiv de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. De fapt, condamnatul a solicitat reexaminarea probelor administrate în cauză și solicită reaudierea unui martor ce nu a fost ascultat în instanță, fără însă a menționa faptele sau împrejurările noi ce ar putea fi probate cu declarația acestuia. Un al doilea motiv invocat de condamnat în cererea de revizuire se referă la declarațiile martorilor propuși de către partea vătămată, pe care îi consideră mincinoși, deși la dosarul cauzei nu s-a depus o hotărâre de condamnare a lor pentru mărturie mincinoasă, așa cum prevăd dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Față de cele de mai sus, se desprinde concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc.

pen., astfel încât, hotărârile sunt legale și temeinice sub toate aspectele. În consecință, recursul urmează a fi respins. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul S.A.I. împotriva deciziei nr. 266 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Obligă pe recurent, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2003.